2 0 0 7 – 2 0 0 9
     ---------------      --------------
            ION    SCRIBA           

                                                                                                                                                                                                                                            
    ************************

    A  N  N  O      D  O  M  I  N  I

    ************************                                     

          (Scribtura   Profana)
                
     - Spiritul   Fenomenologiei.- 
      **********************
Un  manuscript  ( i.scribian )
Înceamainouălimbă(moartă)
Descoperit   în  I.Q.(umran)
             La  Marea   ( Artă ).      

       EXEGI   MONUMENTUM
     
      CANTATA    HUMANA
      -------------------------------  
    SCRIBTURA     PROFANA                     
    ----------------------------------
                        *
                CARMINA
         DESPRE    PĂMÂNT
                ŞI   STELE,                                              
          STELUŢEI   MELE 
      ANDREEA - CRISTINA.
      --------------------------------
                        *                                         
Închin gândirea mea şi versul                                  
Tuturor  celor  ce  iubesc
Şi   suferă,   în   Universul
Astral  -  uman  -  dumnezeesc.

Vegheat    de    SPIRITUL     SUPREM
Ce    dirijează-al    lumii    trafic
Parcurg    cu-acest    modul-poem
Traseul    cosmo-biografic.
                        
           

              TRIPTIC     ASTRO-PSIMFONIC.  

                       1

       S I M F O N I A                                                                          
        FANTASTICĂ-
NOUA    COSMIADĂ                        
   
----------------------------------
                 2            
  

   MISFONIA   DESTINULUI -                                    
    SCRIBTURA  PROFANA
    ---------------------------------
 
                    3

     SIMFONIA    OM – MEGA
        ETERNETERMINATA. 
       ---------------------------------------------------------                                                   
                          -----

   

 

        S  P  I  R  I  T       A  B  S  O  L  U  T,  
ÎNSEAMNĂ   LIBERTATE   ABSOLUTĂ.
                     
     ARTELE  FRUMOASE,   REPREZINTĂ   I M P E R I U L  SPIRITULUI   ABSOLUT.
                  
     CONŢINUTUL   ARTEI  
ESTE     I    D    E    E    A,  
IAR   FORMA   EI,   PLĂSMUIREA
SENSIBILĂ,   FIGURATĂ.

D I N T R E       A  R  T  E, 
---------------------------------
P     O      E      Z     I     A       E  S  T  E   
------------------------------------------------
S  I  N  G  U  R  A    C A R E    A T I N G E                  
-------------------------------------------------
U   N   I   V   E   R   S   A  L  I  T  A  T  E  A
------------------------------------------------------
G Â N D I R I I .
-----------------------                  H  E  G  E  L.

TOT   CE   NU   PRIVEŞTE   ABSOLUTUL , 
NU   MĂ   PRIVEŞTE.          --M  A  L  L  A  R  M  E

Din   tot   ce   s-a   scris,   îmi  place   numai  ceea   ce  s-a   scris   cu   propriul   sânge. 
                         -- Fr.  Nietzsche.

S-avem   curajul   de-a   gândi.   Gândirea,  
Ni-e   Ultimul   Refugiu  în   Destin.
                                 Lord   Byron. 
                 ,,,,,

A   spune   MATERIE,
Înseamnă  a   spune  --  MUZICĂ.

A   spune   MUZICĂ
Înseamnă   a   te  gândi  
la  CREATORUL   EI. 
Autorul.                           
-------
         

INVOCAŢIE.
     
Materie,   dezbracă-te
De   zalele  de   lacăte  --
Cu   Spiritul,   împacă-te.

Tu,   Spirit   Sacru,   smulge-te
Din   zalele   de   fulgere
Să   poţi   încape-n   cugete.

Sunt   gol   ca   pruncul,   iacă-mă,
În   robă   albă-mbracă-mă
Şi   de-ndoieli,   dezleagă-mă.
        
        .................................                   

 

 

 

Π  N        S   P   I   R   I   T        P   U   R

 

E       O   R   A,        E   R   Ă,

 

C   A       O       H   I   M   E   R   Ă

 

F   Ă   R   Ă       C   O   N   T   U   R.
                     
                

                                   

 

 

M A R E A     F A N T E Z I E            
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

                A  U  D
                         
Răsună   al   GENEZEI   CLOPOT . 
Aud   stihiile   în   şopot,
Dar   şoapta   s-o-nţeleg,   nu,   n-o   pot.

Aud   stihiile   vuind
Cum   radiale   se   aprind
Şi   Infinitul   îl   cuprind.

Apoi   văd   notele-stihii  --
Împrăştiate   galaxii
Cum   se-mpletesc   în   SIMFONII.

Şi   în   orchestra   Sfintei   Firi,
Aud   un   Cor   de   Omeniri
Vibrând   peste   Nemărginiri.

Şi-aud   în   Oratoriul   Sfânt,
Pământ   şi   Cosmos   cuprinzând,
Un   glas   patetic,   dar  ne-nfrânt  --

VISÂND,
             
               LUPTÂND,
              
                                 EU   SÂNT.

                                         *
                             

S h a k e... ...S  P  I  R  I  T   --  
                    d r a m a t u r g      D I V I N  --
-----------------------------------------------------

C R E A Ţ I E   N  E  M  U  R  I  T  O  A  R  E.
-------------------------------------------------------

CUVÂNTULUI   CEL   VIU  --  MĂ-NCHIN,
-------------------------------------------------------

CĂCI   SUNETELE   LUI,   DEVIN
--------------------------------------------

PARTICULE    ELEMENTARE,     
---------------------------------------

DIN   CARE - N   UNIVERS,    PROVIN
-------------------------------------------------

DRAMATURGIILE   SOLARE.

 

CUVÂNTUL,   FIUL   RAŢIUNII,

PERFECTUL - SIMPLU,   IDEAL,

SUB  CONJUGAREA-NŢELEPCIUNII

DEVINE   TRUPUL   FIZIC   AL

PERFECTULUI-COMPUS  AL  LUMII.
          ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
               ,,,,,,,,,,

----PREAMBUL----
::::::::::::::::::::::::::::::
::::::::::::::::::::::::::::::

N           I           M           I           C  .
--------------------------------------------      

          N  U     T  I  M  P -
          -----------------------          

              N U   LOC  -
              ----------------

T       Ă       C        E       R      E   !
------------------------------------------

NU   VĂZĂTOR,   ŞI   NICI   VĂZUT.
NU   BUCURIE.   NU   DURERE.
NEUTRU.  STATIC.  SURD  ŞI  MUT !

NICI   ÎNAINTE   ŞI   NICI   DUPĂ.
NU   AZI.    Nu   MÎINE.    Şi   nu   IERI. 
NIMICUL   INFINIT,    OCUPĂ
UNIVERSALUL    NICĂIERI.       
        ....................................

DIVIN   ?   MECANICIST   ?   SATANIC   ?
EDEN   ?   ORDINATOR   ?   ŞEOL   ?
PE-acest  NIMIC,  ÎN  DANS  MORGANIC   -
UN GOL, UMPLUT  CU-N GOL  MAI  GOL.

E   APARENŢA   NEFIINŢEI.
DAR   PRIN   IDEEA   DE   DIVIN,
PRIN  DUHUL  SFÂNT  AL  CONŞTIINŢEI,
E   PLIN   CU   PLINUL   CEL   MAI   PLIN.
.........................................................

DIN   GOLUL – MAMĂ,   PLINUL – TATĂ,
SE   NAŞTE   PRIN   ÎMPERECHERI,
UN   UNDEVA   DIN   NICĂIERI
ŞI   UN   CÂNDVA   DIN   NICIODATĂ.

ERUPE     ABSOLUTUL-CRATER
CU-NTREAGĂ   ARTILERIA.
ŞI  SPIRITUL   PATRON,   E,   PATER  --
IAR   MATER,    E,   MATERIA.                                                                      
               ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

CREAŢIA,    ÎN    VEŞNICIE,
--------------------------------------
E    ACTUL   MAGIC,    VIRTUAL,
-----------------------------------------------------------
MIMAT    CU – ATÂTA   MĂIESTRIE
---------------------------------------------------                                                                         
                                                                       
DE   POŢI    SĂ    JURI    CĂ   E    REAL.  
---------------------------------------------------                 
                     ,,,,,,,,,,,,,,,,,

CA   OCHI   AL   FARULUI,   DE   VEGHE  
STĂ   SPIRITUL   OBSERVATOR.

ÎN   JURUL   LUI,   CLOCOTITOR,
OCEAN,   NEMĂSURAT   ÎN   LEGHE.

                ......................
SUB   CARAPACE   DE   MISTER,
ÎN   CURSA   EI   INTERN - INTERNĂ
PULSEAZĂ   PNEUMA  ETERNĂ
CU  ALVEOLE   CÂT   UN   CER.                                                   

DIN   PNEUMA   CARE   RESPIRĂ                                                                              
NASC      NUCLEOIDEILE
CE   SE-NTRUPEAZĂ   ÎNTR-O   SPIRĂ  
SPIRITUALĂ,     A. D. N.
.............................................

ŞI   IAR   E    UNU   IANUAR.
NOUĂ  --  DIVINĂ   COSMEDIE   ---
UN   PARADOX    ÎN   VEŞNICIE
CU   CIRCUITUL   LINEAR,

UNIVERSALĂ   RECIDIVĂ
DE  SPUME-N  VAL   ŞI   VAL ÎN  SPUME.
PULSAŢIE   ALTERNATIVĂ
DE   LUME-SPIRIT,    SPIRIT-LUME
............................................................---

ETERNITATE.     INFINIT.

COSMOS,  OCEAN,  PĂMÎNT  ŞI   LUME  --

UN   VAL   SĂLBATEC   RĂSUCIT

CU   CRESTE   ZDRENŢUITE-N   SPUME.

ŞI   OCHIUL   FARULUI  VEGHEAZĂ
NEOBOSIT   ŞI   VEŞNIC   TREAZ
IAR   SPIRITUL   ÎNAINTEAZĂ
PRIN   JERTFA   LUMII   PAS   CU   PAS.

ASTFEL,   LUMINA   LUI   DIN   SFEŞNIC,
CONSUMĂ   CEARA   LUMILOR,    
DOMNIA   SPIRITULUI   VEŞNIC
TRONÂND   PE   CLIPA   TUTUROR. 
            ........................

CUM   NEVĂZUT   E   SPIRITUL
ASCUNS   ÎN   MAGIC  ŞI   ÎN   MIT,
NE-NCHIPUIT   E   INFINITUL  --
FINITUL  --  NEÎNCHIPUIT..
        ...........................

CU-ASPECTUL   EI   OSCILATORIU
DIN   PLUS   ÎN   MINUS,   ŞI   INVERS,
E   EXISTENŢA-N   UNIVERS
UN   DIALOG   CONTRADICTORIU.

SPIRALA   FĂRĂ  DE   SFÂRŞIT
A   EVOLUŢIEI   ETERNE
ALTERNATIVĂ   SE   AŞTERNE
ÎNTRE   ISTORIE   ŞI   MIT.

           .................

ŞTIINŢĂ,    SAU    TEOLOGIE  ?

STERILĂ     ALTERCAŢIE  !

PESTE  -- C R E A T -  SAU - V E Ş N I C I E
             ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,                ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,                
STĂ      V E Ş N I C A      C R E A Ţ I E.
              ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

DOAR   RELATIVU-I   ABSOLUT,
CĂCI   UNIVERSURILE   TOATE
IMPLICĂ   O   FINALITATE
CĂTRE   UN   VEŞNIC   ÎNCEPUT.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
CREAŢIA-N   ETERNITATE  --
ÎN   JURUL   UNUI   GOL,   UN   PLIN.
O   STARE   DE   FEMINITATE
CIRCUMVOLATĂ   MASCULIN.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

ÎN -ANI-  CE  SE SUCCED  DE-A  RÂNDUL                                                            

VEDEM   UN   DUMNEZEU-SISIF

AL   LUMII   BOLOVAN   URCÂNDU-L

PE-O   PIRAMIDĂ   DE   NISIP.
                   ,,,,,,,,,,,,,,,

ALT   FARAON,    DUPĂ   IOSIF.
DEŞERTUL   COSMIC   --   ALT   EGIPT --

CĂCI   SCRÂŞNETUL   MATER - iei,
E   PLÂNSUL   ROBILOR   EVREI
ÎN    ŢARA   ALTOR   DUMNEZEI.

.....................................................................

UN  UNIVERS  --  UN   DEAL  ŞI-O   VALE.
ASCENSIUNE   ŞI   DECLIN
CE   SPARGE   M A R E L E   D E S T I N
ÎN   SORŢI   INFINITEZIMALE.

UN  UNIVERS  --  UN  DEAL   ŞI-O   VALE.
ÎN   RELIEFUL   LOR,   GĂSEŞTI,
SIMPLICITĂŢI   DUMNEZEEŞTI
ŞI   COMPLICAŢII   INFERNALE.

SCHIMBÂND AVERSURI ÎN  REVERSURI,
IUBIRILE   SE   SCHIMBĂ-N   URI
CE-NALŢĂ   PESTE   UNIVERSURI
DEMONICE   INFRASTRUCTURI .

SE   BAT   ZENONII   CU   LEUCIPII,
SE   BATE   CREDINCIOS   CU-ATEU,
ŞI-NTRE   SATAN   ŞI   DUMNEZEU,
O      R. A. F. - uială   DE   PRINCIPII.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,   ,,,      

PRIN   SPIRIT,   ÎN   NEMĂRGINIRE,
ÎN   PÂNTECUL   ETERNEI   FIRI
SE   ZĂMISLESC   ÎNCHIPUIRI
MAI   SUS   DE   ORICE-NCHIPUIRE.

DIN  VIUL  CA  UN   VAL   DE  SÂNGE
DE-UN   MÂL   MALEFIC   TULBURAT,
MICRONIC,   SPIRITU-ŞI   RE - STRÂNGE
CRISTALUL   SĂU   N E E G A L A T.

A   SPIRITULUI   FANTEZIE
--------------------------------------
DĂ   RELIEF   MATERIEI
---------------------------------
CU   AMAZOANE    --     DE   I D E I
--------------------------------------
ŞI   EVEREŞTI     --     DE   P O E Z I E.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,                    

                     *
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

O   V R E R E   mişcă   UNIVERSUL.
VIBRAŢIA-i   simţirea   LUI.
GÂNDIREA-I   luminează   mersul
ÎN   NOAPTEA   ABSOLUTULUI.

Inima   Universului
Bate   Milenii,   Ani   şi   Ore
Şi  toate   Gândurile   Lui
Sunt   Sunete   Multicolore.

Şi   totul  pare-o   herghelie
De   cai   rotindu-se-n   manej,
Întreaga   noastră   galaxie  --
Un   nor   de   numere-n   vârtej,
Iar   universul,   galaxia,
În   Gând,   devine   Uragan,
Iar   Uraganul,   Simfonia
Ce-o   cântă   Spiritul   Uman.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

A   INFINITULUI   COLOANĂ --
Şi   Universul,   spiralând
În   jurul   Ei,   ca   o   liană.

În   setea-i   de  nemărginire
Gândirea-mi   fulgeră,  scrutând
A   CREATORULUI   GÂNDIRE,

Ca   în   Deşertul  ce-l   înfrunt
CEL   CE   A   FOST,   ŞI   E,   ŞI   VINE
Să   îmi   audă   glasul  --  SUNT.

..................................................

CONTEMPLU  ÎNĂLŢAT  PE  CRESTE
Nemărginirile   celeste
Şi   mă   întreb   ce   este ...  PESTE ?

Privesc   în   partea   dreaptă,   stângă.,
Şi   mă   întreb   ce   este   LÂNGĂ ?

Examinez   Prezentu-n   lupă
Şi   mă   întreb   ce   va   fi   DUPĂ ?

Cu   adâncimile   mă   lupt
Şi-ntreb  -   ce   e    MAI   DEDESUBT ?

Şi   mă   încovoi   şi  mă   plâng
Dar   mă   închin   cu  braţul   stâng
ÎNALTULUI   STĂPÂN   PE-ADÂNC.

Dar   vrând   să   mistui   ca   pe-un  Măr
Exorbitantul   ADEVĂR
Şi   să   posed   ca   un   stăpân
Tot   ce-i   AFARĂ   şi   ce-i    ÎN,         

Iau   cu   asalt
suişul   greu,
tai   în   bazalt
tunelul  meu

ca   din   cobalt
să   iau   nucleu
să   fac   un   salt
în   Empireu.

Şi   sap   mereu
Ca   să  destram
Muntele   meu
De   amalgam

Să   scot   UN   GRAM
DE   DUMNEZEU
Să-l   fac   balsam 
şi   panaceu.
                         
Vîslesc   prin   Dragoste   şi   Moarte
În   marea   care   mă   desparte
Egal   de   VENUS   şi   de   MARTE.

Şi   joc   o   piesă   în   trei   acte
Cu   scene   dure   şi   compacte
Sub   un   destin   în  cataracte.

Eternitatea   care-o   sufăr
E-apăsătoare   ca   un   cufăr
Ce-l    port   involuntar   pe   umăr  --  
Parc-aş   rosti   acelaşi   număr.

Inimii   mele,   care   cere
Să   soarbă   muzica   din   sfere
I-ar   trebui   alte   artere.  

Un   avatar   
                       Pe   alte   baze  --
Un   trup   solar
                       Ţesut   din   raze.
                  **********
SUNT   ALPINIST   CU   HELIU-N   VENE.
Escaladez   Piscul   Abrupt
Spre   Everestul   Absolut  
Ascuns  în   Nori   de   Fenomene,

Căci   vreau   să   văd   cu   ochii   CULMEA
ADÂNCULUI,   şi   MAELSTROMUL
De   unde   izvorăşte   Lumea,
Metamorfozele,   şi   Omul.

Vreau   setea   de-Absolut   să-mi   sting.
Înaltul   în   Adînc   înoată.
Spiritul   Cercului   mi-arată
Extremele   cum   se   ating.

Mi-e   universul   combustibil.
Din   flacăra-mi   tremurătoare
Să   fac   tot   ce   îmi   stă-n   posibil
Prin   Spirit,   flacără   mai   mare.
...............................................

DIN   ADEVĂRUL   INTEGRAL
M-i   se   strecoară   prin   retină
Această  pată   de  real
Numită   ---   Lume   în   Lumină.

Văd   infinită   emisfera
Cerească,  de   pe   mapamond...
În  semicerc,   sub   orizont,
Gândirea   mea-ntregeşte   sfera.

Terestrul   meu   instinct   de   fiară
Mă-ndeamnă-n   mine   să   mă   strâng
Dar   Simţul   Cosmic,   mai   adânc,
Mă   proiectează   înafară

Şi   simt   cum  uneori   erup
Iar   alteori   cad   în   neştire.
Şi   tot   mai   rar   mă   simt   ca   trup
Şi   tot   mai   des   numai   Gândire.

Pe-a   infinitului  paragini
Şi   contopit   cu   orice   stea,
Răpit   de   magice   imagini  
Mă   văd   plutind   de-asupra   mea.

Cele   cinci   simţuri   şi-au   unit
Într-un   focar,   razele  toate,
Şi   navighează-n   infinit
Pe   valuri   de   eter...nitate.

Mai   multe   simţuri   de-aş   avea
Mi-ar   face   poate,   deservicii  --
Nu   ştiu   de-aş   face   faţă   fricii,
MISTERUL   dacă   l-aş   vedea.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

ŞI   MĂ   STRĂBAT   MERIDIANE
Şi   paralele,   mii   şi   mii,
Şi   vise   trec  în   galioane
Ecuatorul   inimii.

Realitatea   ---   Conştiinţa   ---
DOI   SORI   ce   se   interpătrund   --- 
Înalt-Adâncul   fără   fund
Şi   Nefiinţa   ---   cu   Fiinţa.

Văd   Infinitul,   fără   ani...
În   jurul   meu,   ca   în   coşmare,
UN   RELIEF   PENTRU   TITANI   ---
DOAR   EVEREŞTI   şi   NIAGARE.

M-i   se   precipită   sub   pleoape  
Astrale   metamorfozări   ---
Mă   simt   Departe   de   Aproape
Şi-Apropiat   de   Depărtări
Şi   vede   ochiul   inimii
În   bezna   aparent   albastră
Fenomenale    Geometrii
Străine   de   natura   noastră,
Miracole   intuitive,
Întunecate   Antilumi,
În   Spaţiile   Negative
Din   Magice   Dimensiuni.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

CEL   CE   TRĂIEŞTE-NVEŞNICIT,
Vede   oceanul   într-o   undă  --
Dar   vede   totul   împietrit
Cel   ce   trăieşte   în   secundă.

Şi   infinitul  îl   cutreer
Şi   temător   şi   temerar.
Dar   port   în   inimă   un   far
Şi  o   busolă   port   în   creier.

Există,   fără   ca   s-o   ştii
Raporturi   de   transmisii,   clare,
Între   rotirile   stelare
Şi-ntre   bătaia   inimii.

E-un   creer   galaxia-ntreagă  --
Oglinda  ---   şi   Imaginea  --
Deci   nu   mă   mir   că   m-i   se   leagă
Un   neuron   de   câte-o   stea.
      .....................

SPIRITUL   în   EXTINDERE   --  
OCEAN  CU  LARGUL  TOT  MAI  LARG.
Armade   Vii   în   EL   se   sparg.

Stă   INTELECTUL   nostru,   steag
Scrutând   trufaş   de   pe   catarg  --
DAR   N-ARE-ATOTCUPRINDERE.

Să   cauţi   ce-i   de   negăsit,
E   cel   mai   groaznic   dintre   rele  --
Căci   ce   numesc   eu,   INFINIT
E   Marginea   Gândirii   Mele.

Mi-e   intelectul   un   suspin
Când   văd   un   infinit  de   fracţii
Şi   nu   ştiu   cum   să   le   combin
Şi   să   le  pun   în   ecuaţii,
ETERNUL   U  N  U,   să-l   obţin.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,                    

Sunt   unul   dintre   neuronii
Acestui   Creier,   zis  -- Pământ
Ce-a-nvins   tăcerea   din   eonii
Materiei,   şi   spune  -- SUNT.
Parcurg   Epoca   Primitivă
A   unui   cosmic   ev   imens
Şi-n   toate   văd   un   singur   sens  --
Eternitatea-n   perspectivă.

Poate-s   planetă,   poate   stea,
Caricatură,   sau   icoană
O   floare,   sau   o   buruiană  --
Cum   o   fi   fost   sămânţa   mea, 
Dar   cred   că-s   virusul   romantic,
Produs   şi   sumă,   cât...   şi   rest,
Urcând   din   Cosmicul   Atlantic
Spre-al   Spiritului   Everest.

Cu   Visurile   urc   pe   munte
Dar   Carnea,   cade   abisală
Căci   port   în  inimă  şi-n   frunte
O   ÎNTREITĂ   ÎNDOIALĂ.

Foton   crucificat   pe   umbră,
Pe   frunte   lauri   port,   şi   spini,
Mă   zbat   într-o   bulboană   sumbră  --
Dar,   jinduiesc   spre   înălţimi.
             
                   *

ÎN   VIAŢA   ELECTRONULUI
Secunda   mea --  mileniul   lui.

Şi   pentru   viaţa   stelelor
Mileniul  meu,   secunda   lor.

Mileniul   stelei   poate   fi
Secunda   unei  galaxii.

Mileniul   galaxiilor  --
Secunda   veşniciilor  ?

Alt   astru-n   alt   galactic   anotimp
E-unALT CEASORNIC,măsurând ALT   timp.

Există-un   CEAS   COMUN,   al   tuturora  ?

- Eternitate,   spune-mi   cât   e   ora  ?

- Dar   Eu   nu   am   etate  --
Nici   secole,   nici   ani !

- Bonjour,   Eternitate  --
Suntem   Contemporani !
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
*******************

S I M F O N I A         C  R  E  A  Ţ  I  E  I       
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,   

             G    E    N    E    Z    A
            ----------------------------                 

           UN   MARTIE 

Î N     A    B    S    O    L    U    T.
         ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
 

COŞMAR   ETERN   AL   GÂNDULUI  --

NEÎNCEPUTUL.  NESFÂRŞITUL.

Furtuni   de   Gânduri   bat   în   Zidul 
De   beznă,   al   MISTERULUI.

Dar   neclintit    îi   e   Granitul
Doar   lins   de   Spuma   Gândului.

Impenetrabil   orişicui
Şi   Sie   Însuşi  --  INFINITUL.

Prea-ntreg   prin   Neîntregul   Lui  --
Reîntregit,   îşi   dă  Sfârşitul.
......................................
.........................................

În   valul   ce   mă-nfruntă   mut
Şi-ntunecos   în   Absolut   ---                             
Mi-e   GÂNDUL,   Far   şi   Dig   şi   Scut.

                        *        

PARCURG   UN   SLALOM   CEREBRAL
Printre   Principii   Generale   
Precum   un   surfer   pe   un   val           
Din   Apele   Primordiale.         

La   infinită   depărtare  
De   Fenomen   şi   de   Esenţă,
Atuncea   doar   Gândirea,   pare,        
Adevărata   Existenţă.

Natură   Supranaturală                                
Sub   GÂNDUL   galopând   semeţ
Asemeni   unui   călăreţ
Într-o   Nevadă    Spaţială.

..................................................

În   infinitul   MARATON
Al   Celui   Ce   Mereu   Devine,
Văd   rotitor   în   propriu-i   sine
PRIMORDIALUL   PINION.

Prea   Simplu   ca   să-l   pot   pricepe  !
Prea   mare   spre-al   putea   vedea  !
El   însuşi   ar   putea   afla
Unde   sfârşeşte,   unde-ncepe.?

Acolo   Dincolo   de  Timp,
ACEL   CEVA   CARE   NU   MOARE,
Stârneşte   Vânturi   de   Nisip
În   Metafizice   Sahare.

                        *
Între   Proiecte  --  LOGOS   mut.  
O   hulă   stranie,   domoală.
O   linişte  care   înşeală  --
Nelinişte   de   Absolut.

Ţ-i   s-ar   părea   că-i   Prea   Devreme, 
Ţ-i   s-ar   părea   că   totu-i   mort,
Dar   simţi   Prezenţe   Peste   TOT.  

Auzi   în   jurul   tău   sirene
Care   încearcă   să   te   cheme  
La   al   Creaţiei   aport.
..................................

Din   Absolutul    nepătruns  
Răsar   din   puncte,   arii,   sfere--
Căci   Ele,Mentele-au   ajuns  
La   vârsta   de  împerechere.

Fruntarii   alunecătoare  
Pe  spaţiale   epiderme
În  joc  straniu   de  izobare  
Şi  pulsatile   izoterme.

În   hiperspaţii   diafane  
sub   delirante   hiperstări,
cicloane   înfruntând   cicloane  
şi   prăbuşiri   de   mări   în   mări,

Căci   Spiritul  înalţă   Maluri
Cu   Trei   Etaje,   în   Real,
Dar   tot   din   El   se   iscă   valuri
Ce   macină   întregul   Mal.

Din   Ochiul   lui   incendiar
Erup   intermitente   şocuri  
Ce   sparg   în  gheizere  de   focuri
Oceanul   Îngheţat   Primar.

Pe   Ţărmii   Infinitului 
se   pot   vedea   clasificate,
În   straturi   contorsionate,  
ARHIVELE     SPIRITULUI.
                                                      
                       *
REALUL   E   FĂCUT   DIN   PUNCTE.  
Mărind   vitezele,   vezi   dungi.
Extremizând ,  vezi   lucruri   lungi . 
Sau   lucruri   infinit   de   scurte.

Apeşi   pedale,   tragi   pârghii,  
accelerezi   mereu   mai   tare
şi-ntregul   univers   dispare  
şi   se   preface-n   energii

Şi  Punctul   Ideal   trecând  
prin   linear   şi   plan   şi   sferic,     
Se   identifică   în   gând
cu   Absolutul   Întuneric.

ATOTSTĂPÂNITOR ,   MISTERUL  ! 
Cunoscător.   Necunoscut.
I. H. W. H.   ---   îi   zice   clerul, 
Iar   filozoful   ----  Absolut.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

--  P L A N E T A    U N I V E R S   --   poem 
    ----------------------------------------
CIFRAT   în   TIMP ,  pe  foi  de  SPAŢII                                 
În   CARTEA   VEŞNICEI   CREAŢII
Scrisă   de   SPIRITUL   SUPREM  --

Şi   ANUL   COSMIC,    un    refren
       -----------------------
De   echinocţii   şi   solstiţii  --
IDEI-pistoane-n   repetiţii  
Pe-al   SPIRITULUI   vilbrochen.

Un   agregat   nemărginit,  
cu   pârghii   într-articulate
şi   angrenaje   acuplate 
cu-al   Spiritului   circuit.

Motor   Total,   în   patru   timpuri,  
mişcat   de   Spiritul - piston
Pe   Roţile   de   Anotimpuri.

Într-un   perpetuu   maraton 
Ce   schimbă   negurile-n   nimburi,
Metamorfoze   trec   în   schimburi 
ca   undele   pe   AMAZON.

Dar    ANUL   COSMIC   este   BUCLA 
Din   CERCUL   VEŞNIC   NE-MPLINIT,                            
Iar   Anii   luaţi   în   parte,   duc   la
UN   mic   SFÂRŞIT ...  în   NESFÂRŞIT .
............................................................

CEVA   ESENŢIAL,   LIPSEŞTE.
------------------------------------------
ÎNTREGUL   NU   SE   DĂ   CUPRINS
------------------------------------------------
CUM   CIFRA   9   NĂZUIEŞTE  
----------------------------------------
SPRE   ZECELE   DE   NEATINS.
-------------------------------------------

CU   TRANSPARENŢĂ   DE   HIMERĂ
MEDUZA   UNIVERSULUI   
E   POLIGONUL   CE   TOT   SPERĂ
PERFECŢIUNEA   CERCULUI.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, 

     Trezirea   VEŞNICEI   SEMINŢE
     De  după  IARNA  ALTUI   TIMP.  

ÎN  BRAZDA  OARBĂ-A  VEŞNICIEI
Stă   SPIRITUL,  ca   un  răsad.
GENEZA,  este   primul   grad
Din  NOUL   AN   care   învie.

În   Atmosfera   Prelumească,
Sub   Ceţuri   de   Interfinit,
E   SPIRITUL   abia-ncolţit
Şi-abia   aşteaptă   să   rodească.

                 *
E   Primăvară-n   NOUL   AN.
Pe   Infinita   Arătură
E   lumea,   o   Semănătură
A   Dumnezeului   Ţăran.

În  infinitul   ambigen
Văd   Spiritul   Ţăran   cum   ară
Şi   seamănă   Porumb,   Secară,
Sau   poate  --   Heliu,   Hidrogen.

Şi   tras   pe   Roţi   de   Anotimpuri,
Din   Semănat   pân-la   Cules
Munceşte   ANUL   Patru   Schimburi
Şi-şi   schimbă   Salopeta   des.
.............................................
---------------------------------

La   ÎNCEPUT,   a   fost   SFÂRŞITUL
Unui   ALT   AN   UNIVERSAL
Subîmpărţit   în   mod   egal
În   Anotimp   RECE   şi   CALD  --
M A T E R I A   şi   S P I R I T U L.
                ,,,,,,,,,,,,,,,,

Stă   Gândul   treaz   pe   metereze
Sub   cardinale   pre-lumeşti              
Şi-ncearcă   să  le   survoleze
Din   înălţimi   dumnezeeşti.

În   Înălţime   mă   Cobor
Focalizându-mi   suverană
Privirea   Sferic   Simultană
Spre   CEL   FĂRĂ   EXTERIOR.

Şi   de   pe   polul   său   opus
Văd    SPIRITUL  --   Foton   Himeric
Doar   cu  o   treaptă  mai   presus
Decît   Realul   Întuneric.

Miracol   al   Gândirii   Treze,  
Generator   de   energii
Stăpânitor   peste   Sinteze  
Şi   Rege   peste   Ierarhii,

Neştiutor   de   Rău   sau   Bine,  
Doar  cu  un  grad  mai  sus  de  moarte
ETERNUL   UNU,   se   împarte  
Numai   ÎN   SINE,   sau   PRIN   SINE.

În   SPIRIT   e-o   Neîmplinire
Care   îl   ţine   veşnic   treaz...   
Altfel,   eternul   lui   talaz
Ar   fi   rămas   în   amorţire.

Şi   SPIRITUL,   evoluând,
Deşi   DIVIN,   mereu   DEVINE
Luptându-se   cu   propriul   gând
De   a   se   împăca   cu  Sine.

E-un   fel   de   OM   ŞI   DUMNEZEU. 
PERFECŢIUNEA-I   PREA   ADÂNCĂ.
La   orice   tur   trece   PE   LÂNGĂ  --
DE-ACEEA   CAUTĂ   MEREU.

NIMIC  N-A   FOST   PRIMORDIAL
MEREU  A  FOST   ÎNTOTDEAUNA
CĂCI   EXISTENŢA,   E   UN   VAL
CE  POARTĂ  CHIAR  ÎN  EL  FURTUNA.
.................................................

                       *

ÎN   LARGUL   DE   NEÂNDURAT,  
Forfotitoare   intestine
Într- un   stomac   înfometat  
Care   se   mistuie   pe   sine.

Nu   spirit   chimic   sau   mecanic  
E   cel   ce   leagă   sau   dez-leagă
Vreun   zeu   partinic   sau   tiranic   -- 
Ci   SPIRITUL   cu   normă-ntreagă.

Nu-i   nimeni   mai   presus   de   LEGE;  
Nici   Dumnezeu   nu-i   Creator:  
E   Numai   Organizator  -- 
Nu   poate   LEGEA   s-o  dez-LEGE.

                     *
Egalul   doarme   în   repaos...
Realul  --  în   război   mereu.
Dar   în   Dezordine   şi   Haos
Şi-arată   forţa        
                       
                         D   U   M   N   E   Z   E   U  --
                       
NUCLEU   DE   CENTRE   ŞI   EXTREME
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
SUB   TENSIUNI   ŞI   PRESIUNI.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
UN --  T  O  T  --  FĂRĂ   DIMENSIUNI
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
REVENDICÂND   PUTERI   SUPREME.

Din   Sfera   Lui   Transcendentală
Conduce   autoritar
O   Energetică  Centrală
Cu   un   Reactor   Nuclear.

.............................

FANTASTICUL   LABORATOR
Vibrează   sub   o   repetată           
Explozie   necontrolată  
A   Spiritului   Vrăjitor.

Ţâşnind   din   polii   de  mister
Ai   Spiritului,   ca  din   uger,
Un   univers-scânteie-fulger
Ca   între   cremene   şi   fier.

Lucrează   LOGOSUL.  Veghează,  
Şi   în   nesomnu-i   permanent,.
Orice   atom   e   conştient.
Şi-orice   particulă   e   trează.

Şi   presiunea   creşte,   scade,
Şi   din   transcendentali   curenţi
Coborîtori   sau   ascendenţi  --
METAGALACTICE  TORNADE.

Nisipurile   mişcătoare
A   nebuloaselor,   plutesc   
Pe   graniţa   înşelătoare
Dintre   lumesc   şi   nelumesc.

Vezi  închegări  de  spaţiu-timp
În   galaxii  şi  nebuloase 
Întunecate,   fioroase
Sau  luminoase   ca   un   nimb.

Metabolisme   siderale, 
Şuvoaiele   de  galaxii   --
Mişcări   sanguinare   ale  
Secretei   lui   anatomii.

Şi   universul,   sigilat 
Sub   intangibile   mistere
E   parcă   un   teren   minat  
Înconjurat   cu   bariere.

///////////

Nu   poate   Spiritul   s-ascundă  
De   orice   înţeles   profan
Doar   iureş   de   lungimi   de   undă  
Ce   se  înfruntă   brownian,

E-un   Spirit   orişice  atom,  
Cuprins   de-un   vis   de   necuprins --
Oriunde   pare  că   s-a   stins  
Apare   un   Pământ.   Şi-un   Om.

Orice   nucleu  e   un  focos  
Care   dărâmă   şi   clădeşte  --
Aud   atomul   şi-l   miros  
Şi-l   înţeleg   dumnezeeşte.

De   Spirit   când   e  fecundat  
Chiar   de-ar   dura   o   veşnicie
E   fiecare-atom   jurat  
Să   treacă  prin  Fiinţă   Vie
Şi   prin   căderi   înălţătoare  
Răsar   din   Fenixalul   Scrum,
Din   Mugurele   de   Acum  
Inflorescenţe   Viitoare.

Privind   atomul   de   aproape  --

Sistem   Solar   în   Deveniri,

Vezi   Continente,   Munţi   şi   Ape  

Şi   Viitoare   Omeniri.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

                        *     

ÎN  SFERELE  TRANSCENDENTALE
Vibrează-nalte   tensiuni...
Pun   MARILE   PUTERI   la   cale  
SECRETE   OPERAŢIUNI.

            -------------

SE-AUDE   NUMAI   LINIŞTEA.
Transcendentalul   Epicentru
E   gata-n   orice  clipă   pentru-a
Erupe   orişiundeva.                 

Apoi ...  auzi ... ca   o    Lumină.
Auzul – Văz   se   sperie ...
Suflarea   asta   e  prea   fină
S-o   mai   numeşti   materie.

Un   dans   elementar   frenetic
Pe   SIMFONIA   DIN   CUVÂNT...
Şi   pretutindeni  Gândul   Sfânt .
Ori  ... Câmpul   Electromagnetic  ?

.............................................

DIN  ORDINE  TRANSCENDENTALE,
Să   cucerească   Timp   şi   Loc
Bat   artilerii   siderale
Cu   toate   gurile   de   foc.

Metamorfoze-avatar
Sub   încercare   şi   eroare...
Apoi,   un   EROS   NUCLEAR
Ce-aruncă   totul   în   vâltoare.         

RESORTUL   URAGANELOR
GENEZEI,  DECLANŞEAZĂ  SPASMUL --

TSUNAMIC   ŞUIERĂ   ORGASMUL
PRIN   ORGILE   ORGANELOR.

Magnetic   Spiritul   scânteie
Pulsându-şi   sîngele   din   cord
În   fulgere   instantanee
Pe-al   Întunericului   Fiord.

În   fiinţarea-i   minimă
Visând   spre   maximă   fiinţă
Orice   atom  e-o   Conştiinţă
Şi-orice   nucleu,   o   Inimă.

...............................................................,,

DIN   ÎNĂLŢIMI   SPIRITUALE
Nucleii    murmură   mărunt..
Dar   HAOSUL,   Mugeşte   Crunt
Din   Goluri   Iraţionale.

Ce   nu   e,   vine   să   devină...
Pluralele   dimensiuni,
Se   descompun   şi   recompun
Într-un   continuu   de   lumină.

Şi   Câmpul   Spaţial   răsună
De   ordine  --  drept-stâng,   drept-stâng
În   ondulaţii   ce   s-adună
Şi   mai   departe   se   răsfrâng.                     
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Şi   Mintea   Spiritului   trează           
Schiţează   planuri   pe   genuni
În   care   endimensiuni
Coordonat   se-ncrucişează.

SE-MPART   PROPORŢIILE-N  DOZE
Fac   probe   piesele   de   schimb...
În   golul   dintre   timp   şi   timp
Visează   vag,   metamorfoze.

Printre   pistoane-n   vino-du-te,
Printre   explozii   şi   implozii
Proiecte   suferă   tăcute
Torturile   metamorfozei.

Se   simt   balanţe   peste   tot,
Se   cântăreşte,   se   măsoară,
În   permanenţa   de   complot
Ce   zămisleşte   şi   omoară.

Şi   orice   lucru-n   univers  
Se   împrumută   de   la   altul
Şi   toate   la   un   loc   fac   saltul
Spre   o   extremă   şi   invers.

Sub   uriaşe   amperaje  
Într-o   transcendentală   trântă
Titani   Uranici   se   înfruntă
În   catastrofice   peisaje.

Tsunamic   şi    copleşitor
Atacă   SPIRITUL   NĂVALNIC  ---
Dar   SPIRITUL   ORDONATOR
Se-nalţă   pretutindeni   falnic.

Sub   uragan   devastator
Metamorfozele   dau   lupte
Şi   nu   mai   vezi   rotiri   de   sori
Ci   fulgere   neîntrerupte,

Metamorfoze-ntr-un   ţesut
Se   împletesc   şi   se   bifurcă...
Băşici   astrale   vezi   cum   urcă
Din   Mlaştina   din   Absolut.

Neliniştit   Văzduh   Simfonic.
Cenuşi   uranice  se   cern
Pe   orizonturi   de   infern
În   universul   astronomic.
..............................

Peste   deşerturi   negative,
Cad   primii   stropi   de   afirmare
Şi   Gânduri   pân-acum   neclare
Iau   hotărâri   definitive.

Mari   Temple   îşi   înalţă   murii
Erup   vezuvii   din   nuclei –
Se   întrupează   draci   şi   zei                   
Din   elementele   naturii.

Sinteze   de   Idei   şi   Faptă
Pun   uriaşe   temelii
Şi   Energii   cu   Inerţii
Se   încleştează-n  luptă   dreaptă.

Ici   un   focar   ce   pare   stins.
Alături   încordate   fibre...

În   Marile   Dezechilibre
Zac   Energii   De   Neînvins.

Extreme   caută   soluţii.
Idei   fac   nuntă   cu   nuclei
Să    dea   vigoare   şi   temei
UNIVERSALEI   CONSTITUŢII.                                                                                      
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Din   Ochiul   Sfinxului   Alert 
Zvâcneşte   soare   după   soare.  
Şi   se   aprinde   un   Deşert  
Cu   Piramide   Rotitoare.

Şi   orice   semn   din   necuprins
E-O   PIRAMIDĂ   ŞI   UN   SFINX...
şi   găuri   negre  --  minereu
de  sori   căzuţi   într-un   nucleu.

Să-nfrunţi   acest   deşert   e   greu,  
Dar,.... bănui ,   Eu,   Efemerida   
Că....SFINXUL......este......DUMNEZEU,  
Iar...UNIVERSUL,   PIRAMIDA..
..........................

Gândesc   un   Univers--Model  
În   care-UN   GOL,   STĂPÂN   E  PESTE  
NIMICUL  CE  SE-NTÂMPLĂ-N   EL.
Gaură   neagră   însă,   este...  
Ideea   ce-o   gândesc   astfel.
............................................

Cum   să   gândeşti   un   cerc   ne-cerc  ?  
Gândirea  mea   înaintează  
Pe   curba   ce   se   tot   curbează  
Şi   totuşi  .....   nu   devine   cerc.

Văd    MAMA   COSMICĂ   ce   naşte  
Metamorfozele-copii ... 
Sub    FOAMEA   CRONICĂ   ce   paşte  
Păşunile   din   veşnicii.                            

Şi   calc   Pământul   Nimănui  
Ca   pe   un   tabu,   cu   sfială  --

Mărime   Iraţională,  
Mărimea   Infinitului.
.......................................

Pe   cuget   simt  o  apăsare.        
În   creer,   becurile   stinse.      
Simt   ABSOLUTUL   CA  OROARE...

Şi   cad   cu   simţurile-nvinse  
Sub  ploi   de   sunete   aprinse  
Şi   de   sclipiri   asurzitoare.

Presimt   Sirenelor   chemarea  
Din   galaxie,   din   atom.
Cine   le-a   auzit   Cântarea ,  
Nu   poate   să   mai   fie   om,                   

Căci   PUNCTUL   IDEAL,   trecând  
De   linear   şi  plan   şi   sferic  
Se   identifică   în   GÂND  
Cu   ABSOLUTUL  ÎNTUNERIC.

OROAREA  MEA  DE   ABSOLUT,  
DOAR   ÎN   LUMINĂ  SE   DESTRAMĂ  

-- PRIMEŞTE-MĂ,   LUMINĂ   MAMĂ,  
CĂCI   FĂRĂ   TINE   SUNT  PIERDUT.
...................................................
******************************

ŞI   GLASUL   SPIRITULUI   CREŞTE
PESTE   CENUŞĂ   DE  NEANT,
ROSTIND   CUVÂNTUL   CE  ZIDEŞTE
PE   TEMELII   DE   DIAMANT.

În   goluri   fără   Timp   şi   Loc,
Se  conturează   plinătate
Căci   linii   drepte   intră-n   joc     
Arzând   în   cicluri   şi   durate.
                                                           
În   infinita   curgere
Mereu   e-o   stâncă   împotrivă.
Dar   orice-mpotrivire,   e
Necesitate   obiectivă.

Brutal   s-ating   extremele  --
Un   fanatism   ce   vrea  să-mbine
Pe   orişicine   cu   oricine
Şi   orişice   cu   orişice.         

Război   între   zecimi   şi   zece
Între   aproape   şi   departe.
O   luptă   între   CALD   şi   RECE
Război,   pe   viaţă   şi   pe   moarte.

Război   cu   nesfârşite   Fronturi.
Explozii   de   amperi   şi   volţi.        
Idei   străfulgerînd   pe   bolţi              
Asediază   orizonturi.

În   bătălia   tot   mai   cruntă
Metamorfoze   vin   şi  trec
Şi   tot   mai   multe   se   petrec
Pe   milimetru   şi   secundă.

O   fierbere   universală
Cu   lumi   pierind   şi   renăscând
În   universul  spumegând
De   energie   sexuală.

În   browniana-nvălmăşeală
Fiinţa   mea   se   sperie
Simţind   mişcarea   sexuală
Din   Spirit   şi   Materie.

Sub   norii   de   polen   astral           
Planete   sterpe  şi   uscate              
Primesc   impulsul   sexual
Şi   capătă   fecunditate.

Din   Epicentrele   Esenţei
Şi   din   tăcerile  din   bezne
În   avalanşe   cad   geneze
Pe   văile   inexistenţei  
Pentru   ca-n   urmă,   din   genunea
Eternităţii   Îngheţate
Să   urce-n  coate   spre   Minunea
Materiei   Poetizate.

În   oratoriul   existenţei
Printre   rotaţii,   revoluţii
Printre   brutalele   percuţii,
Scânceşte    violina   Vieţii.
                
*
Îşi   schimbă   tactica,   chimia   
Şi   forţe   noi   aruncă-n   front .. 
În   mineralul   orizont  
RĂSOARE   BIOFANTEZIA  
Ce   sparge   labirintul   ceţii  
Şi   caută   cărări   şi   punţi  --

Cu   firav   ţîrîit,   prin   munţi,  
S-aude   Greierele   Vieţii.

În  inima   pustiului,  
Sub   Spiritul   dogoritor, 
Iese   fierbinte   din   cuptor
Atomul   Copt   al   Viului.

Pierdut   în   zbuciumu-i   coleric  
De   ceaţă,   gheaţă   şi  pustiu,  
De  moarte   şi   de  întuneric,  
Rănit   de   dragostea   spre   viu,  
Imperiul   Nopţii   se   restrânge,  
Şi   din   obârşii   spre   aval,  
Pluteşte-al   Vieţii   Râu  de   Sânge  
Spre   Delta   Nilului   Astral.

Un   strop   fierbinte   mă   desparte  
De   infinitul   de   Nimic  --
Dar   orice   viu,   oricât   de   mic
E-o   suliţă   înfiptă-n   Moarte.

Începe   balul   Panspermia.  
Strălucitor.   Şi   sângeriu.
E   LUMEA ,   Radiografia  
Gândirii   Spiritului   Viu.

(Universala Panspermie
E-o  Agenţie Fecundară
Cum Fizica   Subnucleară-i
CosmoMicroBiologie)

          ..................

Regina   Panspermie,   jură  
Să   facă   dragoste   pe   veci.  
Dar   ochii   lui   Thanatos,   reci,  
Privesc   odraslele   cu   ură  
Cum  una   se   preface-n   zeci,
Păstrând   Proporţii   şi   Măsură.

Halucinante   cataclisme  
Din   tenebroase   geometrii  
Zdrobesc   materiile   vii
Sub   ucigaşul   joc   de   prisme.

În   derutante   simbioze --  
Apoteoze,   agonii...
Pe    mări   cuantice   stranii,  
Sargasele   metamorfoze.

Peste   eoni   cataclismatici  
Metamorfoze   umbre   cern,  
Prăsind   jivine   de   infern  
Prin   ceaţa   codrilor   galactici.

Epave   sumbre   şi   stranii...  

Pe   sinusuri   învolburate, 
Plutesc   cadavre-mprăştiate  
Între   nuclei   şi   galaxii.

Pe   cataractele-morminte, 
Metamorfoze   cad   în   Val  
Amestecând   sânge   fierbinte         
Cu   sânge   rece,   sideral.

Sub   metamorfice   şarade  
Escaladând   nemărginiri,  
Vin   valuri,   valuri,   Omeniri,  
Atrase-n   cosmice   cascade.      

Efluviul   spermatofotonic.  
erupe   clocotind   simfonic  --.

Spărgând  baraje  şi   supape,  
acoperă   nemărginiri --

Şi   peste   valuri,   Omeniri,  
ca   vagi   evaporări   de   ape...

Şi-Adîncul - Larg,   pe   toţi   ne-ncape.
                    ,,,,,,,,,                      

Aşa   A   Fost   Să   Se   Întâmple.  
Sau  ( poate ),   de   la   DUMNEZEU.

Şi   universul   se   va   umple  
de   Triburi   ce   se   nasc   mereu.

                  *

Erup   şi   explodează-n   spaţii
Stranii   alcătuiri,   şi-ascult
Din   miile   de   constelaţii
Într-un   clocotitor  tumult,
Cum   din   galacticele   gări
Locomotivele   Stelare
Împing   vagoane   planetare
Cu   mărfuri   şi   cu   călători.

Se-aude   tot   mai   lămurit
Universalul   Oratoriu  --
Orchestra  sorilor   şi   corul
De   Omeniri,   în   infinit.

-----------------------------------------

În   jurul   SPIRITULUI  -- TEMPLU
Peste   noetice-arături
De-acum,   putea-voi   să   contemplu
Spiritualele   CULTURI.

                        ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
**************************************                  

M I S F O N I A    D  E  S  T  I  N  U  L  U   I               

**************************************
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,   

   SĂ   BATĂ - N  UŞI ...  S.O.S. – ARTA.  
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

GROZAVA  UMBRĂ-A  UNEI  NEVĂZUTE
PUTERI,   PLUTEŞTE  PESTE   NOI.
                               ---    P.B.   SHELLEY  --
                          
                      GENEZA  --  uvertură   mare
                       la   Opera   de   Trei   Parale - 
                       Căci   câte   epoci   se   aştern                                                       
                       atâtea  Cânturi  de  INFERN.

PE   APA   TIMPILOR  ADÂNCI
De   pretutindeni   zboară   Stânci  
Şi   fac   când   prind   orice   prilej, 
Ici   colo,   câte   un   vârtej,  
Se-mprăştie  şi   se   adună,  
Ce-i   asta  --  galaxie,   spumă,  
Soare,   Pământ  ?  --  o   altă   glumă  ?   
( Măcar   de-ar   fi   o   glumă   bună)
................................................

Văd   Spiritul,   un   Android
Ejaculând   ca   o   tempestă
Către   ovula   preterestră
ŞARPELE - Spermatozoid.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
                                   
Din   minereul   nebular
S-a   rupt   un   Diamant   Solar
Şi   din   al   Soarelui   Cuvânt,
Acest   demoniac   şi   sfânt          
Testicul   ---   denumit   PĂMÂNT,

O   picătură   de   noroi,
Un   zar   rostogolit   pe-o   parte
Între   Luceafăr   şi-ntre   Marte, 
Între   Iubire   şi   Război.

IUBIRE.   ŞI   RĂZBOI.   ŞI   MOARTE.      

SUB  MIEZUL  STELEI  DE  INFERN
Şi   sub   calotele   de   gheaţă
Din   polii  frigului   etern,
Scânceşte-un   embrion  de  viaţă.

Şi   Spiritul   Etern,   veghează
Să   ocrotească   tot   ce-i   viu
De   pe   Pământul   ca   o   oază
Înconjurată  de  pustiu.

Şi   printre   gheizere  de  foc
Apar   necunoscute   fiare.
Pământul   are   colţi   şi  gheare
Ce  se  sfâşie  reciproc.
Selecţiile   dau   examen 
Iar  regnurile   stau   la   rând
Să  fie   coapte   pentru   când  
Va   răsădi,   Pământul,  Oameni.     
-----------

Şi   după   vremi   milionare,
Cu   SPIRIT   pâlpâind   în   piept
Fiinţa   vede   drept   ce-i   drept
Şi   se   ridică   în   picioare.

Peste   planeta   ca   o   vatră  
Coboară-apoi   Spiritul  ( Sfânt  ? )
Smulgând   tăcerile   din   piatră  
Şi   prefăcându-le-n   Cuvânt.

Ca   un  surâs   printre   duşmani,     
O   inimă   între   vulcani,  

Elaborată   în   mister,  
Apoi   în   nimb   lucid   scăldată  --  
Apare   aureolată 
STATURA   OMULUI   PE   CER  --

Moment -- ASTRAL, --  purtându-şi   nimbul  
-------------------------
Nerepetat   în   veşnicie,                       
                                      
Moment   SPIRITUAL,   când   Timpul 
----------------------------
E   SUFLET.   Spaţiul  --  CARNE   VIE.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

DIN   SIMPLITĂŢI  PRIMORDIALE,
Prin   Gravitaţia - Iubire
Materii   Iraţionale
Înaintează   spre   Gândire.

O   forţă   mai  presus   de   moarte
Îşi   caută   prin  oameni,   drum.
NOI  CE  SUNTEM  AICI,  ACUM,
VENIM  DE  TARE  DE  DEPARTE.

Metamorfoze   prind   viteză,
Pătrund   în   val   cu   OM   la   provă,
Şi   orice   naştere-i   Geneză
Şi   orişice   născut  -   o   Novă.

Perfid,   cu   uneltiri  viclene
Apare-n   stări   şi   interstări
Destinul,   joc   de   fenomene,
Împrejurimi   şi-mprejurări.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

PLANEAZĂ   PE   NEMĂRGINIRE
Un   blestem   ne-nţeles  şi   greu  --
Ceva,   ca   o   nemulţumire
Mai   tare   decât   Dumnezeu.

În   infinita   înălţare
Mereu   există   un   Mai   Sus
Şi-i   însuşi   Dumnezeu   supus
Unui   destin   cu   mult   mai   tare.
                             
În   Talpa   Lumii   e   UN   SPIN.
Nici   Dumnezeu   nu-l   poate   scoate
Deoarece,   la   origini
Şi   RĂUL   e   Divinitate.

Ceva  e   Jos   şi-n   Înălţime
De-aceea   Dumnezeu,   îmi   zic,
Dacă-şi   găsea   pacea   în   SINE
Poate,  n-ar   mai   fi   vrut  nimic.
           
--------------

Trecând   mereu   prin   filieră
CLEPSIDRA   UNIVERSULUI
E   poligonul   ce   tot   speră
Perfecţiunea  Cercului.

Ceva   esenţial   lipseşte.
Întregul   nu   se   dă   cuprins
Aşa   cum   9   jinduieşte  
Spre   ZECELE   de   neatins.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Din   Valul   Tulbure,  se   naşte
Un   Infinit   de   Rău   şi   Bine,
Dar   Spiritul   nu   recunoaşte
Decât  ce   seamănă   cu   Sine.

Sub   fluxul   şi   refluxul  orb
Oceanul – Dumnezeu,   se   zbate
Să   se   păstreze-n   puritate
Din   negurile   care-l   sorb.

Nu-i   Spiritul   consolidat
Definitiv,   pentru   vecie.
De-un   Frate   Vitreg   --  posedat
De   ură   şi   de   anarhie
Mereu   se   cere   apărat.

Schimbând   aversuri   cu   reversuri
Iubirile   se   schimbă-n   uri
Ce-nalţă   peste   universuri
Demonice   infrastructuri.

Se   ştie   ---   RĂUL,   are   coarne
Şi   colţi   şi   gheare   ca   de   râşi
Şi-n   propria-i   cădere   îşi
Propune   lumea   s-o   răstoarne.

          ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,                

Medalie   cu-avers-revers  
Ce   în   rotire   se   repetă
Creaţia   în   Univers
E   ciclul   apei   pe-o   planetă.

Privind   aversul   şi   reversul,
Şi   dilatat  şi   comprimat,
PĂMÂNTU-i   Cosmos.  Universul,
E   un   Pământ   Infinizat.

Venit   AICI,   de   pe   Pământ
Şi   dizolvat  în   MAREA   UNDĂ
Mileniile   mele   sunt
Milionime   de   secundă.

Aici   reperele   se   frâng
Şi   cel   ce   pleacă,   parcă   vine
Şi   se-adânceşte-n   înălţime
Sau   se   înalţă   în   adânc 
De-aceea   nici   nu   mai   încerc
Să   mai   disting   întreg   de   parte,
Căci   fiecare   grad,   pe   CERC 
e-un   Centru   pentru   Mai   Departe

Şi   nu   mai   pot   să   mai   îndur
Curgând   prin   slabele-mi   cablaje
Devastatoarele   voltaje
Din   Sfera   Spiritului   Pur.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Sub   Sori   în   clocot   piroclastic,
Prin   sexuale   fantezii
Erup   din   craterul   orgastic
Torente   de   fiinţe   vii,
Ce   sub   instinct   imperativ
Proteic,   libertin   şi   plastic
Evoluează   convulsiv
Pe-un  Spaţiu   şi   pe-un   Timp   Elastic.

Privind   Universala   Nuntă
Precum   un   virus  --  un   mamut,
Mă   simt   Pământul   ce   înfruntă
Mareele  din   Absolut.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,   
        ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

În   gol   compact   --   Mister   Ermetic  --.
CREAŢIA   ŞI   NIMICIREA.

Pe  Câmpul   Electromagnetic,
Se-nfruntă,   ne-nfrânându-şi   firea, 
Cataclismatic   şi   patetic,  
Dragonul   Falic   --   cu   Iubirea.
................................................

ÎN   MULTIDIMENSIONAL,
Se   desfăşoară   antinomic
Războiul   Sfânt   Spiritual
Cu   Antispiritul   Demonic.

Din   Înălţime-n  Înălţime
Într-un   viraj   ameţitor
Se   simte-un   suflu   de   cruzime,
Şi-un   şuier   ameninţător.

În   miezul  lumii   e-un   clitoris
Şi   un  ovul   de   fecundat.
Metamorfozele   ca   norii-s
Dictate  de-acest   VÂNT   TURBAT.

Tiranic,   autoritar                                                    
Peste   natură   se   abate
Prin   Ghimpele   Originar          
Demonicul   instinct   primar --
Ravagiu   şi   Calamitate . 

Atotputernică   e   fiara
Şi   semnul   ei   erect-convex
Căci   tot   ce  mişcă   intră-n   gheara
Tyranozaurului   Sex                                        

Şi   SEXUL ,  ca   deznodământ ,                  
Cu   aparentele-i   delicii                 
Dezlănţuieşte   pe   Pământ  
Războiul   Foamei   şi   al   Fricii.

Nu   poţi   la   Nimeni   să   ţii   partea.
Egal   demonic   şi   divin
E   sexul,   naşterea.   Deci,   Moartea
Pe   care   o   Trăim   din   plin
În   cosmosu-n   rostogolire
În   complicatul   lui   complex  --
Divinitatea   prin   Iubire 
Şi   Diabolicul  --  prin   Sex.

ŞI-N   OARBA   LUMINĂ,
SE-NFRUNTĂ   TITANIC,
IUBIREA   DIVINĂ
CU   RĂUL   SATANIC.    

****************************************************************************                                    
          

           --  Cu  ce-ai   putea   tu   să   asameni                                                                                              
               durerile ?  --  Cu   noi,   ca   oameni  !

   I    U    N    I    E  
-----------------------------

DIVIN  --
                   CREAŢIE  --
                                          CĂDERE.
RĂSCUMPĂRARE   PRIN   CALVAR  --
APOI   REVINE   CIRCULAR
LA   PUNCTUL   DE   ÎNAPOIERE  --             
ÎN   INFINTUL   AVATAR                               
DIVIN  --  CREAŢIE  --  CĂDERE.
Cădere-n   ere   de   durere
Idee,   sânge   şi   granit  --
În   reversibil   circuit
De   moarte   şi   reînviere.
           ,,,,,,,,,,,,,

              --  1  --
              ---------

În   Umbra   Materiei,   tace   un   SFINX  
Gândind   PIRAMIDE.

Morganicul   ciclu  de   Viaţă  ca  Vis
Prin   OM   se   deschide.

Au   boabele   vieţilor   noastre   vreun   rost
Semănate   pe   vânt  ?

Merită   şirul   de   arderi   ce-am   fost
Pentru   fumul   ce   sânt  ?

În   frig,   întuneric   şi   post
Cerşeam  mântuirea...

Dar   Răni,   Căutările-au   fost
Şi   Rană,   Găsirea.

Materia   toată   e-n   giulgi
Sub   gerul   fierbinte.

Cădem   pe   planetă   ca   fulgi
Topiţi   pe  morminte.
       ...................

ROTAŢIA   PĂMÂNTULUI
Descrie-o   scară   virtuală
Ce   se   înalţă   în   spirală
În   jurul   axei   soarelui.

Pe   scară,   şchiopătând   în   sus,
Şi   sângerând   la   orice   treaptă
Văd   Omenirea   cum   se-ndreaptă
Dinspre   maimuţă   spre   Isus.  
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

CA   NIŞTE   MUCENICI   CU   CHIPURI
De  zei  căzuţi   în   lutul   slut
Gonim   nomazi   spre   Absolut
Pe   dune   de   Idei - Nisipuri
Şi-n   golul   incomensurabil
Ne   descompunem   ca   un   fum
În   instabilul   timp   probabil
Al   Universului   de-Acum.

Pe   munţi   şi   văi   de   avatar,
În   lobul   stâng   al   galaxiei
Purtăm   memoria   stihiei
Din   focul   Soarelui   Primar
Şi  înfruntăm   val   după   val
Cu   toate   fibrele   fiinţei
Din   cvadridimensional
S-atingem   Portul  Ideal
În   PATRIA   FĂGĂDUINŢEI
DIN  MULTIDIMENSIONAL.

Din   minereurile   brute
Din  minele   din   origini,
Tânjim,   amarnici   pelerini      
La   existenţele   ţesute
Din   alte   feluri  de   lumini.

Arzând   pe   dune   de   IDEI
Gonim  cu  Gânduri - Beduine
Peste-a   Istoriei   ruine    
Spre   Mecca   Evoluţiei..
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

C  Ă  D  E  R  E
-----------------------------

MĂSURA-I   ZEUL   RIGUROS ..
Un   milimetru   şi-o   secundă
În   plus   sau   minus  --  te   scufundă
Din   cel   mai   sus,   în   cel   mai  jos.

Destul   să   calci  o   dată  strâmb
Să   te   împiedici   de   o   treaptă
Şi   condamnarea   te   aşteaptă
În   bezna   minelor   de   plumb.

Cu   intelectul   nostru   şters,
Cu   simţurile   noastre   bete,
Zărim   doar   coji   de   univers
Doar   umbre,   petece   şi   pete,
Şi-al   universului   val   greu
Spărgând  ecluze   şi   supape
Răspunde-n   clocotul   de   ape
Din   Delta   SUFLETULUI   MEU.

                  ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,         
       ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Pe   când   e   omu-n   miezul   vieţii   lui     
Intrai    într-o   pădure-ntunecoasă
Căci   dreapta   mea   cărare   o   pierdui.
                              DANTE – INFERNUL.
------------------------------------------------

Pe   drumu-acesta   ŞERPUIT,
Nu-s   faruri   pentru   TIMPUL   CEŢII.
Şi   n-am   putut   să   mai   evit
Mortalul   Accident   al   Vieţii.
          .................

COPILĂRIE  --  FUM   ŞI   CEAŢĂ ...

Apoi,   sub   Umbra   unui   Corb,
Nişte   decenii,  sau,   o   viaţă,
Străbaţi   orbit   Deşertul   Orb.

Mai   poposeşti   din   loc   în   loc
Să-ţi   coci   o   turtă   pe  o  spuză
În   Ziuă   Fără   Călăuză
Şi   Noapte   Fără   Stâlp   de   Foc.

....................................................,,,

COPILĂRIA   E   UN   ACT
Ce   dacă   nu-i   jucat   pe   fază,
Ceva   se   scurtcircuitează
Şi   nu   mai   faci   nici   un   contact,
Şi-n   urmă   te   loveşte   crunt
Trecutul   ca   o  vijelie
De   toate  ce   puteau   să   fie
Sau   care-au   fost   şi   nu   mai  sunt,
Şi   sorbi   veninul   penitenţei
Cu-al   propriului   destin   picaj
Căzând   din   cel   mai   sus   etaj
Până-n   subsolul   existenţei,
Nu   fiindcă   semenii-s   chiar   răi
Şi   totuşi   faci   dacă   ţi-e   datul,
Războiul   şi   prizonieratul
În   pace,   liber,   printre-ai  tăi.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Sub   zodia   neîmplinirii,
Suport   destinul   meu   tiran
Sisific   şi   byronian  --   
Blestemul   Sacru   al   Gândirii.

Văd   Adevărul  şi   de-aceea
Înfrunt   mânia   zeilor       
Ce-i  pedepsesc  doar  pe   aceia
Care  le  află   taina  lor.
               ---
Am   străbătut   itinerare
Din   infinitul    taciturn
Prin   largi   viraje   milenare
Spre   milimetricul   diurn.

Sunt   fenomenul   de  deşert
Cu   caravane   şi   simune,
Cu   rare   oaze,   multe   dune  --
Şi-n   rătăcire  --  sunt   expert,
Căci   Idealul   se   izbeşte  
Ca   o   fantomă   de   Real,
Cum   apa   mării   se   zdrobeşte
De   stânci  şi   se   re-ntoarnă-n   val. 

...........................................

DESTULE   VOCI   MĂ   VOR   GĂSI
Că   sunt   aşa   şi   pe   dincolo
Şi   mă   vor   categorisi
De   Quasimodo   sau   de   Frollo,

Urla-vor   care   mai   de   care  --
-- E   pesimist,   negativist,
Dar   ei   nu   văd   că  lumea   moare
La   modul   nega-pesimist.

Suport   al   mediului   oprobriu
Da-n   faţa   mea   mă   simt   dator
Să-mi   apăr   Simfonismul   Propriu
De   Răgetul   Exterior.

Pierdut   în   labirintul  ceţii
Din   veşnicul  anonimat
Mă    simt   un   ren   însingurat
În   Nordul   Dragostei   şi-al   Vieţii.                                                           
....................................,,

ÎN   GROAPA   MARILOR   DURERI  --
Ecouri   cutremurătoare.
Cuvintele   înălţătoare
Vin  din  adâncile   tăceri.

Înălţătoare   şi   amare
Cuvintele  ce   le   aştern.
Sunt   condamnatul   liber   care
Am   fost   în   rai   şi   în   infern.          
  ................                                         

LUCIDITĂŢILE   BEŢIEI
Ce   le-ncercăm  ades   cu   toţii
Întrec   adesea   cu   o   mie
Beţiile   lucidităţii.

Nu   eşti   poet   de   dragul   artei
Ci   dintr-un   violent   amar
Ca   toţi   dezmoşteniţii   soartei
Ce   râd   şi   plâng   peste-un  pahar.

A   trebuit   să-mi   beau   oţetul
Ce   m-i   s-a-ntins  pe   crucea   mea.
Din   jale   s-a-ntrupat   poetul  --    
Din   Conştiinţă,   opera.
..................................,

O   CONŞTIINŢĂ  MARE,   DOARE.
Dar   sufletul   mi-l   străduiesc
Din   răsputeri,   spre-o   înălţare
Spre   cerul   cel   mai   omenesc,
În   lumea   noastră-n   care   laşii
Şi-asumă   calităţi   de   lei,
În   lumea-n   care   Uriaşii
Se   descompun   printre   Pigmei,
Când   te   scufunzi   încetişor
În   mlaştina   provincială
Sub   nepăsarea   generală
Din  mediul   înconjurător,    
Şi-ţi   merge   cu   atât   mai  rău
Cât   eşti   prin   Spirit   mai   aparte
Şi-ţi   merge   mintea   mai   departe
De   veacul   şi   mileniul   tău.

Orice   pretenţie-i   deşartă  --
Talentul   e   un  dar   fatal.
Raportul   fericire-artă
E   invers   proporţional.

Cum   toate  stau   între   durerea
Şi   bucuria   de-a   crea,
În   asta  a   găsi   puterea
Spiritul   meu,   de-a   rezista.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,  .        

HMMMMMM  !
Degeaba   am   însămânţat,
Din   doi   talanţi   să   secer   zece,
Să   văd   cum   Spiritul  meu   rece
Pe   zi   ce   trece-i   mai   bogat  ?

CE   SIMPLU   LA   PRIMATE   TRAIUL  !!!
Dar   pentru   ce   să   mă   mai   irit.
Prostia   îmbuibată  --  raiul !
SUS  TOŢI  ACEI  CE   NU   VOR   SPIRIT  !
SUPREMUL   SPIRIT   --  E   MĂLAIUL. !

Abstractizând   ziua   de   mâine,
Vânzând   pe   pâine,   Spiritul,
Plebeul,   AZI   vrea,   CIRC   ŞI   PÂINE   ---
De  mâine  --  Întunericul.
...................................................--

EH  --  porcăria   dracului !
Mai   mult   de-atât   ce   poţi   să  zici  ...
S-or   cultiva   doar   porcarici  --
Aici   la  Ferma   Veacului  ?

Planeta-ntreagă,   e  un   birt.
Noi,   închinăm  să   trecem   hopul.  
Şi   draci   cu   îngeri   stau   la   flirt.

Înconjurat  de   crengi   de   mirt
Un   sfânt   se   crede   HappyScopul
Păzit   ca   o   relicvă-n   spirt,
..Plebeul   vrea   PÂINE   ŞI   CIRC  --  
Şi ...   vină   după   noi   POTOPUL.

........................................................
VAX   POPULI;     VAX   DEI.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,--

Odi   profanum  vulgum   et   arceo.
( Urăsc   vulgaritatea   şi-o   evit.)                    
                                     Horaţiu.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
purtăm   ca  pe   un   gheb   în   spate
fobia de  realitate.

Chiar  dacă   n-ai   convingere
Îmbrăţişezi   idealismul
Să  uiţi   cinismul   şi   sadismul
Acestei   lumi   aşa   cum   e.

Când   ţi-a   urcat   până   la   gât
Mâlul   de  măşti   cu   şapte   feţe
Se   naşte   ura  de   urât
Şi   dragostea  de  frumuseţe.

NOBLEŢEA-I   BUNUL   IDEAL.
ALB   ASTRUL   lui   să   dea  semnalul
Ce să   ne-nalţe   peste   valul
Noroiului   Universal,

Căci  BUNUL   IDEAL   e-un   DEAL  
Pe   care-i   construit  CASTELUL
În   care   e   păzit   INELUL
MISTERULUI   TRANSCENDENTAL.

Aici   e   maximinima
Distrugerea  şi   Învierea,
Supremul   Strigăt   şi   Tăcerea
Şi   ce  mai   are   inima.            
            ,,,,,,,,,,,,,,

Citesc   SATIRE   de   Horaţiu.
Pe   TACIT   îl   aprob   tacit .
Să   mă   fi   oare-mbolnăvit ? 
Că   de   un   Timp   mă   doare-n   Spa...ţiu.  

Îmi   ştiu   păcatele   şi   vina
Din   când   în  când  chiar   pot   muri  
În   schimb   nu   pot   îmbătrâni  --
Căci   Merg   Odată   Cu   Lumina.

Nu-s  ţoapă   îmbrăcată-n   frac
Şi   cu   averi   de   pe   hoţie.
Prin   SPIRIT,   parte   vreau   să   fac
Din   Marea   arTistocraţie.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Am   spart  CUVÂNTUL   în   cuvinte
Pe   care   le   zvârlim   în   vânt.
CEVA   ne   va   aduce-aminte
Să   ne   întoarcem  la   CUVÂNT

Când   ne   vom   cheltui   toţi   anii
Numai   atunci   ne   vom   trezi
CUVÂNTUL   de-ar   suna   ca  banii
Numai   atunci   l-am   auzi.
               
În   zidul   inimilor   lor
CUVÂNTUL   n-a   avut   ecou ...
Da,   mâine   voi   urca   din   nou
Pe   Muntele   Măslinilor.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Mă-ngheaţă   liniştea   din   gând.
În   sunet   caut   limpezimea
Şi   urc   să-mi   apăr   adâncimea  --
Mă   răcoresc   numai   arzând.

Sunt   scribul   trăitor  de   mit.
Îmi   trag  obârşia  din   mumii,
Nepăsător   în   ale   lumii
Dar  obsedat   de  Infinit.

Port   Adevărul   ca   pe-o   salbă
Ce-o  poartă   numai   cei   cuminţi...
Ce   sinceră-i   Lumina   Albă --
Te   rabdă   inima   s-o   minţi  ?

Trăind   în   cerul   inimii
Toate   ideile-mi  sunt  stele.

Dar   toate   versurile  mele
Sunt   inimi   de   fiinţe  vii
Ce-şi   poartă   visele   rebele
Prin  canonade  de   urgii
Şi   raniţa   de   patimi   grele
Sub   gloanţe  --  rugi  şi  blasfemii.

Sfinţit   a   fost   travaliul   mumii
Al   cărui   rezultat   sunt   eu
Ce   am   găsit   uşa  minunii
Deschisă   către   Dumnezeu  --
Să   aflu   care-i   Rostul  Meu
În   Rostul   Planurilor   Lumii.

De   intri-n   Univers   ia   seamă
Când  pleci  din  el,  să-l  laşi  MAI  NOU ---

Acesta-i   univers   cadou
Făcut   la   naştere   de - O   MAMĂ.

                     *
MI-E   INTELECTUL   PARE-MI-SE  
Spionul   deghizat   femeie
Căreia-i   plac   instantanee
Numai   din   Zone  Interzise.

Nu   merită   să   îţi  asumi
Acest   război   de  hărţuială
De   ordine   transcendentală,

Dar   cu  Misteru-Acestei   Lumi
De-abia   aştept   o   răfuială.
----------------------------------

Prin  conjunctură   sunt   ateu.
Şi-am   studiat   astronomia
Ca   să   cunosc   biografia
Părinţilor   lui   Dumnezeu.

Poate   că-s   unul   din   damnaţii
Care   bigoţii-l   cred   ateu
Da-s   prea   onest   cu   Dumnezeu
Ca   să-mi   refuze   informaţii.

N-am   afirmat   şi   n-am   negat.
Dar   pun   orice   la   îndoială.
Spre-un   adevăr   adevărat
Echidistanţa-i   ideală.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

--  Oare   ce-o   fi   cu-acest   ION
de  stăruie   pe-această   temă  ?

--  Probabil   are   o   problemă  
pe   undeva   pe   la   balcon  !

--  DA !!!   GRAV   BOLNAV   DE   POEZIE
Şi   sunt   nervos  ca  un   acid.
Bolnav   de   socratofrenie
Şi  totuşi   nu   mă   sinucid,
Dar   mă   sacrific   voluntar
S-accept   în   centru  un   imobil
Sau   vreun   pârlit   premiu    (Cer) Nobîl
Ca   mărunţiş   de   buzunar,
Dar   fiindcă   n-am  nici  o   ţigare
Mă   mulţumesc   măcar   s-adun
Tutunul   scurs   în   buzunare
Şi   operele-ntr-un   volum.

Mi-e   existenţa   un  canon
Căci   mă  cam   rătăcesc   adesea
Ca   un   bufon   prin   PANTHEON
Căci,    Doamne,   ţi-am   pierdut   adresa
Şi   numărul   de   telefon.       .        
           ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
                            
FIINŢELE   NENUMĂRATE --
UN   NUMĂR    de   singurătăţi.
Plurala   mea   singurătate
E   cât   a   oamenilor   toţi.

Cum   n-am   avut   nici   un   folos
Nici   din   curaj   şi   nici   din   teamă,
Cum   nu   mă   bagă   viaţa-n   seamă
Nu   iau   nici   moartea-n   serios.

Cum   totu-i   un   teren   minat,
De   moarte   pentru   ce   m-aş  teme
Dar   tot   aş   mai   trăi   o  vreme
Să   văd   ce   s-a   mai   întâmplat
Şi-n   viitorul   ca   un   vis
Vreau   să   mă   nasc   încă   o   dată 
Să   am   idee   cum   arată  
Paradoxalul   paradis.

Nu-s   Paust  nici   Mephistotel
Nici  Flaton  --  sunt   Artistunfel.

Ca   să   sfârşesc  cu   diatriba
N-o   să   răspund   în   nici   un  fel  --
Prins   între   Scylla  şi    Charibda
Va   face  ca  Ulisse,   scribA  --

TRIMIT   POEMUL - porumbel
să-şi   bat   MULŢII   capu-n   el    ....                                

                  ,,,,,,,,,,,,,

O,   nebunie
Simulată,
Deliberată  --
POEZIE  !

                        pe-aprinsa   hartă,
                        arse   viscere.
                        planeta   piere  --
                        noi,   facem   artă  !

Poeţii-s   martorii   luminii
Întotdeauna,   şi   acum.  
Dar   nu-i   ajunge   lumii   spinii
Spre   a-i   încununa   antum.

Ori   sus,   ca   un   vlăstar   de   regi,
Ori   jos,   în   iadul   soartei   lui,
Poetul   e   al   nimănui
Sau   este   Glasul   lumii-ntregi.

În   răguşita   misfonie
A   prozei   cea   de   zi  cu  zi
Să   fii   poet ! --  O   poezie
e-un   fel   cântat  de  a   vorbi.

Când   eşti   răpit   din   raiul   sfânt
Al   Idealului,   şi   sângeri,
Invoci   MARII   POEŢI  --  sunt   îngeri
Căzuţi   din   ceruri,   pe   Pământ.

Poemul  bun,  e-un   bun  exemplu
De   sacrificiu   auster.
Intră-n   POEM   ca   într-un   TEMPLU
Şi-nclină-te   ---   până   la   CER.
...................................................
Simt   chinurile   naşterii
Însărcinat   cu-o   mistică
Imagine   artistică
Din   Dragostea   Cunoaşterii.     

Prin   simulate   nebunii
Numai   poeţii   ştiu   anume
Să   afle-n   haos  armonii
Şi   să   le  semene   pe   lume.

Poeţii  --  micii   dumnezei
Aprind   GENEZE   noi   pe   pagini
Şi   universuri  de   imagini  --
Din   infinitul   de   IDEI. 

Cu   sunetul   şi   pauza,
Muzicianul   şi   poetul
Îşi   merită  din   plin   brevetul  --
DOCTOR   SONORIS   CAUSA  !

                ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Uitaţi   Căderile,   prieteni !
E   tinereşte   să   mai   cazi.
Pe   munţi,   când   e   furtună-n   cetini
Şi  brazii  cad,   cât   sânt   de   brazi !

Visa   aripa   tinereţii
S-atingă   PISCUL   IDEAL  
Dar   lecţia   de   zbor   a   vieţii
S-a   prefăcut   în   salt   mortal.  

Am   vrut  să   fiu   stăpân   pe   CER
Dar   sub   voltajul   din   MISTER
M-am   prăbuşit   ca   LUCIFER.  

Dar  ca   supremă   mângâiere
A   PARADISULUI   PIERDUT
Azi   sunt   mai   viu   cu   o   durere
Şi   mai  înalt   cu   un   sărut.

                ----------------------

--  ROB   DOAR   GÂNDIRII   LIBERE  -- 
     ----------------------------------------------
                                                               
              --   ECCE   HOMO   --    
                  ---------------------

                Nu   pot   muri.
                Voi   fi   un   zbucium
                Ori   unde-aş   fi !

La   fel   ca-n   celelalte   toate
FAMILII,   noi   fiind   născuţi
Din  razele  încrucişate
A   mii   de  sori   necunoscuţi,
De   ce   atunci   ne   miră   oare
Că-n   taină  ne   simţim   legaţi
De  constelaţii   şi   de   soare
Ca   de   copii   şi   fraţi   şi   taţi  ?.

E-un   creier   galaxia-ntreagă --
Oglinda   şi   imaginea...
Deci   nu   mă   mir  că   m-i   se  leagă
Un  neuron   de   câte-o   stea.

Născuţi   în  cosmice   dezastre
Din   Absolutul   Născător,
Au   raze   aştrii-n   jurul   lor
Şi   raze   creierele   noastre.

Creierul   nostru-i   punct   PE-un   i,
Un   Far   Aprins   în   noaptea   mării,
Sau   Punct   SUB   semnul   întrebării
De    merită   sau   nu  --   A   FI  ?                            

Să   respectăm   Monumentala
ACROPOLĂ   în   care   şade  
GÂNDIREA.  --  Ea   e  CAPITALA
Cu   sediul   multor   ambasade.

                 ---

GÂNDIREA   ESTE   ALIAJUL
Pentru   burghiul   cel   mai   dur
Ce   poate   perfora   blindajul
Perfect   al  Spiritului  Pur.

Pentru   valori   supramundane
Din   Cerul   Marilor   Idei
Cuvintele   sunt   doar   umane
Şi   nu   poţi   spune    tot   ce   vrei,                 
Dar   prin   Gândire   îţi   asumi
Cunoaşterea   sfâşietoare
A   lumilor   fără   de   soare  --
A   sorilor   fără   de   lumi.

Cu   Adevărul   şi   Frumosul,
Pătrundem   neparazitar,
Ca   alt   Sistem   Nervos,   în   osul
Sistemului   Nervos   Stelar.

Cuprind   un   strop,   apoi   un   val,
Apoi   un  fluviu,   o   cascadă,
Evoluând   spiritual
Din   perioadă-n   perioadă.

Ideea   Pură   mă   adapă
Iar   eu   renasc   în   cîntecul
Pe   care-l   cântă   Spiritul
În   Universul   ca   o   Harpă.
............................................
---------------------------------
Din   Antisfera   Geniului          
Prin   Cosmice   Cordiliere
Cobor   spre   mucedele   sfere
Pe   Stânca   Primdeceniului  --
Din   Capul   Trimileniului  
ŞI-ORBIT  DE  PRAFU-ACESTOR  ANI
SĂ  MĂ  LOVESC   DE   BOLOVANI
OBRAZNIC,,,DE,,,CONTEMPORANI.
...........................................

În   simfonia   asimptotă
Executată-n   infinit
Fiinţa   mea   este  o   notă
Cu   timbru   unic   definit.

Cuvântul   spus  din   inimă,
Din  conştiinţa   veşnic   trează,
Îmi   dăruie   speranţa   că
Cuvântu-Adevărat,   lucrează.

Poetul   conştient,   răspunderi
Şi-asumă-atunci  când   pune-n   vers
Contrarele   interpătrunderi
De   conştiinţă  ---  univers.

Pe-al   infinitului   ocean
Simt   sângele   ca   o   tornadă
Peste   a   inimii   cascadă
Spre   creierul   de   uragan.
                       *.

Prezentul   ---  clipă   de   lumină  ---
E   un   antract   cu   dublu   rost  --
Prolog   la   tot   ce   va   să   vină
Şi   epilog   la   tot   ce-a   fost.

Întreagă   vremea   înapoi
e-o   liniuţă   de   unire
între   Geneză   şi-ntre   noi,
un   fumuşor   uşor,   subţire,
o   nălucire,   un   strigoi.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

PRIN   ÎNSTELATUL   ÎNTUNERIC
Răzbat   lumini   din   alte   lumi.

Neverosimil   şi   himeric
E   visul   care   ţi-l   asumi
Să   urci   etaj   după  etaj
Cu   sacrificiu  şi  migală
Peste  Columna   Verticală
A   Spiritului   Uriaş.

În   Calendarul   Sideral
În   care   timpul   se   suspendă
Iar   existenţa-i   o   legendă
ISTORIA   e   un   Jurnal
Iar   Secolul   e   o   Agendă.

Explorator   transcendental,
Contaminat   de   platonită,
Constat   în   sufletul  - jurnal
Polaritatea   Infinită
A   Globului   Spiritual,

Pătrund   cu   Dante   şi   Vergiliu
În   Paradis   şi   în   Infern
Cu-Ovidiu   retrăiesc   exilul,
Urc   Everestul - Beethoven,
Să   fac   descoperiri   mereu
De   proaspete  meridiane
De   continente  şi   oceane
Pe   globul   sufletului   meu.

Ca   de-un   TITANIC   scufundat
De   care   se   izbesc   delfinii
Aud   în   creier   reflectat
Ecoul   Gândului  Luminii.
...........................................

Prioritatea   absolută 
Sădită-n   fiecare   ins
Este   dârzenia   lui   mută
De-a   nu   se   declara   învins.  

Şi   vegetal   şi   animal
Prin   legitimă   libertate
Posedă   personalitate
Şi   vrea   tratat   ca  un   egal.

Sub   orizonturi   ce   înşeală,
În   lumi   plutind   peste   abis
Îmi   caut   locul   meu   prescris
În   ordinea   universală.

Simt   şocul   existenţial
Ce   traversează   lumea   vie  
Şi-o   scoate   din   paralizie
Din   infinitul   mineral.

Mareea   ce-mi   inundă   pieptul
Cu   valuri   ritmice   de   foc,
Îmi   porunceşte   să-mi   cer   dreptul
La   partea   mea   de   timp   şi   loc.

Fiind   Punctul   Maxim   al   Sintezei
De-AICI,   de-ACUM,   un   apogeu  
Ce   port   în   ADN-ul   meu
Impulsul   sacru   al   GENEZEI,
Nu   port  în   suflet   umilinţa  
Nimicniciei   de-a   fi   om.
De   trupul   mi-e   cât   un   atom --
Mi-e  infinită,   Conştiinţa.

Când   totu-n   jur   se   prăbuşeşte
În   Absolutul   Anonim,
Mă   definesc   şi   mă   afirm  ---
Sunt   Absolutul   Ce   Gândeşte.

Cu   cifre   reci   de-astronomie
Umanizate   într-un   vers,
Creaţia   în   univers
Îmi   poate   fi   biografie.

Asimilez   mereu   să   pot
Să-mi   aflu   multidepărtarea,  
Şi   multidimensionarea
Să   mă   inunde   dinspre   TOT.

Inspir   din   Spirit   mult   ozon
În   starea   lui   elementară
Şi-s   mai   focos   ca   un   foton
Dintr-o   erupţie   stelară.

Prin   Prometei   şi   prin   Icari
Simt   cum   m-i   se   înalţă   duhul.
Căci   Absolutul,   e   văzduhul
Sorbit   de   sufletele   mari.

Mă   sublimez   în   simfonismul
ASTRAL – OCEANIC.- SANGUIN
Să-i   dau   gândirii   fanatismul
Apropierii    de   Divin.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,.

Nu-mi   storc   imaginaţia
Din   vanitate   omenească.
Ci   Spiritul   e   cel   ce   vrea
Zidind,   să   se-autocunoască.

ISTORIA   JUDECĂTOR
Vorbind   de   Idealuri
Îi   va   deosebi   uşor
Pe   Creatorii   de   Valori
De   cei   ce   fac   doar   valuri.

Ecou   divin   poate   fi   versul,
Căci   la   poetul   inspirat
Un   UNICVERS   e   UNIVERSUL  --
Estetic   şi   Adevărat . 

Scriind   de   floarea   mărului
Atunci   se   vede   ce   departe-i
Frumosul   mincinos   al   artei,
De   Arta   Adevărului,

Căci   Boileau   a   spus   odată
Pe   vremea   lui,   un   Adevăr --
Decât   poet   de   flori   de   măr
Născut   de-o  muză   constipată 
Preacurvă   sau   prostituată,
Prefer   să   fiu   măturător
Cu   conştiinţa   împăcată.

.........................................

Să  urce   sufletu-n   divin.
S-aprindă-o   novă-ntr-o   scânteie,
Şi   din   furtunile   lactee
Să   smulgă   cât   mai  mult   senin
Şi   cât  mai   multe   curcubee,
Căci   Fruntea   Noastră   e   un   Cer
Şi   orice   Inimă   e   Soare
Şi   gândurile   în   eter
Sunt   fulgere   revelatoare. 

Fecioara   Poeziei,   pură,
Să   aibă-n   Adevăr,   temei,
Imaginea   de   dragul   ei
Nu-ncape-n   existenţa   dură  ---
Nu   ţine   piept   selecţiei.

Să   spunem   VETO !   imposturii.
Când   Paiele   s-or   mistui,
Stejarii   Artei   şi-ai   Culturii
Nemuritori   vor   dăinui
Asemeni   Legilor   Naturii.

               *
PRIN   NAŞTERE   AM   MOŞTENIT
Şi-mi   este   dat   să   stăpânesc
Intravilanul   Pământesc
Extravilanul   Infinit.

Mai   moştenesc   capacitatea 
Şi   Datoria   de-a   Crea  --
Ereditară   Dragostea --
Ereditară   Libertatea !
            ,,,,,,,,,,
-----------------------------------------

CARE-I   SUBIECTUL   OPEREI
-----------------------------------------,,
CU   PERSONAJE   ÎNCĂ  VII   ?      
------------------------------------------

NENUMĂRATE    TRAGEDII
----------------------------------------
ÎN   TOT   ATÂTEA    SUFLETE !
------------------------------------------
           ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

CUVÂNTUL   ESTE   O   ARIPĂ
Ce   ne-o   dă   Spiritul   în   plus
Să   ne   înalţe-n   propriu-i   Sus.
În   cărţi,  Cuvântul,   stă   ascuns  --
DARCHIAR  ŞI-ASCUNS,CUVÂNTULŢIPĂ

         ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Din   Uraganul    Gândului
Smulg   Fulgerul   Iluminării.
Urc   toate   stările   nestării
Şi   mă   închin   CUVÂNTULUI.

Pun   în   lucrare   moştenirea
S-o  înmulţesc   cât  pot,   căci   sânt
PĂMÂNT   STĂPÂN  PESTE   CUVÂNT
Prin   care   îmi   sfinţesc   Zidirea,

Şi-mi   scot   gândirea   la   arat
Să   semăn   grâu   fără   neghină
Spre   viitorul   măsurat
În   unităţi   de   Om-Lumină  

Şi   trec   nenumărate  praguri
Fără   suflare   şi   popas
Prin   ani – lumină   de   zigzaguri
Să-naintez   un   singur   pas,
Şi-i   fac   necontenit   ocolul
Căci   vreau   să   înţeleg  din  mers
Cât   este   ora-n   Univers
Şi   cât   de   mare-i   este   Golul.    

Răspund   la   marea   provocare
Ce   mă  sfidează   suveran
Vezuvic   şi   saharian
Din   orizonturi   nucleare,

Sunt  unghiul   ascuţit   ce   ţip
Sub   cercul   vrând   să   mă   îngroape
Sub   cataractele  de   ape
Şi  valurile   de   nisip.            

Puşi
În   celule   Spaţiale,
La   uşi  --
Zăbrele   Temporale
Cătuşi
Gravitaţionale,
Sunt   unul   dintre   condamnaţii
Acestui  lagăr,   zis  --  Pământ --
Încătuşat   în   gravitaţii.

Nu   sper   vreun   bun   deznodământ.
Dar   fiindcă   doar   O   DATĂ   sânt,
Pretind   Supreme   Revelaţii
Deoarece   mă   înţeleg
Nu   ca   pe   o   efemeridă  --
Mă   simt   un   Vârf   de   Piramidă
Ce   soarbe   Spiritul   Întreg.

Nu   am  pretenţia   că-s   net    
Sau   sunt   deosebit.   Mă   jur.
Dar   VERSUL   vreau   să-mi  fie   trăsnet
Durat   din    VERBUL   cel   mai   dur, 
Căci   iau   în   calcul   avantajul
Ce-l   înţeleg   ca   pe-un   mesaj
C-am   înţeles   că   Sunt   Mirajul
Ce   Înţelege   că-i   Miraj.

Dacă   ţi-e   dată   o   solie
Ai   datoria   s-o   anunţi
Şi   celor   mulţi   şi   mai   mărunţi
Inconştienţi   de   TRAGEDIE.
             
                *
NECONTENIT  PRESAT  CA  SUB
Combina  ce   coseşte   spice
De-a   Evoluţiei  Elice
Şi   de   al   Tehnicii   Şurub,

De   Visul   Cosmic   urmărit
Ca  de-o   nălucă,   printre   zile,
Dar   liniştit   că   mi-am   găsit
Nesomnul   arderii  fertile,
Mă   concentrez   în   electron
Şi   mă   dilat   în   galaxie
Scrutând   Cereasca-mpărăţie
De   pe   al   Creerului   Tron,
Memoria   să   mi-o   încarc
Cu   tot   ce   Spiritul   ascunde,
Toate   lungimile   de   unde
De   diametru   tot   mai   larg,
Să  pot   vedea   obiectivat
Întunecimea   cea   deplină
Pe   care   o   numim   lumină  --
( Asemeni   unui   aparat, )       
Şi   creierul   să   dea   din  coate
Şi  cordul   să-ncordeze   fibre
Şi   voiniceşte   să   înoate  
În   Marea   de   Dezechilibre.

Al   revelaţiei   burghiu
Spiral   străpungă-mi   conştiinţa
Să   simt   că   vie   mi-e   fiinţa
Într-un   ţesut   la   fel   de   viu.

Fiind   o   continuitate
Fără-nceput,   fără   sfârşit
Din   mit   făcând  realitate
Şi   din   realitate   mit,
Pot   stăpâni  doar  din   priviri
Zigzagul   Urii   şi-al   Iubirii
Şi   Serpentina   Devenirii
Valurilor   de-orânduiri.

Întregul   când   o   să  se-nchege
----------------------------------------
Vedea-voi   cum   Mai   Sus   de   SUS,
-----------------------------------------------
Stă   lângă   Dumnezeu,   Isus
------------------------------------
Ca   Magistratul   lângă   Lege,
--------------------------------------
Şi   când   voi   fi   recuperat
Din   nou,   pierdutele   proporţii
M-aş   naşte  mai   adevărat
Şi-atunci   vor   învia   şi  morţii,
Căci  dacă  stăpânim  atomul
Şi-nvăţătura   lui   Isus
Aceasta-i  treapta  cea   mai   sus
Ce   poate   s-o   atingă   omul.

Nu   bogăţie   şi  mărire,
Nu   lemnul   ce   ni-e   dat   să   fim,
Ci   flacăra   ce-o   dăruim
S-adaogă   la   nemurire.

Cu   armături   spirituale
Să-ncheg   tremurătorul   zid
Al   sufletului   copleşit
De  presiuni   materiale.

Sorbind   Izvoarele   Esenţei
Când  căutând,   le   voi   găsi,
Cu   seva   lor   voi   împlini
Compactul   Gol   al  Existenţei.

Fiind   simplu,   pot   să   dobândesc
Premizele   supraumane
Ubicue   şi   simultane
De   Absolut   Dumnezeesc
Şi   Gândul   Treaz,   pe   metereze
Să   scapere   ca   un   amnar
Iar   Conştiinţa   să   vegheze
Asemeni   unui   girofar.

În   ascendenta   asimptotă
Înfrunt  curenţii   din   aval
Cu   viaţa   mea   să   smulg   o    notă 
Din   Cântecul   Universal.

CĂCI   E   CONCERT   ÎN   ATENEU  
Şi   Orgi   Organice   vibrează
Când   regnuri   se   împerechează       
În   Numele   lui   Dumnezeu.     

În   Ateneul   Erelor,
În   joc  haendelian   de   ape,
Sorb   prin   radiotelescoape
Muzica   grea   a   sferelor,
Dar   mă   ascut   fără-ncetare
Ca   intuiţiile-mi   vii
Râvnind   spre   lumi   superioare
Să-ntreacă   fizici   nucleare
Şi   radioastronomii.

Prea   credincios  şi   prea   ateu
Cu   groază   şi   extaz   contemplu
În   orice   inimă   un   Templu
Şi-n   orice   crâng  --  un   Ateneu
Căci   Spiritului   cel   Ales
Dublat   de-o   Conştiinţă   Bună
Şi   cel   mai   simplu   fapt   divers
Pe  mii   de   strune   îi   răsună.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

CA   UN   FRUMOS   APUS   DE   SOARE
Cândva   ca   şi   cum   n-ar   fi   fost
În  rostu-i   poate   fără   rost
Goneşte   lumea   trecătoare.

Poetul   vrea   din   revelaţii
A T O A T E  Π N Ţ  E L E G E R E A  --
La   mii   de   feluri   de   vibraţii
Vrea   mii   de  feluri   de-a   vedea.

Adun   orbitele   stelare
În   conştiinţa  mea   de  om
Şi   ea   devine   tot   mai   mare
Ca   cercurile   unui   pom.

Aici   e   maximinima
Distrugerea   şi   Învierea
Supremul   Strigăt   şi   Tăcerea...

Şi....   ce  mai   are  inima.

                 *

MI-E   GÂNDUL   INFINIT   DESCHIS
Gravat   în   Gema   Conştiinţei  --
Cu  văzul   ascuţit  al   minţii
Citesc   ce   încă   nu   s-a   scris...

Mi-e   Gândul   laser   orbitor
Ce   caută   să   se   reflecte
În   incidenţele   perfecte
Din   Absolutul   Născător.

Imponderabil   ca   un   geniu
Cu   gând  atotcuprinzător
Vezi   într-o   clipă   un   mileniu
Cum   se  destramă   ca   un   nor.

Sunt   Spiritul  Pământului
Ce   reuşeşte   să   decripte
Anatomia   Gândului
Şi  Arheologia   Clipei
Şi   scotocesc   ca-n   vistierie  
Pentru   răspunsuri   logice,
Memoria,   cu-a   ei   o   mie        
De   straturi   geologice.

Sunt   Spiritul   Rătăcitor
Printre   Sfârşituri   şi-Începuturi
Scrutând   a   lumilor   Trecuturi
Şi   Lumi   în   Viitorul  lor.

În   beznă,   Spiritul   e-o   torţă  --
Meridianele   cereşti
Pe   liniile   lor  de   forţă
Conduc   destine   omeneşti,
Dar   libertatea-i   infinită  --
Prin   Cugetare,     sunt   un   zeu
sub   gândul   meu   instantaneu
lumina   pare   împietrită.

Legat  organic   cu  vecia,
Între   extreme   pendulând
Se-ngândurează   galaxia               
Când   formulez   şi-un   simplu   Gând,
Când   ochiul   meu   răzbătător,
Prin   microscoapele   retinei
Admiră   icrele   luminii
Cum   tremură   în   unda  lor,
Când   mă   pătrund   fără-nconjur
Cu-ntrepătrunsele   halouri,
şi   trec   prin   Codri   de   Ecouri
Şi  Canioane   de   Azur.

Păşesc   pe   maximele   creste,
Căci   Spiritul   Superior
E-un   zbor   de-asupra   altui   zbor
De-asupra   orişicărui    PESTE,

Divinitatea   mea    pierdută
S-o   recâştig ,   eu,   fostul  rob
Privind   Spiritualul   Glob
În   Transparenţa-i   Absolută.
.................................,.

ERUP  MISTERELE-N   CUNOAŞTERI
Când   Gândul   meu,   mai   sus   cu-n   grad
Priveşte-acolo   unde  ard
Cuptoarele  Eternei   Naşteri.

Un   om   întreg   se   vrea   sintetic
Cu-ntregul   său   unificând
Idee,   Logos,   Spirit   Sfânt
Cu   Câmpul   Electromagnetic,
Căci   totu-i   corelat   prea   strâns
Şi   vezi   din  capăt   unde   duce  --
Aceeaşi   genă   îl   produce
Şi   pe   Satan   şi   pe   Isus.

Ce-i   lumea...   propriul   ei   coşmar  ?
E   doar   un  zero   în   mişcare  ?
Din   Ce   în   Ce   şi   Spre   CE   oare  ?
Căci   fără-al   Conştiinţei   Far
Şi   fără  UNU-al   meu,   CÂNTAR
CE   SĂ-I   CONFERE   O   VALOARE
AR   FI   UN  ZERO   ÎN   ZADAR.

Sunt  Martori,  Ochiul  Meu  şi   EU.

Fără   Creaţia   lumească
În   care   să   se   oglindească,
Nu   ar   putea   să-şi   dovedească
Nici   Dumnezeu   că-i   Dumnezeu.

Ar   fi   UN   CUC  FĂRĂ   DE   PUI
PRIVIND   STINGHER   ÎN   JURUL   LUI
DIN   CUIBUL   INFINITULUI.

.....................

În   jurul   SPIRITULUI  --  TEMPLU
Peste   noetice-arături
Respir   sublimul   când   contemplu
CIVILIZAŢII   ŞI   CULTURI.  

....................................................

Sunt   ochiul   materiei   oarbe                       
Sunt   glasul   materiei   mute
Auzul   materiei   surde
Şi   viaţa   materiei   moarte.

Peste   prăpăstii   şi   suişuri
Caut   un   loc   de-aterizare
Pe   cerebrale   învelişuri
De   pe   Planete   Gânditoare.

Materie  între   materii
Ca   stelele   din   constelaţii,
Bacterie   între   bacterii
Vibraţie   între   vibraţii,

ELABORATĂ   ÎN   MISTER
APOI   ÎN   NIMB   LUCID   SCĂLDATĂ
S-APARĂ   AUREOLATĂ
STATURA   OMULUI   PE   CER.

Dar   simt   sirenelor   chemarea
Din   galaxie   şi   atom  --
Cine   le-a   auzit   cântarea
Nu   mai   rămâne   Numai   om.

SUNT   DRUMURI   DREPTE
DAR   TU,   ALEGI   CĂRĂRUI
FĂRĂ   TREPTE...
DE   CE,   UNDE   SUI ?
............................................
*****************************

ÎN  TOATE   ESTE   CÂTE-UN   PRO
Şi-un   CONTRA   ce  ne-asistă   mersul.
                     
Când   mă   surprinde   câte   o
Furtună ,  îmi  inspiră   versul,

Căci   Sufletul   şi   Universul  --
Sunt   Fenomene   Meteo.
              ///////////

Poetul   pare   desuet.
Nu   mai   simţim   de   el   nevoia
Dar  nu   s-ar   fi   ştiut   de   Troia
De   nu   era   Homer,   poet.

Poetul   e-un   arcuş   model. 
În   orice   rază   de   lumină
Lui  îi  vibrează   în   surdină
O   coardă   de   violoncel.

Poetu-i   sol   purtând   spre   astre
Sămânţă   de   Frumos-Gândit --
Pământ   uman   îmbogăţit
Cu   sacrificiile   voastre.

Atunci   când   nu   o   să   mai   cânt
Va   amuţi    întreaga   fire
Va   fi   Eclipsă   de   Iubire
Şi-Apocalipsă   pe   Pământ..

Aştept   ca   pruncul,   sânul   mumii,
Când   voi   sorbi   pe   săturat
Din   Dulcele   Adevărat
Când   se   va   coace   Fructul   Lumii,
Şi   satisfacţia   răsplăţii
De   punct   ochit   şi   punct   lovit
Când   un   poem   desăvârşit
Dă   sensuri   noi   eternităţii.

Dacă   observi   la   Creatori
Coincizându-le   gândirea  ---
Nu-i   plagiat  --  e   întâlnirea
Spiritelor   în   ADEVĂR.

Şi   când   va   fi   --   şi-o   fi-ntr-o  zi  --
Când   va   veni   la   mine   Vântul,
Îmi   va   împrăştia   pământul
Dar   Gândul   nu-l   va   risipi,
Căci   timpul   seamănă   durere
Dar   şi   putere   de-a-ndura  --

Urcând   în   Liberă   Cădere
În   orice   clipă   lumea   piere
Şi-n   orice   clipă-i   tot   mai   ea.

De-a   fost   trecutul   meu   o   rană
Şi   tinereţea   meteor,
Eu,   Spiritului   ce   dă   hrană
Pământului,   îi   sunt   dator
O   inimă   de   Creator
Bătând   Etern   Contemporană.

Planeta   merge   înainte
Iar   noi   va   trebui   să   fim
Exploratori   de   gând   fierbinte
Inventatori  de  noi   cuvinte
Ce   să   exprime   ce   gândim.    

TĂCEEEEEŢI !   De   CULTE  să   n-aud  !
Lăsând   CORANUL   ŞI   SCRIPTURA
UPANIŞADE   ŞI   TALMUD
Mă-ntorc   la   Cultul   meu  --  CULTURA. 
.........................................................

Cum   SPIRITUL   organizează
Spectacolul   Acestei   Lumi
În   care   genii   şi   nebuni
Halucinant   dialoghează,

OFER   CUVINTE   de   topaz
Ofer   cuvinte   de   rubin.

Mă   veţi   scuipa   poate-n  obraz
Şi  le  veţi   răsturna   porcin,

Căci   diamante  dacă   sameni
De-un   rât   să   te   fereşti   mereu --
                                                        
Dar   cei   mai   oameni   dintre   oameni
Vor   savura   Cuvântul   meu.

Meteorit   căzut   din   stele
În   întuneric   şi   abis --
Prin   versurile   ce   le-am   scris
Mă-nalţ   de-asupra   morţii   mele.

Te   naşti   în   fiecare   clipă
Şi   mori  de  tot   atâtea   ori.  
Din   vis   şi   vrere  se-nfiripă
Faptul   de-a   fi   nemuritori.

În   Spiritul   Superior
Geneza,   chiar   şi   literară 
E   un   preaplin   interior
Ce   se   revarsă   înafară.

Ori   sus   ca   un   vlăstar   de   regi
Ori   în   mocirla   soartei   lui,
Poetul   e   al   nimănui
Şi   al   umanităţii-ntregi.

Setoşi   de   Spirit   ca   de   apă
Că-i   MILTON   sau   HOMER   sau   scribA
Toţi   Marii   Însetaţi   se-adapă
Din   apele   de   la   Meriba.

Sorbindu-şi   benevol  oţetul  
Servit   de   Spiritul   Suprem
Urcă   Golgota   sa,   poetul
Crucificat   pe-al   său   poem.  

Între   posibil   şi   probabil
Hibridu-acesta  --  zis   POET
E-un  -- ANIMA --  inadaptabil  
La   animalicul   concret. 

În   lumea   noastră   de   benzină
Când   Spiritul   e   poluat
Poetul   este   onorat
Doar   când   îl   calcă   o   maşină.

Misionar   vizionar --
Sorbi   visuri -- vinuri   insipide
Dar   lângă   tine,   n-ai   habar
Că   VIAŢA   RÂDE   ---   ŞI  ...   UCIDE.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Prin   ierbi
De   vremuri
Şi   fierbi
Şi   tremuri.

În   mări  
De   vremi
Te   te   temi
Să   sări.

Totu-i   rebut
În   Absolut !

Te   vrei   mesaj
Dar   eşti   picaj
Dintr-un  miraj
În   alt   miraj.

Suntem   nomazi
Fără   popas.
Al   vieţii   ceas
Ca   un   talaz
E   doar   prilej
Să  vezi   cum  cazi
Dintr-un   vârtej
În   alt   vârtej.

               ---------

DEMIURG   DE   RÂND

E   din   ţărână,   ca   tot   omul.
Şi,   poate   că,   cel   mai   de   rând.  
El,   simte   germinând   atomul  --
Sau   universul   sucombând.

Dar   pentru-un   suflet   ce   scrâşneşte
Sub   plumbul   pumnului   vital,
Poetul-demiurg ,   zideşte,
Ca   hiperspaţiu   ideal  --

POEMUL,   degajând   OZONUL
Ce-nvie   respiraţia,
Şi   neutralizând   CARBONUL
CE-NĂBUŞĂ   CREAŢIA.

         ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,..
                ,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Ca   peştii,   pe   ceruri   trec   norii.
Mai   sus   decât   ei,   trec   C O N D O R I I ...
Mai   jos,    T  R  E  C  Ă  T  O  R  I  I.

Pământul,  la   ceruri   se   plânge  --
SUNT   PEŞTELE   MĂRII   DE   SÂNGE  !

Dar   Cerul,   măselele-şi   strânge
Şi   spatele-ntoarce,   ororii.
..........................................................

Ca   zei   peste   lumi   tranzitorii
Planează   CONDORII...

Stăpâni   peste   ANZII   GÂNDIRII,
Ei  mânuie   lumi,   ca   fachirii.

Puţini,   dar   aleşi,   ei   sunt   primii
Ce   nu   se   închină-nălţimii.

Au   suflet   ucis   de-ndoieli,
Prin   sângele   multor   Abeli.

Au   creier   linşat   de-ntrebări  --
De   ce   sunt   ucise  visări,

De   ce  sunt   ucişi   visători,
De  ce   te   mai   naşti,   dacă   mori.
...................................
                       
În   rime
                    gândesc   visătorii...

De   crime-i
                    pârăsc,   impostorii  --

Cu-asprime-i
                    privesc,   t  r  e  c  ă  t  o  r  i  i...     

............

Pe   jos,   trecătoarele   turme.

Gonite  de   lupii   terorii
Din   ele,   prin   veacuri,   nici   urme...

TREC   DOAR,   mai   departe,   să   scurme.

Dar   sus,   mai   presus   decât   norii,

Ca   regii-mbătaţi   de   victorii,

Stăpâni   pe  Cereşti   Teritorii  ---

C   O   N   D   O   R   I   I .
           ,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Terestru,   nu-s   realizat.
Da-n   perspectiva   veşniciei
Port   conştiinţa   măreţiei
Că   sunt   un   cosmic   unicat.

Mă   simt   miraculos   şi   unic
Pot   deveni   un   semizeu
Căci   am   puterea   să   comunic
Prin   dragoste,   cu   Dumnezeu.
             ...............

În   cosmosul   dumnezeesc
Dumnezeească   ţi-e   fiinţa.
Renaşte-te   cu   conştiinţa
Că   eşti   un   fenomen   ceresc,
Că   inimile   ni-s   potire
Şi   creierele   ni-s   nuclei
Cu  mii   de  Dumnezei-Idei
În   Ceruri   de   Gândire.

De-aici,   din   Ţările   de   Jos
Să   ne   privim   În   Sus   destinul.
Prin   Adevăr  şi   prin  Frumos
Putem   asimila   divinul
Dacă   urmăm   cu   fermitate
Prin   Prometeu   şi   prin   Isus
Exemplul   Ţărilor   de  Sus
Puternic  Conştientizate.

Perfectul   prototip  ceresc
Perfect   vrea   să   se  oglindească
În   fizica   dumnezeească
A   sufletului   omenesc.       

Cu   propriul  nostru   sacru   lemn
S-aprindem   Spiritului   torţa
Şi   conştienţi   să   fim   de   forţa
Apartenenţei  la   Suprem.

Să   lumineze   sufletul
Când   o   să-i   smulgem   relele
De   să   orbească   fulgerul
Să   pară   negre   stelele.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Z O D I A C
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Leon    Da   Vinci   e  ... BERBECUL
ŞI   TAURII  --  SOCRATE,   KANT.
SUNT GEMENI -- PUŞKIN  ŞI   CU   PETRU
ŞI RACI, SUNT LEIBNIZ  ŞI  REMBRANDT

SUNT   LEI  --  CEZAR,   REGELE  SOARE,
NAPOLEON   ŞI   BOLIVAR.
GOETHE   ŞI   HEGEL   SUNT   FECIOARE
DANTE ŞI NIETZSCHE--PE-UN   CÂNTAR.

ÎNŢEPĂTOR   E   SCORPIONUL
CA   POE,   VOLTAIRE   ŞI   BEETHOVEN
SĂGETĂTOR  --   STALINNEOMUL
IAR  NOSTRADAMUS,  ( VEZI   CATREN.)

DARWIN,    COPERNIC,   EDISON,
SUNT   DE   LUMINĂ    VĂRSĂTORI
IAR     EINSTEIN,   MICHELANGELO    
SUNT   ALŢI   DOI   PEŞTI   NEMURITORI.

SUB    STEAUA   LOR   EVOLUEAZĂ
PLANETA  MEA , CA   UN   CONDOR
CĂCI   SPIRITUL,   PRIN  EI,  VEGHEAZĂ 
PESTE   ORICARE   MURITOR.

           ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,.....

ALBASTRE   REVĂRSĂRI   DE  ASTRE,
Galactice   aluviuni,
Transportă   sufletele   noastre
Spre  magice  dimensiuni.
Scăpat   din   eul   său   ermetic
Respiră   sufletu-nsetat
Văzduhul   suprasaturat
De-albastru   electromagnetic,

Auzuri   noi   se   dezvelesc
Şi   ca-ntr-o   revelare   sfântă
Ascult   materia   cum   cântă
Un   dor   lumesc   şi   nelumesc.

Cu  intuiţia,   văz   Duhul
Dumnezeesc,   Spiritual.
Simfonic   murmură   văzduhul
Erosului   Universal.

O   galaxie   de   nuclei
Se   mişcă-n   nemişcata   stâncă  --

Cât   o   fi   lumea   de   adâncă
De   nu   vezi   decât   faţa   ei
În   joc  de-a  v-aţi   ascunsele
Cu   Uriaşi   şi   cu  Pitici,
Cu   lumi   din  ce   în  ce   mai  mici
Ascunse-n  ele  însele?

....................................   .                
Suntem   înconjuraţi   de-o   noapte
În   care   urlă   demoni   cruzi.
Dar   pe   Pământ   sunt   multe   şoapte
Ce   merită   să   le   auzi.

Pe   câmpi   cu   stele   albe-n   floare
Metamorfoze   trec   în   zbor.
Particule   elementare
Se   iau   la   braţ   şi   cântă-n   cor.
Iar   elementele   fecioare
Se   însoţesc   cu   mirii   lor,
Apoi,   vezi   lumi   născându-se
Din   fetele   scăldându-se
În   cântecul   culorilor
Sub   curcubeul   florilor
Pe   câmpi   de   Floarea   Sorilor,

Popoarele
De   flori   şi   spice
Ogoarele 
De   fii   şi   fiice.

Vezi  omeniri   îmbobocind
În   demnitatea   regăsită
A   Spiritului,   strălucind
Astral   sub   fruntea   strălucită,
Căci   lumi   din   depărtări   albastre
Se-nvârt   în   jurul   sorilor...
Ele-s   în   gândurile   noastre
Şi   noi   în   gândurile   lor...

În   carnaval  spiritual    
Cu   măşti   şi   trene    cometare  
Se-ncrucişează   reflectoare-
le   trupurilor   din   Astral.   

Mai   văd   metamorfoze-n   roi
Cu   hărnicie   de   albină 
Tăind   ferestre   noi,   în   noi,
Pentru-o   lumină   mai   lumină.

Văd   mame   cum   copii-şi   cresc
Şi-n  dăruirea   lor   curată
Ce   nu   aşteaptă   vreo   răsplată,
Respir   ozon   dumnezeesc.

Priveşte   la   copii,   la   plânşii
Sugând  la   pieptul   mamei   lor --
Ca   mîine,   unul   dintre   dânşii
Ne   poate   fi   Mântuitor.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Ca   pe   oglinda   unui  lac  
Ce-l  încreţeşte   grindina
Orbitele   din   zodiac
Se   împletesc   sub   fruntea   mea.

Ca   nimb   pe   fruntea   sfântului
Stă   Aurora   Boreală  
Diademă   Imperială
Pe   Creştetul   Pământului.

În   capodopera   măiastră
A   lumii,   jur   pe   capul  meu,
Pe   Sângele  lui   Dumnezeu,
Că   nu-i   planetă   ca   a   noastră.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Pe-a   infinitului   alee
Spre-a-şi   împlini   destinul   dat
Materia   e   O   Femeie       
Urmându-şi   Spiritul  - Bărbat.

În   anotimpuri   efemere
Atom   şi   inimă   şi   soare
Sărbătoresc   triumfătoare
Universala-mperechere.
Viaţă   şi   moarte   se  îmbină
În   circuitul   absolut  --
Pe   un  mormânt   paşte-o   bovină
Să   alăpteze-un   nou   născut.

Din   când   în   când   mai   tace  vântul
Şi   pot   s-aud,   înălţător,
Cum   cântă   luminos,   Pământul,
Sub   stele   luminând   sonor.  

Din   praf   galactic   şi  terestru
Şi   din   mirajul   selenar
Se   condensează   milenar
Câte-un   Homer,   un   Eminescu.     

Desferecat   de   sub   zăvoare
Calc   universul   de   trifoi
Şi   simt   că   sufletul   mi-e   soare
Ce-învie   lumi   de   gânduri   noi,
Căci   de   sub   fruntea   ca   o   teacă
Gândirea-şi   scoate   sabia  ---
Învins,  Misterul   se   apleacă
Şi-ngenunchează-n   faţa   mea.

Şi   pân-or   fi   să   mă   îngroape
Metamorfoze-n   unda  lor,
Descriu   un   semicerc  pe   ape
Precum   un   peşte   zburător.

Pe  burtă,  dragostea,   la   pândă
Ca   o  fantomă  dintre   astre.

Şi   urlă-n   sufletele  noastre
Lupoaica   Dragostei,   flămândă.

Priviiiiiiiţi !   îmboboceeeesc   atoooomii
Şi   când   vor   înflori   cândva,
Pe-această   pajişte   de   stea
Or   să   cosească   astronomii.
...............................................

Când   îmi   voi   împlini   menirea
Ce   mi-a   fost   dată,   pot   să   mor.

Ne   va-ntâlni   reamintirea
În   ANIversul   următor,
poate   cu-aceleaşi   idealuri
cu   care   azi   la   braţ   te   plimbi
doar   că   vom  fi-ntre   alte   maluri
udaţi   de   apa   altor   timpi..
           ......................

În   RAŢIUNEA   LUMII,   vastă,
Gândirea   mea  --  muiere   proastă
Încrezătoare   şi   supusă
Se   lasă   prea   uşor   sedusă.

Simt   SPIRITUL   cum   o   fornică,
Stăpân   pe  Sine,   dar   gingaş.

Şi  poalele  i  le   ridică
Şi   o   posedă  pătimaş.

ŞI  NICI  NU-I  PASĂ  CĂ-I  E  FIICĂ !

In – te – li – gen - ţa   mea,   pitiiiiică,

Sub  trupul   LUI,   de   U R I A Ş !!!!!!-

Orgasm  sublim --  EXTAZ .  ŞI   FRICĂ.
                                         
              ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
**************************

CA   UN   OCEAN   ÎN   FLUX - REFLUX 
Într-o   magnetică   maree
Între   un   minus   şi   un   plus
Se   desfăşoară   o   IDEE,
Căci   Spiritu-n   nemărginire
Se   manifestă   permanent              
Ca   o   Gândire   în   Gândire
Fără   organul   aferent.

Acest   necunoscut   imens
Tsunami,    Dumnezeu,   Natură,
Ar   fi   CEVA   lipsit   de   sens
De   n-ar   avea-n  CEVA   măsură.

Talazul   măsurat   prin   mine
Şi   oglindit   în  mintea   mea,
De-ar   exista   doar   pentru   sine
E   ca   şi   cum   n-ar   exista.

Ce-i   lumea,   propriul   ei   coşmar
E   doar   un   zero   în   mişcare
Din   ce   în   ce   şi   spre   ce  oare ?
Căci   făr-al  conştiinţei   far
Şi   fără   UNU – al   meu,   cântar
Ce   să-i   confere   o   valoare
Ar   fi   un   zero  în   zadar.

..................................................

SUNT  LOCATAR   ACESTUI   CREIER
Şi   ştiu   că   trupul   meu   e-un   Gând.                                                                     
Cu   Trupul   Meu   De   Gând,   cutreer
Pe   SCOARŢA   lui,   ca   pe-un  Pământ
Căci  universul   ce-l   cutreer
Îmi   pare   asemănător
Cu   conţinutul   unui   Creier
Ce-a   devenit   exterior.

Şi   nu   am   nici   o   îndoială
Că   universul   este   viu  --
Căci   bănuiesc   ceva   straniu                 
Ca   o   mişcare   cerebrală.

Pe   spaţiale   panorame,
Prin   geamurile   lor   mioape
Înregistrează   telescoape
Bizare   encefalograme
Şi   printre   vii   alcătuiri,
Neuronale   căi   lactee
Îmi   pare   că   aş   fi   IDEE
Aparţinând   unei   Gândiri.

Cu  simţurile   în   derivă
Părea.   sau   chiar   aşa   era,
Căăăăă  .....  NU   TRĂIESC,   ci   dimpotrivă            
Că ..... SUNT   TRĂIT .....DE-ALTCINEVA  .

Trăim   acest   STRĂIN   DESTIN
Şi-a   lui   morganică   chemare  ---

E-O   ÎNSCENARE   CĂ   TRĂIM  ?
ŞI   CĂ   IUBIM   E-O   ÎNSCENARE  ?                    
                      
                        *                                                                                           

***********************

ANTIMATERIA   IUBIRII    

***********************
                                                  
ÎN  UNIVERS,  
De-i   fapt   divers  
Că   existăm  
Sau   poate  
E   necesitate,  
Noi   nu   ştim,  
Dar,  
Ca   să   trăim  
Ca   Milenar  
Un   Vis   Infim  ---  

SĂ   NE   IUBIM  
E   şi   SUBLIM
Şi   NECESAR.
...............................

Tu  Doamne,   care   toate   le   dezlegi
Şi   iar  le   legi   în   ţesătura  firii
Păzeşte-ne   de   furiile   reci
Ale   celei   de   A   Doua   Legi
A   Termodinamicii   Iubirii.  
            ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,.-

                   *                
DESCHIDEŢI  SPIRITULUI  CARTEA,  
Să   ştie   sufletul   să-nfrunte
Destinul  ---  Dragostea   şi   Moartea...
Şi ...   Celelalte   Amănunte.
        ....................,,
Ca  un   Vehicul   Nuclear
Cu   forţă   motrice  ---  Iubirea
Înaintează   Omenirea
Către   destinul   ei   stelar.

Drumeţi   sortiţi   din   veşnicie
Să   ne-ntâlnim   pe-aceeaşi   stea
Ne-am   înţeles   cu   dragostea
Să   facem   pietrele   să-nvie.

.......................................

Pe   cerul   tău   interior
În   noaptea   vieţii   îţi   apare
Supremul   dragostei   fior
CUM   VINE   UN   MÎNTUITOR
PE   OMENIREA   CARE   MOARE.     

În   existenţa   de   primejdii                                
Mă  lupt  să   supravieţuiesc  
Şi-aştept   pe   Sfera   Deznădejdii
Iubirea   ca   pe-un   semn   ceresc.

Maternă   şi   totalitară,
Iubirea,   ca  un   scut   suprem
Ne  apără   şi   nu   vedem
Cât   întuneric   ne-nconjoară,
Căci   ne-mpresoară   conflagraţii,
Năpraznice   desfăşurări
De   forţe   ce   se-nfruntă-n   spaţii
Ca   uraganele   pe   mări,

Dar   toate-aceste   demonstraţii
Nu-s   cât   căldura   unor   braţe
Şi   focul   unei   sărutări.

Iubirea-i  drumul   cel  mai   scurt
Care   uneşte   două   inimi
Să  facem   deci  efortul   minim --  
Orice   ocol,     este  un   furt.

Fără  iubire  sunt  ateu
Simt  raiul  când   respir  lumină
În  înţelegerea  deplină
Îl  recunosc  pe  Dumnezeu.

Atunci   când  a   găsit   iubirea
A   înţeles   sufletul   meu
Că   sunt   născut   din   Dumnezeu
Şi   moştenesc   dumnezeirea,
Dar   când   din   lipsă   de   iubire
Destinul   nu  mi-aş   împlini  --
N-ar   fi   nici   o   deosebire
Între   a   fi   şi   a   nu   fi.

Din   noi   rămâne  doar   iubirea
Îmbogăţind   Spiritul   Sfânt
Prin   care-odată,   omenirea
Va   fi   salvată   pe   Pământ.

Să   preţuim   capacitatea
Şi   datoria   de-a   Crea  --
Ereditară,   Dragostea                      
Ereditară,  Libertatea !

Iubirea   pură   mă   inspiră
Şi   dă   al   sufletului   ton
În   universul   ca  o   liră
La   care   cântă   Cupidon.

Cu   teamă   şi   cu   îndrăzneală
Aştept   multaşteptata   zi
Când   EU   ŞI   TU   ne-om   contopi
În  Dragostea  Universală,
Şi   în   beţia   de   eter,
Mahmuri   de-atâta   univers,
Un   cântec   să-nchinăm   din   mers
La   toate   nunţile   din   cer.
................................

DIN   TURNUL   RECE   AL   IDEII
Cobor   şi   simt   cum   mă   străbate
Fierbintea   Electricitate
A   Dragostei   şi   a   Femeii.

Femeia   circulă-n  natură
Ca   un   atom   polivalent
Şi   care    pune,   evident
Ştiinţa   în   încurcătură.

FEMINITATEA -   o   minune,  
Dar   arma   ei   secretă,   spune
Că   e   soldat   în   misiune
Căci   adunate   la   un   loc            
Două  femei --  sunt   sau   fanfară,
Sau  foaaaaarte  multe  guri  de  foc
Din   artileria  uşoară.
               ............................

Femeea-i  ca   principiu   cosmic  
Simbolul   Golului   Divin
Rotind   în   jurul   unui   ax  mic
Lângă   Eternul   Masculin.

În   misiunea   ei   deplină
Acoperită   de   decor,     
Chiar   frumuseţea   feminină
Este   un  sex   exterior.
                                                   
Bărbatul   este   mâna   dreaptă        
Femeia  --  stînga,   împreună
Îngemănate   sub   cunună
CUVÂNTUL   spus  --  devine   FAPTĂ.

În   circulara   aventură
Cărări   secante   căutăm
Dar   undeva   e   o   curbură
Pe  care   noi   o   ignorăm.
        ..............................

                    Femeie   şi   Bărbat.   Cei   Doi --                                  
                    Două   Imperii   în   Război.                   

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Mecanic   şi   fatal   instinctul  
Absurd   şi   iraţional 
Urlând  fără  apel   verdictul,
Izbind   tsunamicul   său  val
De   şubredul   fiinţei   mal.

Suntem   păpuşile   de   ceară,
Din   recuzita   Sexului,
Iar   sentimentul   e   o   sfoară
De   care   trage   Dumnealui.

Instinctul   sexual   e   tunul
Ce-l   folosesc   dracii   şi   zeii.
Crotal   ce-şi   sună   clopoţeii --                                                

Clinchetul-rânjet   e   doar   unul
Din   solzii   şarpelui   femeii.

În   noapte,   ies   la   vânătoare
Instinctele,   ca   nişte   fiare
Jucându-şi  fiecare,  rolul
Cu   gingăşia   sau   violul.

Ca   un  motor   în   funcţiune
Spre-un   ţel   doar   numai   lui   distinct,
Pistonul   denumit   instinct
Ne-mpinge  ...   către   acţiune.

Din   fulgerul   primordial
Ce   mai   păstrează   o   scântee
Printr-un   bărbat   şi   o   femee
Uniţi   în   ţelul  lor   fatal,
Copiii   Fetelor   Morgane
Îşi   construiesc  cutezători
Cu-a   lor   Obraznice   Organe
UN   IAD   IMPODOBIT   CU   FLORI.    

Ne   cere   Spiritul   servicii.
Noi   îi   prefacem  vrerea-n   faptă
Şi   facem  orice   sacrificii
Pentru   ovula   cea   mai   aptă.

Iubirile   de-aici   sunt   lecţii
Şi   teste   de   laborator
Supuse   crâncenei   selecţii
Pentru-un   Examen   Viitor.

Întâmplătoare   întâlniri...
Se-adună   oamenii   să-şi   spună
Ceva   secret,   îşi   fac   din   mână
Şi   se   retrag   în   amintiri.

În   EROS  --  miere   şi   venin.
Vrăjmaşe   jumătăţi   se-mbină
Într-un   Străin   şi   o   Străină
Spre   Un   Străin   Şi   Mai   Străin.

Să-ţi   scuipi   veninul  --  o   plăcere
A   tuturor   maimuţelor.
Şi   asta   este   tot   ce   cere
Instinctul   denumit   AMOR.

AMOR   înseamnă   un   AMOC
În   care   sexul   este   tava
Pe   care   ne   servim   otrava
De-a   ne   ucide   reciproc.

Instinctul   sexual – o   umbră
A   tuturor   fiinţelor  -- 
Şi   rage   ca   un   leu   în   junglă
Instinctul   înspăimântător.

Instincte   urlă-noi   prelung.
Se-aud    din   Eros   vaiete,  
Berbeci   şi   Capricorni   împung
Nu   iartă   nici   bătrân,   nici   prunc  --
Wake   up,   Treziţi-vă,   Vstavaite  --
Din   urmă   Taurii   ne-ajung
Şi-a   celorlalte   fiare   haite
Şi   Pieptul-Spirit   ni-l   străpung.

Întins   ca   arcul   de   oţel,
Cupidon   trage   coarda   parcă
În   trupul   tău   vrea   să    îşi   stoarcă
Veninul   ce   musteşte-n   el.

Comoară   îngropată-n   taină
Sau   iatagan   ascuns   în   toc,
Instinctul   e   mascat   de   joc
Cum   trupul   e   ascuns   de   haină.

Când   dragostea   te   va   trăda
E   vinovată   nu   femeia
Ci   Zâna   Speciei   ce   vrea
Să-şi   vadă   flacără,   scânteia.
...........................................

                  merg   împreună   braţ   la   braţ
                  şi   se  privesc  cu   mult   nesaţ
                  ERIS  --  zeiţa  dezbinării                          
                   cu   EROS  --  zeul   depravării                                             
                   Pornind   cu   zgomot   infernal
                   trabantul   cosmic   sexual.

         Văd  cum  se  plimbă  de  la  deal  la  vale
          Perechi,   perechi,   organe   genitale
          Ce  uneltesc   şi   pun   lumea   la   cale.
               ............
ÎN  VÂNĂTOAREA  GENERALĂ
Cu   infinite   strategii
Iubirea   este   o   momeală
Pusă-n   capcana   de   a   fi.
                
Nicicând   nu   vom   purta   în   fire
Recomandata   vigilenţă  ---
Inteligenţa   nu-i   iubire,
Iubirea   nu-i   inteligenţă.

Ne   cere   Spiritul  servicii  
Să  îi  prefacem   vrerea-n  faptă 
Să   facem   orice  sacrificii
Pentru  ovula   cea   mai   aptă.

Nerăbdător   ca   un   fitil
Ce   vrea   aprins   de-amnar   şi   iască
Iubirea   este   un   copil
Ce-abia   aşteaptă   să   se   nască.

Splendoarea   lumii   este   crudă.
Capcane   stau   sub   frumuseţi.
Păcatul   are   şapte   vieţi  --
Audă   cine   vrea   s-audă.

Între   distracţii   şi   conflicte
Se   desfăşoară   mare   bal  --
Sexualism   universal
În   dans   macabru   de   instincte.

Ce   venerată   eşti,   VENERO !

În   Creierul   Redus   La   Zero

Eroticul   devine   NERO  --
..........................................

CA  NIŞTE  UMBRE  RĂTĂCITE
Adesea   lunecând   spre   rău
Îţi   întâlneşti   pe   negândite
Perechea   sufletului   tău,
Şi   fără   să  gândeşti   te-nhami
La   carul   dat,   fără   tocmeală
Căci   suntem   veşnicii   adami
Trăind   eterna   păcăleală.

Ascunsă-n   umbră   fiara   cruntă
Te-ademeneşte   cu   plăceri.
Îndată   însă   după   nuntă
Şi-arată   gheara   ei   de   fier.

Zadarnic   vrei   să   înţelegi
În   ce   consistă   tragedia
Şi   naufragiul   lumii-ntregi 

Căci   rareori  e   bun   ce-alegi
Nefericită-i   căsnicia  --

AMORUL   ARE   ALTE   LEGI.

         ----------------

Ne-ndrăgostim   civil - tiptil
Ca   nimenea   să   nu-şi   dea   seamă
Din   flori   culegem   un   copil
c-aşa   a  vrut   natura  mamă,
Se   iau   la   ţintă   oamenii  
Şi   cremenea   aprinde   capsa
Şi   fac   la   rândul   lor   copii
Pentru-a-şi  primi  prin  ei  pedeapsa,      
Şi   smulşi   din   noaptea   nefiinţei
Spre-a-şi   împlini   înscrisul   soartei    
Îşi   urmăresc   apoi   părinţii
Ca   pe   duşmanii   lor   de   moarte.

Sub   aparenţe  ce   ne   mint
Amoru-i   pentru   omenire
Călăul   Îmbrăcat   În  Mire
Şi  Cu   Securea   De   Argint.
           ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

ÎN  VIAŢĂ  SUNT  ATÂTEA  NOPŢI
Şi   tot   atâtea   dimineţi.
În   infinit   sunt   multe   morţi
Şi   câte   morţi   atâtea   vieţi.

Cum   după   fiecare   noapte
E   viaţa   altei   dimineţi
Şi   după   fiecare   moarte
E   dimineaţa   altei   vieţi

Şi  comparaţi   cu   o   insectă
Ce   pare   moartă,   hibernând  --
Şi   noi   renaştem,   când   şi   când
Din   moartea   noastră   imperfectă.
............................................

O  VRERE  SUPRAPĂMÂNTEASCĂ
Peste   planete   se   coboară.
Ce-i   nenăscut,   vrea   să   se   nască.
Ce   e   născut,   n-ar   vrea   să   moară..

Sub   cosmic   bici   ce   ne   constrânge
Să   ducem   jugul   mai   departe,
Ne   scaldă   dragostea   în   sânge
Ne   scaldă   dragostea   în   moarte.

Prin   panspermia   neînvinsă,.
În   jurul   meu,   rătăcitori.
Stau   nenăscuţi   cu   mâna-ntinsă
Ca   nişte   pui   de   cerşetori,

Chiar   fără   ca   să   fiu   atent
Aud   vociferări   şi   şoapte
La   poarta   ce-am   uitat-o-n   noapte
Deschisă   în   subconştient.

Un   ţipăt   mi-a   străpuns   urechea  -- 
Un   suflet  strigă   disperat
Că   numai   Tu-mi   poţi   fi   perechea
Să-l   naşti   pe   cel   ce   m-a   strigat.

.............................................

În   combinaţii   indecente
Destinele   se-nvălmăşesc
Şi  fibrele  intermitente
Prin   generaţii   se-ntregesc.

Tăcut   se   urmăresc   destine
Prin   generaţii.  Dac-acum
Nu   te-am   găsit,   vei   fi   cu   mine  
Prin  fiul   meu,   pe-un   alt   tărâm.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

GOLGOTA   COSMOSULUI - MONSTRU
Ne   ţintuie   pe   crucea   sa  --
Iubirea   ne   apare   ca
Un   zâmbet   peste  plânsul   nostru,
Căci   pentru   cel   care   cunoaşte
Zădărnicia   de   a   fi
În   ghinionul   de-a   te   naşte
Aştepţi   norocul   de-a   iubi.
.....................................................

Iubirea  --  un   miracol   care  
Dintr-o   zecime   face   zece,
Ieşind   din   Bogăţia   Rece
În   Sărăcia   Iubitoare.
                 *
CE   TAINĂ   ARE   INIMA  
Şi   Dragostea,   al   ei   odor  --
Cu   ele   de   te-ai   judeca
Dreptatea-i   tot  de   partea   lor  ?      

Glasul  dragostei   te-mbie
Ca   o   sete   de-a   fi   mamă,
Ca   o   dulce   melodie
Care   nu   ştii   cum   o   cheamă,
Ce   te-alină   în   surdină
Când   pe   coarde   când   pe   clape
Ca   o   muzică  divină
Plutitoare   peste   ape.

Dar    valuri   oarbe   intră-n   joc
În   suflete   nevinovate
De   dragoste  repudiate
Şi   refuzate   de   noroc,
Ce   cad  sub   lovituri   fatale --
Căci   soarta  noastră   scrisă   e
În   circuitele   astrale
Şi   filamente   A.D.N.
Şi   nici   ştiinţa,   nici   credinţa
Nu   vor   putea   nicicând  să   spună                                       
Ce   soartă   va   avea   sămânţa
Împrăştiată    în   furtună.                                                   

Înconjurată   de   de   demenţa
Şi   colţii   haitelor   de   câini
Abandonată,   INOCENŢA,
Plânge   cu   sufletul   în   mâini.

Ursita   ni-e   concretizată
Intim   în   orişice   nucleu
În   dubla  spiră-ngemănată --
De   Diavol   şi   de   Dumnezeu.

        *******************

EXTRAGALACTICE   DISTANŢE
CRESC  ÎNTRE  VECHIUL  VIS  ŞI  NOI      
ŞI  NU  PUTEM  LUA   VISU-N   BRAŢE
SĂ-L   MAI   ADUCEM   ÎNAPOI,

CĂCI   MÂNA   CE   SCRIE   DESTINE
PE   TABLA   CEA   NEAGRĂ   DE   SUS
ÎNTREG   UNIVERSUL   L-A   PUS
ÎNTRE   MINE   ŞI   TINE.

Morgana   noastră,   azi,   e   moartă.
Peste   saharele   durerii
Un   soare-ntunecat   şi   mut...
                 
Aş   vrea   să   trec   din   nou   o   poartă
Cu   tine,   să   te   tot   sărut,
Cu   toate   patimile   verii

Şi   să   rămânem  mult   de   mult,
Sau   poate,   doar   câte-un   minut
La   toate   MESELE   TĂCERII  
Cu   cei   ce   pleacă-n   Absolut.

A  mai  rămas  din  tot  ce-a  fost  fierbinte
MAREA  IUBIRE   --   Marile   Cuvinte,
Ca  stoluri  de  cocori  în  zbor  de-adio
Acelei   care   nu   voi   mai   găsi-o.
.......................................................

O   clipă   ne-am   zărit   fugar
Prin   geamul   propriilor  genuri.

Dar   noi   eram   în   două   trenuri
Ce   fulgerau   în   sens  contrar.

Şi   nu   eram   decât   noi   doi
În   infinit,   în   tot   înaltul
Căzând   rotit   unul   spre  altul
În   golul   tragic   de  sub   noi

Şi   ne   strigam   din   răsputeri
Pierduţi,   necăutaţi   de   nime
În   dureroasa   adâncime
Din   durerosul   Nicăieri.

O   prăbuşire   în   neştire,
În   golul   fără   constelaţii...

Şi   cad  sub   timpuri   şi   sub   spaţii  --
CE  EŞTI,  sau,  CINE  EŞTI - IUBIRE  ?
--------------------------------
Tridimensionalul   castru
De-AICI,   ne-a   fost   de   rău   augur.
Te-aştept   sub   raza   unui   astru
Mult   mai   albastru   şi   mai   pur.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Ne   doare   dorul   roditor
Al   celeilalte   jumătăţi,
Loc   geometric   tuturor
Contrarelor   afinităţi.

NATURA  --  DURA   LEX;   SED   LEX.
SUB   REPRESALII   SANGUINE
SCRUTĂM   OBÂRŞII   ŞI   DESTINE
ÎN   BEZNA   COSMICĂ   DIN   SEX.

Nici   o   putere-n  lume   nu-l   va  
Putea   opri   pe   cel   flămând
De   dragoste,   când   are-n   gând
Să-nfulece   iubirii   vulva.          

Cu   iadu-ai   face   armistiţiu
Şi-ai   îndura   orice   dureri
Să-ţi   aperi   unicul   solstiţiu
Pe   cerul   scurtei   tale   veri. 

Atunci  când   suntem   prea timizi
Organul   poate   să   plesnească.
Ai  cheia.  Introdu-o-n   broască
Şi   uşa  vieţii   s-o  deschizi
Căci  urlă-n   mormolocoizi
Broscuţe   gata   să   se   nască.
...............

Întunecime   luminoasă,,
Dezordine   armonioasă -- 
Cum   se   revarsă   şi   resoarbe
În   sine,   e   de  presupus
Că   universul   e   supus
Perechilor   de  semne   oarbe,
Căci   sub   aceeaşi   dura   lex
Sub   reciprocă   consecinţă
Cum   conştiinţa   n-are  sex
Nici   sexul   n-are   conştiinţă.

Ca   paloşul   damoclean
Ca   însăşi   viaţa,   ca   destinul
Stă  sexul  împlântat   ca   spinul
În   miezul   genului   uman

Şi   blestemat   de-o   vrăjitoare,
Ca   melcul,   regnul   animal,
Parcă   ar   fi    un   biet   hamal
Ce-şi   cară   sexul   în   spinare.
...................................................

Suport   amprentă   de   neşters,
Eromagnetica   Putere
Ce   leagă-n   lanţuri   polimere
Planetele   din   univers.

Suntem   prolog   sau   epilog  --
Nu   ştim   de   câştigăm   sau   pierdem,
Dar  suntem   obligaţi   să    credem  --
Credeţi  în   dragoste  --  VĂ   ROOOOG !

Căci   pentru-ntreagă   omenirea  
Sunt   delegat   ca   să   comunic
DECRET   CERESC  --  ARTICOL   UNIC  --
///////////////////////////////////////////////////////////////////
IUBIŢI   ŞI   LUMINAŢI   IUBIREA,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,.....-

CĂ-N   GALAXIE   ŞI   ÎN   SOARE  --
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
STAU   FORŢE   GATA   DE   RĂZBOI.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
DAR   CÂT   IUBIREA   STĂ-N   PICIOARE
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
NU   VA  CĂDEA   CERUL  PE   NOI.
                      
                         *
        VREM   DIN   IUBIRE

        CÂT   MAI   SUNTEM

        NICI   O   IEŞIRE

        SĂ   NU   AVEM .
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

E   scandalos   şi   genial
Dumnezeesc   şi   Luciferic
Cum   cade   zaru-n   întuneric
În   computerul   genital.
.................

ÎN   ANONIMUL   POTPURIU
Ce-l   fluieră   fiinţa  vie,
Iubirea   e   tot   mai   târzie
Şi   sexul   tot  mai   timpuriu.

Fiinţa   tace  şi   înghite,
Iar   evoluţia   se   zbate
În   generaţii   mai  grăbite
Mai   scurte   şi   mai   concentrate.

Cândva   eternul   avatar
De   microperfecţionare
Ne   va   turna   într-un   tipar
De   reci   fiinţe   nucleare.

Privind   priveliştea  sihastră
Peste   milenii   şi   eoni  --
Vedea-vom   că   iubirea   noastră
E   doar    un   schimb   de   electroni.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,..

RĂZBOIUL  STĂ  ÎN   SÂNUL   FIRII.
Iubirea,  ura,   e   tot   armă  --
Dar   omenirea   e-o   cazarmă
Ce-ascultă   ordinul   iubirii.

Din   fracţii   cât   de   mici  socot
Că   mai   suntem   o   omenire,
Că   încă   mai   avem   iubire
Că   încă   nu   ne-am  stins  de   tot.

Se   pare   că-i   senin   afară
Se   pare   că   e   încă   zi
Dar   niciodată  nu   vom   şti
Cât   întuneric  ne-nconjoară.

SUPUSĂ   SACRELOR   PORUNCI
SE   ÎNMULŢEŞTE   OMENIREA
DIN   INERŢIE,   DAR   ATUNCI
LA   CE-AR   MAI   EXISTA   IUBIREA  ?

Prin   bezna   existenţei,   groasă,
Din   miezul  Marelui   Mister,
Iubire,   noapte   luminoasă
Te-aştept   ca   pe   o   stea   din   cer.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
---------------------------------------

N-am   fost   în   rând   cu  omenirea
Cînd   să   se-mpartă  pâinile,
Că-mi   legă   minţile   iubirea
Şi  poezia   mâinile.

Mă   ţin   de   Afrodita,   scai
Să   cuceresc   prin   ea   Olimpul  --
Timpul   iubirii-i   luna   Mai
Şi  luna  Mai,   e... MAI  TOT  TIMPUL..                                

             ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Aici   pe   globula   acestui   Pământ
Stăpân  e   omorul  şi  focul. 
Iar   Pasărea   Păcii,   IUBIREA,   sperând  
Zadarnic   îşi   caută   locul.

Aici   pe   planeta   contrariilor
Stăpână-i   când   pacea,   când   spada.
Ca  păsări  de  noapte,  instinctele-n   zbor
Îşi   caută   prada.

Celulele   urlă.   În   sufletul  mut,
Durerea   iubirii,   e   trează.
Şi   tremură   stele   în   frig   absolut
Şi   totul  vibrează.

În   suflet,   prăpădul   făcut   de   Mister
Izbeşte   pe   coarde,   pe   clape...

În   noapte,   văd   zboruri   uitate   pe   cer
Şi   urme  pe   ape.

................................................
         .........................

Atracţia   universală 
E   soră   bună  cu  divina
Iubire  imaterială  --
Lumină,  Luminând   Lumina.
                  *
Când   trupul   meu   de   minereu
gemând  sub   greutatea   firii
mă  trage   spre   pământul   greu,
atuncea,   ca   un   panaceu,
ANTIMATERIA   IUBIRII
mă   înfăşoară-n   Dumnezeu
şi-aprinde   raza   nemuririi
în   ocna  sufletului   meu.

Şi  cât   a   trebuit   s-aştept
Îngenunchiat   în   Templul   Firii
Să-mi   bată-n   clopotul   din   piept
Astrala   Oră   a   Iubirii !

Am   străbătut   sub   bestem   greu
Pustiul   anilor   lumină
Cu   inima,   de   foc   mai   plină
Ca   inima   soarelui   meu.

Te-am   căutat   cu   gând   arzând
Pe   un   Pământ,   pe-un   alt   Pământ,
Te-am   urmărit   cu   dragostea
De   pe   o   stea   pe-o   altă   stea,
                      
Toate   nădejdile-mplinirii
Voiam   adesea   să   le   sfărm
De   Stânca   Ultimului   Ţărm
La   Marea   Moartă   a   Iubirii.

Metamorfozele   rebele
Au   prefăcut   trecutu-n   scrum.
Dar   au   lăsat   înscris   în   stele
Să   ne-ntâlnim   Aici,  Acum,
Şi   când   a   fost   ca   să   răsune  
În   suflet,   Ordinul   Divin,
Nici   moartea   nu   s-a   putut   pune
Contra   iubirii,   ca  destin,
Căci   nici   chiar   moartea   n-are   harul
Să   spulbere   iubirea   mea,
Nici   gheţuri   ca   să-i  stingă   jarul,
Nici   arşiţe   mai   tari   ca   ea.
                  *
Atracţia   ce-atotpătrunde
Vrea   să   ne   facă   cunoscut
Ce   forţă   cosmică   s-ascunde
Într-o   privire   şi-un   sărut.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Curg   din  munţi   şuvoaiele   de   stele
Şi   s-adună-n   cântece,   în   vale,
De   se   scaldă  fetele   în   ele ...
                                                       
Mare   vânător   de   păsări   rare
Le   ţintesc   adesea   cum   şi   când   trec
Şi   cu   ochii --  păsări   răpitoare
Muşc   din   trupul   lor   zemos   de   cântec.

Trupurile   lor,   de  alb   îs   ude.
De   nimicuri   ele   se   dezbracă
De   rămân   cu   sufletele   nude.
                                                    
Cercuri   largi   le   trage-n   jur,   Iubirea,
Braţe-ntind   spre   zâna  ei   morgană  --
Le   privesc  --  şi-ncerc   dumnezeirea.

Dragostei   se  dau   nedumerite
Şi   cântării   ei,   răspund   cu   CÂNTEC  --
UNIC   CER   al   inimii   vrăjite.
               -----------
Ascultând   cum   cântecele   cresc
Veşnice   prin   clipa   trecătoare,
Îndrăznesc   un   gest   dumnezeesc,

Şi   urcând   pe   munţi   cu   vârfu-n   stele
Sap   pe   creste   chipuri   viitoare
Să   se   nască   oameni   după   ele.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

În   infinita   rătăcire
De   a-şi   găsi   un  unic   drum
Suntem   o   formă   de   Gândire
Precum   şi-o   formă   de   Iubire
A   UNIVERSULUI   de-ACUM. 

A   Cugeta   şi   a   Iubi
Două   oglinzi   ce   se   reflectă
Creînd   imaginea   perfectă
A   Raţiunii   de   A   FI.

Avem   un   Ideal   Divin
Şi   Idealul   e   Iubirea
Care   transportă  omenirea
Ca  un   vehicul,   în   destin.

Pe   burtă,   sexul   stă   la   pândă
Să   garanteze   bunul   mers
Al   Spiritului,   ca   izbândă
Supremă,   peste   univers.

Ca   mandatar   Curţii   Supreme
Destinul --  Joc   Automat,
Ţinteşte   împliniri   prin   vreme
Sau   are   conturi   de   reglat
Şi   ca   un   tigru   stă   la   pândă
Mânând  a   lumii   turmă-n   mers
Prin   dragostea   ca   o   izbândă
Pe   mineralul   univers.

Prin   sfera   dragostei,   fecundă,
Nasc   Mame   Cosmice-n   dureri...

În   Infinitul   Nicăieri,
Sub   bezna  care   te   inundă
Printre   speranţe   şi   temeri,
Aştepţi   norocul   să-i   oferi
Iubirii  --  Mica   Ta   Secundă.

Prin   sfera   dragostei,   fecundă,
Nasc   Mame   Cosmice-n   dureri.

Tăcut   se   urmăresc   destine
Prin   generaţii.   Dac-acum
Nu   te-am   găsit,   vei   fi  cu   mine
Prin  fiul  meu,   pe-un  alt  tărâm.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

În  existenţa   ei   firească
În   infinit   şi   în   etern
Materia   e-un   vis   matern
CARE  NU  POATE  SĂ  NU  NASCĂ,
Căci   Spiritul   Etern,   veghează
Ca   într-o   fermă,   un   patron
Să   vadă   cum   se-mperechează
Un   strop   din  EL,   cu   orice-atom.  

În   Spaţiu,   lângă   o   Scânteie,
Pe   O   Particulă   de   Scrum 
Stă   un   Bărbat   şi   o   Femeie
Şi-şi   caută   prin   noapte   drum.

În   relativul   care   cade,
Escaladând   piscul   himeric
Ce   viscoleşte   cu   tornade
Şi   fulgeră   cu   întuneric,
Venim,   ne-mperechem   şi   trecem
Şi   ne   întrecem   între   noi  --
Dar  toţi,   cu   cine   ne   întrecem  ?
UN   BICI   ne   mână   dinapoi.

Mişcarea   SPIRITULUI-BICI
Ne-a   smuls   prin   dragoste   din   moarte
Şi  ne-a  adus   până   aici
Şi   ne   va  duce   mai   departe.

Printre   cascadele   severe
De   ceaţă,   gheaţă   şi   pustiu
Iubirea-i   singura   putere
Ce   mă   desparte  de   neviu,
Şi   caut   orice  argument
Să-l  pun  sub  cap  în  chip  de  pernă
Să-mpac   speranţa   mea   eternă
Cu   disperarea   de   moment.

O   stea   sterilă   şi   inaptă,
Sau   gânduri   care   nu   dau   rod,
Pe   toate-acestea   le   aşteaptă
Transcendentalul   eşafod.

Aluviuni   tot   mai   compacte,
Metamorfoze,   val   cu   val,
Alunecând  pe   cataracte
Spre   Delta   Nilului   Astral,

Au  dus   şi   Ziua   Albei   Feţe

Şi   Noaptea   Ochilor   Rotunzi  ...

UNDE  TE  SCURGI  TU,  FRUMUSEŢE  ?

IUBIRE,   UNDE   TE   SCUFUNZI  ?
                    
                      *
De-aş   reveni   din   Absolut,
De-ar   fi   ceva   să   mă   mai   cheme
La   voi,   acolo,   în   sisteme  --
N-aş   mai   găsi   ce   am   pierdut.     
                  
Azi,  de  mi-ar  mai  întinde  mâna
Vreun   înger   al   norocului,
Eu   voi   rămâne   totdeauna
Străin   pe   Ţărmul   Nimănui  --
La  Marginile   Jocului,
           
Căci   din   ce-a  fost   strălucitor   odată
A   mai  rămas   o   pată   estompată  --
Pământul,   Un  Bărbat   şi   O  Femeie
Şi   viaţa   lor – Un   Lacăt   Fără   Cheie.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
            
          xxxxxxxxxxxx.
Din   obârşii   transcendentale
Plutesc   spre-al   timpului   aval
Vârtejele   Materiale
Într-un   Văzduh   Spiritual.

În   Verbul   Unic  --  Sfântul   Duh
Atotcuprins   e   Universul
Cu   roiul   lumilor,   ca   mersul
Vârtejurilor   în   văzduh.

În  spume   de   idei   fierb   sorii .
Vulcani   de   teze-antiteze
Erup   în   jerbe   de   sinteze
Ce-or   deveni   cândva,   ISTORII.

Şi   în   Oceanul   Cel   Mai   Mare,
Prin   bancuri   cosmice   de   peşti,
s-agită   valuri   omeneşti
stârnite   de   furtuni   solare.

În   permanenta   conjugare
Fiinţele   se   nasc   şi   mor.
Ce   nu   se   naşte  şi   nu   moare
E   un   Nimic   Nemuritor.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,--

Suntem   ostateci   sub   sechestru
Precum   e   pulberea   e   fier
Aici   în   Miezul   de   Mister
Al   Marelui    Magnet   Terestru.

Sub   canonadele   stelare
În   MIEZUL   MARELUI   PUSTIU,
Zidim   un   Fort   De   Apărare
Pentru   Puţinul   Nostru   Viu.  

Din   golul   de   neînţeles
Pîndesc   nenumărate   spaime,
Dar  chiar   prin   ele   am   acces
La   cele   mai   înalte   taine.

Cu   tot   destinul   ei   incert
Ne - preţuita   noastră   sferă
E-un   Fort   la   Ultima   Frontieră  
Ce-nfruntă   MARELE   DEŞERT:

Pe-un   câmp    de   cosmice   cenuşi,
Smaraldă   oază   pe   nisipuri
Şi   cuib   de   vulturi   peste  piscuri
Ce-şi   face   din   căderi,   urcuş,
Dumnezeeşti   batalioane,
Murim   iubind,   iubim   murind
Şi   supravieţuim,   scrâşnind,
Printre   erupţii   şi   cicloane.

Inteligenţele   umane  --
Istoric   zbor   de   pescăruşi,
Din   poli   peste   meridiane     
Smulg   Peşti   din   Undele   Esenţei
Şi   traversează   nesupuşi
Sub   poli   spirituali   opuşi
Ecuatorul   Existenţei.

Sub   al   Misterului   impact
În   creier  explodează   spaime,
Dar   Gândul,   bisturiu   exact,
Desigilează   orice  taine.

Rămânem,   totuşi,   prizonieri.
Fiinţa   îşi   scrâşneşte   dinţii
Tot   căutând   cu   plinul   minţii  ---
O   Margine   în   Nicăieri.

                *

Ni-e   Visul,   Fânul   Virtual
Din   Traista   Prea   Sus   Atârnată,
Cu   cât   te-nalţi,   în   mod   fatal
Cu   mult   mai   sus   e   ridicată  --
Astfel   că   bietul   nostru   cal
N-o   va   atinge   niciodată.  

**********************

‚’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’
Mai   Jos   de   Infinit,   pe   NIL,
Transcendentalul   Crocodil.

Un   MONSTRU   SACRU,   crud   şi   mut
Înfometat   de   Absolut.
Ochiul   LUI   plânge   când   falca-i   frânge
Pe   cei   născuţi   din   propriu-i   sânge.

Şi   se   cufundă   în   Adânc
Mai   însetat   şi   mai   flămând.

Şi   se   înalţă   rând   pe   rând
Plângând  --  născând   şi   ucigând.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

În   infinit,   în   veşnicie,
În   galaxie,   pe   Pământ  -- 
Nenumărate   Mori   de   Vânt      
Ce  macină   Zădărnicie.

Cu   vise   de   eternitate
Trec  caravane   de   stafii
Ca   umbre   doar   ceva   mai   vii,
De   umbre   reci,   întretăiate                 
Şi   orişiunde-ar  fi   s-apuci
Vezi   zbenguindu-se   bezmetic
Prin   smârcul   electromagnetic
Metamorfoze   de   năluci.

În   freamătul   halucinant
În   cosmos,   galaxie,   Terră,
FIINŢA   este   o   himeră  --
Coşmar   al   morţii   în   neant.

Ne   circumscriem   în   abisul
Neantului.   În   Absolut.
Prezentul   nostru   este   visul
De  viitor,   către   trecut.

Tot   universu-i   o   estradă.
Şi   Balul   Vieţii   e   un   truc  --
Dumnezeească   Mascaradă
Şi   un   Satanic   Balamuc.

Un   drac   înveşnicit   în   rele 
Pre   nume  --  Sexual   Instinct,
Mereu   mă   face   să   mă   simt
Că-s   doar   maimuţa   umbrei   mele.

Un   Spirit   Rău  parcă   te   paşte
Către   fiinţă   să   te   mişti
Şi   care  după   ce   te   naşte
Te   pedepseşte   că   exişti.

Ne   prăbuşim   în   adâncime
În   hiperspaţiul   Nicăieri,
Strigându-ne   din   răsputeri
Pierduţi,   necăutaţi   de   nimeni.

Sub   soarele   ca   un   minut
Din   Anul   Metagalaxiei
Trăim   în   noaptea  veşniciei
În   zeghea   asta   de-mprumut,  
Puşi  
În   celule   spaţiale
La   uşi  
Zăbrele   temporale     
Cătuşi 
Gravitaţionale.

Ca   spânzurat  de-un   scripete
Pământul   urcă   printre   sfere
Înconjurat   de   ţipete
Înconjurate  de   TĂCERE.

Prinşi   pe   Pământ  ca-n   ambuscadă,
Înconjuraţi   de   trăgători,
PLANETA NOASTRĂ-I  O  MASADĂ              
CU   DOI   SUPRAVIEŢUITORI.

Jur   împrejur,   Oceanul   Ceţii.       
Mă   descompun  în   ceaţa   mută  --..
Fatalitate   absolută --
Nu-i   viaţa   Mea  --   eu   sunt  al   Vieţii.

În   Absolutul   ca   ÎNEC
Nu   Timpul,   EU   sunt   cel   ce   trec !

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Sub   soarele   ca   un   minut
Din   Anul   Metagalaxiei
Trăim   în   noaptea   veşniciei
Împovăraţi   de   absolut.

În   anvergurile   albastre,
Sub   Spiritul   dogoritor,                      
Din   Marea   Vie   ies   vapori  --
Ori,   poate,   sufletele   noastre.  

Sub   Spiritul   Ordonator,
În   cerebral,   pulsar   şi   uter
Realu-i   joc   pe   un   computer
Ce   dă   iluzia   de   zbor
Şi   sub   iluzia   creată
Ne   pare   că   suntem   reali
Şi   nu    doar  figuranţi   banali
Ce   ne-ntâlnim   AICI,   O   DATĂ
Jucând   acelaşi   act   banal
Pe  o   scenă   prost   improvizată.

Inerţial   intrăm   în  jocul
Amăgitoarei   loterii, 
Şi   tot   plătim  cu   nenorocul
Infracţiunea   de   a   fi,

Realizezi   că   porţi   din   faşă
Pecetea   morţii   ca   un   spin
Şi   vezi  cu   propriul   tău   destin
Că   naşterea   e   ucigaşă,
Dar   nimenea   nu-ţi   dă   subvenţii
Să   ai   de   unde  să   plăteşti
Un  avocat,   să   dovedeşti
Perfecta  crimă-a  existenţei.

Nisipuri   oarbe,   sorb   izvoare
Cum   soarbe   sânge,   un   vampir...

ÎN   INFINITUL-CIMITIR
NĂSCÂNDU-SE,   VIN   OMENIRI
LA   PROPRIA   ÎNMORMÂNTARE !

                     *                                                     
ÎN   INFINITUL   CA   O   SFERĂ
CE-A   RENEGAT   CIRCUMFERINŢA,
Ce   efemeră   mi-e   fiinţa
Când   însăşi   sfera-i   efemeră !

În   JOCUL  INFINITEI  PIERDERI
Se-înalţă   VIUL   ca   un   vrej,
Ca   spuma   peste   un   vârtej,
Ca   abureala   unei   fierberi.

Între   pulsari  şi  licurici,
Sunt   un   hotar   care   desparte
Un  sus,   mai   mult  decât   departe,
De-un  jos,   mai   mult  decât   aici..

De-avalma    genii   şi   nebuni,
Orbecăim   printre   angoase
Pe   coridoare-ntunecoase           
În  labirintu-acestei   lumi.

Ce   credem   noi   că   e   făptură
Cu   un   destin   sacralizat
E   numai   piesă  de   uzură
Într-un   mecanic   agregat.

În   tehnica   destinului
Suntem  doar   piese   de   uzură  --...
În   cosmica   infrastructură,
Eu   sunt   şurub,   tu   eşti   un  cui.

Îţi   pare   viaţa   închisoare
Şi  plănuieşti   fictive   stări  --
Interioare   evadări
Şi   izolări   exterioare.

Noi   înjugăm   la   car   atomul.
Pe  noi,   ne-njugă   puţele.    
Ce   oameni   mici,   maimuţele
Ce   mare   cimpanZEU   e   Omul 
Închis   în   cuşca   leilor
În   bâlciul   infinitului,
Maimuţă-n   Circul   Zeilor  --
Şi   victimă   Spiritului.

Aici  e   vai  şi-AMOR   de   noi.

Sub   implacabilele   ploi
De   neutronice   alice,
Fixaţi   pe   căzătorul   roi
Sub   centrifug   destin   complice,
Coexistăm   aici  şi   noi
Ca   viruşii   pe-un   apendice --

Şi  vai   şi-amar   şi-AMOR   de   noi -- 

Fiindcă   instinctul   sexual
E   corbul   care   ciripeşte
Dar   Vulturul   Imperial
Din   Spirit,   Tace  şi  Pândeşte.

Şi   vezi   că   orice   vis   dispare
Ca   orice   vis   din  calea   ta
Dar   tot   mai   speri   cu   disperare
Că   trebuie   s-aştepţi   ceva,
C-aşa   ni-e   scris  --  dum   spiro - spero  ---,
Dar   jocul   e   deja  pierdut
Căci   totul   e   egal   cu   zero
În   Etalonul  Absolut.
Dar   cine  îmi   va  da  subvenţii
Să  am   de   unde   să  plătesc
Un   avocat,   să   dovedesc
Perfecta  crimă-a   existenţei ?  

Mi-e   Spiritul,   Astral   Condor
Care   râvneşte   constelaţii,
Însă   geloase   gravitaţii
Îmi   smulg   aripile   de   zbor..

Pământ   ce   merge   pe   Pământ,
Mă   cred   stăpân   pe-Adânc   şi   creste,
DAR   PENTRU   CEL  CE   VEŞNIC  ESTE
Eu   NU   SUNT  --  cred   numai   că   sunt,
Căci   de   pe   locul   ce-l   ocup
Pe   mica   mea   planetocită
Nu   văd   mărimea   infinită
A   universului   ca   trup.

În   viaţa   ca   o   vânătoare
În   existenţa   ca  o   piaţă
În   existenţa   ca   tumoare
În   existenţa   ca   o   ceaţă,
Şi   universul  e  utopic
Retorică   ni-este  iubirea
Şi   optimismul   e   retoric
Utopică   ni-e   mântuirea.

O   melodie   de   sirenă
M-ademeneşte   monoton...
Simt   viaţa   ca   pe-un   scorpion
Şi   moartea   ca   pe   o   hienă
În   urlet   mut.   Încremenit  
În   aşteptări.   Salt   împietrit
În   negre   gropi   de   infinit.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

                             Pământul   e   un   urs   polar
                             Rătăcitor   pe   o   banchiză.

CU   PAŞII   NOŞTRI   URCĂ  TIMPUL
Şi  noi   urcăm  cu   paşii   lui,
Din   Haos,   aspirând   Olimpul
Din   Piscul   Infinitului.

Prin   arctice   şi   niagare
Pe   gheţuri   şi   nisip   fierbinte
Suntem   Picioarele   cu   care
Planeta  merge   înainte.

Sub   asprul   veacurilor   vânt
În   care   viaţa   e   o   rană,
Văd   biata   specie   umană
Pe-un   povârniş   alunecînd,
Căci   sub  efectul   reciproc
Stă   răzbunare   şi   răsplată 
Norocul   vieţii   la   un  loc
Cu   moartea   neînduplecată.

Istoria   e-o   Odisee  
Şi  Dumnezeu  e  Polifem.
Suntem   Ulise,   Om-Idee
La   al   Ciclopului   cherem,
Ni-e  dată   Circe,   ca   femeie
Iar  alte   opţiuni,   n-avem.  

Ca   percutorul   pe   o   capsă
A   unui   glonţ  pentru   duşman,
Istoria   e   un   roman
Despre   o   crimă   şi-o   pedeapsă.

Echivalentu-i   absolut
Şi   dac-acum   eşti   prins   ca-n   cleşte
Adu-ţi   aminte   de   trecut  --
Istoric,   totul   se   plăteşte.

Cu   oasele   gândirii,   scoapte
Nefiind  în   crezul   tău,   solid,
Ţi-e  teamă   să   păşeşti   în   vid
Ţi-e   teamă   să   păşeşti  în   NOAPTE.

Făr-ale   conştiinţei   faruri
Şi   făr-un   Ideal   ca   scut
Cad   zilele   ca   nişte   zaruri
Pe   masa   Jocului   Pierdut.

Sub   simetrii   ne-ndurătoare
În   care   legi   de   fier   domnesc  --
Pământ   al   Nimănui,   pe   care
Jivinele  se  hăituiesc.

Resorturi   contorsionate
Sub   oarbe   presiuni   te   frâng
Şi   te   apasă   mai   adânc
La   margine   de   Tot   şi   Toate.

Şi   din   Galactice   Imperii
Cu   silnice   orânduiri,
Curg   gemete   de   omeniri
Spărgând   Timpanele   Tăcerii.

Imagini   de   sfârşit   de   lume
Cu   evoluţii   întrerupte
Şi   cu   eroi   căzuţi   în   lupte
În   sânge-amestecat   cu   spume.

Din   galaxii
Ca   dintr-un   nor,
Departe,
Poţi   auzi
Cântecul  lor
De   moarte.
               ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

CUC   SINGURATEC   PRINTRE   ASTRE
În   zbor   spre   cuibul   căutat,
E   Spiritul   realizat
Şi-n   Înflorirea   Minţii   Noastre..

Doar   după   cum  priveşti   cu   ochiul
Dumnezeesc   sau   omenesc
Îi   vezi   eternităţii   jocul
Dintre   lumesc   şi   nelumesc,

De   val   în   sinea   lui   rotit
De-o   forţă   centripetofugă
De   uite-l   nu-i,   ca   o   nălucă  
În   du-te-vino   infinit.  

Dar   n-o   să   ai   nici   o   mulţime
Acelaşi   număr   repetând,
Căci   infinitu-i   propriu-i   gând
Reîntorcându-se   în   sine,
Căci   infinitul   e   un   sinus
Ce  se-ntregeşte   într-un  opt,  
O   cumpănă-ntre  plus   şi  minus
În  ZECE-le  ca   Număr   Copt.

Astfel   lumina   lui   din   sfeşnic
Consumă   ceara   lumilor.    
Tăria   Spiritului   Veşnic
Stă-n   Slăbiciunea   Tuturor.

Zadarnic  se  va  răzvrăti 
Realul,  în  surghiunul  lui
Căci   veşnic   Spiritul  va   fi  
De-asupra  Fenomenului.

Zadarnic   Viul   protestează
Pentru   destinul  lui,   durut.
Despotic   Spiritu-şi   urmează  
Traseul   lui   neabătut,  
Căci   Spiritul,   evoluând    
E   o   Voinţă   spre   o   Ţintă  --  
Iar  Universul   reprezintă
Mormântul   propriului   său   Gând.     

            .............................
            
             --   În   universul   de   infern
                 Pământul   nostru   e-un   Eden.
             --   Pardon  !   O   ştie   orice   prost  !
                 Nici   n-o   să   fie --  nici   n-a   fost.

Urcuşul   sufletului   meu
E   drumul   dramului   de   aur
Din   muntele   de   minereu
Atras   de   Spiritul-Tezaur.

Sorbit   de-adâncul   rotitor
E   sufletul   şi   trupul   meu
Alcătuit   din   depărtări
Abia   ţinute-n   loc   cu   greu.

Şi  cad   mereu   precipitaţii  
Din   galaxie   şi   atom...
În   ploile   de   generaţii
Te   crezi   şi   tu   un   strop   de   om. 

Dar   acuzat   de-o   Veche  Vină,
Faustic   şi   oedipian , 
Simţi   sufletul   că   ţi-e   ruină
Pe-al   trupului   teren   viran.

În   existenţa   ta   de   fum
Lipsit   de   bază   şi   de   pază,
Încerci   senzaţia   de   groază
Că   mergi   alăturea   de   drum.
  
În   evoluţie  --  calvar.
Sub   crucea   creierului  nostru
Golgota   cosmosului   monstru/
Cefalopod   tentacular.

Ademenit   în   idealuri
De   un   subconştient   piston
Visezi   să   construieşti   pe   valuri
O   temelie   de   beton.

Fiind   hăituit   ca   un  vânat,
De  electronice   alice,
Cu   trup   de   aer   sfâşiat  
De  energeticele   bice,
Fixat   pe   crucea   existenţei
Cu   mii   de   cuie   şi   săgeţi
Suport   supliciul   penitenţei
De-a   lungu-ntregii   mele   vieţi,
Şi-aştept   Cuvântul   Învierii
Din   Viaţă   în   Dumnezeesc
Dar   unghiile-mi   scrijelesc
Zadarnic   Muntele   Tăcerii.

Cu   negru   gând,   sub   albe   tâmple
În   cenuşiul   fără   rost
Aştept   Nimic   să  se   întâmple
Să   tot   nu   fiu   ce   n-am   tot   fost.
            
Mă   simt   jucărie
În   mâini   uriaşe
Mă   simt   carne   vie
În   fălci   ucigaşe

Şi  falca   strânge   tot   mai   tare
Rupând   artere   jugulare
Până  la   ultima   suflare.                 

În   existenţa  ca  o   ceaţă  
Pământul   parcă   e-un   sicriu --
Nimic   nu-i   omenesc   în   viaţă,
În   om   nimic   nu   mai   e  viu.

Suntem   pe-aici   în   trecere
Ca   valurile  unei   ape      
Nu   ştie  nimeni   cine   e
Şi   cine-i   cel   ce-i   stă   aproape.

Sfârşitul   nu   e  prea   departe
Ca   mâine,   totul   va    sfârşi. 
Sunt   obosit   de-această   moarte  
A   traiului   de   zi   cu   zi.

Otrăvi   moderne   mă   cuprind
mi-e   sângele   amar   ca   fierea
Sunt   mort   de   viu   şi   mort   fiind
Aştept  să   vină   Învierea.

----------------------------------

                  *

Din   întunerici,   pe  tăcute,
Ne   sorb  ventuze   nevăzute
Şi   circulăm   prin   capilare
Aspirator – respingătoare.

Jur   împrejur,   bezna  şi   vidul.
În  plasa   ce   se   ţese-n  Soare,
Se   zbat   muscuţe   planetare.
În   centrul   plasei  --  ARAHNIDUL.

           ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Trăim   în   casă,   în   oraş,
În   ţară,   glob,   Sistem   Solar. 

Dar   DINCOLO,   Un   Uriaş  
Cefalopod   Tentacular,
Ne-mbrăţişează   ucigaş
Şi   ne   absoarbe   capilar.

Sub   inefabilul   miracol
Suntem,   nu   suntem,   iar   suntem,
Iar   viaţa   pare  un   spectacol
Pe   care-acum   îl   revedem,
Şi   în   valpurgica   ei   noapte
Văd   lumea   răsucind   inele
Şi-naintând   precum   un   şarpe
Printre   lianele   de   stele.

Şi   fălci  şi   măsele   ne   sfarmă,
Un   straniu   stomac   ne   digeră,
Ne  soarbe   o   pâlnie   oarbă
Şoptindu-ţi   duios   --  mori   şi   speră.

UN   ZEU   ne   respiră,   ne-admite
Şi   sufletul   ni-l   compresează
O   mică   scânteie-l   aprinde
Spre   propriul   Lui   mers   înainte
Şi   ne   eşapează.

Cu   sânge   de   oameni   pe   bot
Sfărâmă   destine   cu   laba.
Noi   ardem    ca   arderi   de   tot
De   tot   ...   şi   degeaba,
Căci   vieţile   noastre,   păreri
Cu   anii   cât   ceasuri,
Sunt   paşi   între   două   popasuri
Şi   voci   între   două   tăceri.
......................................

Tu   Doamne,   oare-n   Tine   crezi  ?
Îţi   place   rodul   la   ce   sameni  ?
Din   miliarde   de   bipezi,
Cel  mult   un   milion   de   OAMENI ?

Zdrobită-i   inima   în   piept,
Rănită   grav   orice  speranţă,
De   două   mii   de   ani   aştept
Dumnezeeasca   ambulanţă.

Oare   motoru-i   e   defect.  ?

Monada   omului,  bizară,
Cu   înălţimi   şi   adâncimi,
Cu   transparenţa   ei   solară
Şi   planetare-ntunecimi,
E   un   mister   de   nepătruns.....
Tot   ce-i   născut   vrea   o   revanşă  --
Cad   întrebări   în   avalanşă
Dar   nici   o   şoaptă   de   răspuns.

Cu   suflet   de   urcuşuri   plin
Cad   printre   stele   urcătoare...
Şi   parcă-s   un   sărac   străin
Gonit   de   la  o  Nuntă   Mare.

Pierdut   e   drumul   spre   Olimp.
Centrifugal   mă-mprăştii --
Şi   cresc   în   urmă   Munţi   de   Timp
Şi-n   faţa   mea,   prăpăstii.
         
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,                                    

                -   2  -

Cu   mâini   rugătoare   spre   Cerul   Altar
Cu   Poarta   Închisă,
Sufletul  nostru   cerşeşte-n   zadar
Lumina   Promisă.

Căzute-n   delir,   Babiloane  în   noi
Ard   holocaustic,
Şi  pier   doborâte-n   eternul   război
Mefistofaustic..              
           .......................  -       

***************************                                                                                     

Din   clipa   naşterii   sunt   scrise
În   Pergamentele   De  Sus
Să   fii   un   Nimeni,   ori   Ulisse
Să  fii   Baraba   sau   Isus.

Orice   născut
e-un   mesager
Necunoscut,  
venit   din   cer,
Şi-ajunge-n   lut  
sub   legi   de   fier
Ori   deţinut,  
ori   temnicer.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

PE-A   INFNITULUI   TRASEE
Spre-a-şi   împlini   destinul   dat
Materia   e  o   Femeie
Urmându-şi   SPIRITUL   BĂRBAT.

Adâncul   tinde   către   pisc
Apoi   se   prăbuşeşte-n   mare
Şi   totul   e   născut  sub   Risc
Şi   zace   sub   Ameninţare.

Acţionând   ca   un   burghiu
Ce   scoate   aurul   din   mină,
Gândirea-i   singura   lumină
Ce   ne   desparte   de   neviu.

Ca   infinitul   să-l   îndur
Din   mica   mea   periferie
Mă   cred   atom   şi  galaxie
Să   nu-mi   mai   pese   de   măsuri.

Pe   munţi   şi   văi   de   avatar
În   lobul   stâng   al   galaxiei
Păstrez   memoria   stihiei
Din   focul   soarelui   primar,
Şi   tot   înfrunt   val   după   val
Cu   toate   fibrele   fiinţei
Din   Cvadridimensional,
S-ajung   în   portul  ideal
În   Patria   Făgăduinţei
Din   Multidimensional.

Pătrund   adâncurile   zării
Şi   m-adâncesc   în   nepătruns
Să   scap   de   fierea   întrebării
Dar   sorb   veninul   din  răspuns,

Fac   lumii   tot   mai   des   ocolul
Să-i   mai   găsesc   puţinul   plin
Dar   plinul   e   tot   mai   puţin
Şi   tot   mai   uriaş  e   golul.

ILUZIE   NEMĂRGINITĂ...
CĂCI   COSMOSUL   NEMĂSURAT                
E   DOAR   UN   PUNCT   ÎNCĂTUŞAT
ÎNTR-O   SECUNDĂ   INFINITĂ.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

                    *

Dacă   malefic   sau   divin   e,              
Infinitul   cum   pot   să-l   înfrunt  --
Marginile   lui   le   simt   în  mine
Piscul   şi   prăpastia   ce-i   sunt.

                   -------

Pierduţi   pe-a   cosmosului   hărţi,
Orbecăind   prin   avataruri,
Jucăm   cu   zodiacul   cărţi,
Jucăm   cu   nenorocul   zaruri.

Zidiţi   din   naştere  în   cripte
De   Tauri,   Scorpioni   şi   Peşti,
Suntem   bucăţi   de   carne-nfipte
În   frigărui   dumnezeeşti.

Degeaba   mă   revolt   şi   strig
Între   ciocan   şi   nicovale
Mă   zbat   ca   peştele-n  cârlig
Între   erori   congenitale.

Curgând   ca   sângele   în   venă,
Mulţi   Nimeni   printre   CEILALŢI
Protagonişti   şi   figuranţi,
Spun   replica   şi   ies   din   scenă.

Imperii   înălţăm,   uitând
Că   numai   o   cădere   lumea-i
Şi   chiar   Căderea   este   numai
Arhitectura   Unui   Gând
Şi   când  ne   vom   primi   sentinţa
Vom   arde   ca   un   rumeguş
Şi   n-o   să   ştim   prin   ce   cenuşi
O  să   ne   fumege   fiinţa.

Trăind   de   mult   cu   semnul   minus
În   fundul   sideralei   gropi.
Acum   suntem   precum   un   virus
Înconjurat  de   anticorpi.

Uitând   de   Muzica   de   Sus
Dansând   pe   Muzica   Satanei,
Dreptate-i   dăm   Caiafei,   Anei,
Râzând   de   moartea   lui   Isus,
Şi   facem   astfel   ca   să   piară
Miracolul   numit   PĂMÂNT.

PĂMÂNTU-I   TRUPUL   UNUI   SFÂNT
CE-L   SFÂŞIE   ACUM,   O   FIARĂ.
                                                         
În   noi,   atâta   depărtare
Şi   între   noi   de-asemenea
Un   gol,   de   parcă   fiecare
Trăieşte-n   galaxia   sa.

Înfierbântaţi  de   lava  urii
Şi  idealuri  de  limbrici
Parazităm  şi  noi  pe-aici
Prin  intestinele  Naturii.

Cu   inovaţii  şi   invenţii
Săpăm   morminte   pe-un   atom.
Suntem   maimuţe   cu   pretenţii 
Şi   cu   tupeu  de-a-şi   spune  --  OM

Ce   ne   ameninţă   fiinţa ?
Creaţia   Distrugătoare,
Pericolul   Ştiinţei   care
Anticipează   ConŞtiinţa.

Lipsit   de   Dumnezeu   rămân
Mai   copleşit,   pe   zi   ce   trece
De-un   univers   fără   stăpân    .                  
Păgân,   întunecat   şi  rece.

Poate   sunt   zeu,   poate  sunt   monstru
Şi   stelele   sclipiri   de   sloi
Şi   nu-i   real   nici   trupul   nostru
Şi   nici   pământul   de   sub   noi.

Cu-adevărat   nu   existăm.
Suntem   doar   nişte   agregate
De   energii   focalizate
Sau   cioburi   de   oglinzi   curbate
Ce   strâmb   ne-autoreflectăm.

Plutind   ca   un   condor   andin
Peste  prăpăstii   sexuale
Instinctu-n   ghearele-i    fatale
Îşi   duce  prada   în   destin.

Fiinţa-i   de-Adevăr   departe
Şi   ca   o    ramură   cu   flori
Încovoiată   de   culori
Stă   aplecată   peste   moarte.

Şi   locuim   definitiv
În   universuri   paralele
Ca   notele   pe   portativ
Fără   amestec   între   ele.

Pe-a   lumii   banchiză   sihastră
Suntem   pinguini   singurateci.
Şi   seceră   Îngeri  Sălbateci
În   inima  noastră.

Pierdut   e   drumul   spre   Olimp.
Centrifugal   mă-mprăştii ...

Şi   cresc   în   urmă   munţi   de   timp
Şi-n   faţa   mea,   prăpăstii.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,...        

VÂSLIM   ÎN   CÂNTEC   DE   SIRENE
În    mijlocul   acestui  dat
Sistem   Solar,   înconjurat
De   neguri   transplutoniene.

Alunecând  prin   trecători,
Pe   o   cărare-nsângerată
Se   furişează   temător
Un   fir   de   viaţă   ca   o  pradă
Înconjurat   de   prădători.

Stăpân   pe   univers,   Omorul.
Dar   indivizii   cei   mai   apţi
Depun   în   Marea   Baltă,   lapţi
Să   alăpteze   Viitorul.

În   rana   de   nămol   şi   sânge
Spre-AL   VIEŢII   JOC   DE   NENOROC
SE   RĂZBOIEŞTE   ŞI   ÎNVINGE
CEL   MAI   PUTERNIC   DOBITOC.

Fiinţa   ni-e   o   întrebare.
Răspunsul   pentru  tot   ce-i   viu
E   doar   un   urlet   a   pustiu
Spre   moartea   ca   o   amânare.
     
Suntem   natură   în   natură
Ca  amidonul   în   cartof
Cu   sex   şi   pântece   şi  gură --
CIVILIZAŢIA  --  UN   MOFT --
Căci   faune   instinctuale
Prin   ochi   de   oameni   te   privesc
Iar   atavisme   ne   pândesc
Din   văgăuni   primordiale.

Lăsând   primordiale   mări
Încălecăm   pe   alte   regnuri
Şi   orbi,   ne   pipăim   cărări
Ascunse   în   adânc   de   neguri
Şi   mergem   la   Un   Iarmaroc
Unde   se   vând   maşini   defecte
Şi   asta,   doar   să   facem   loc
Altor   fiinţe   imperfecte.

Frumos miros !  Dar  ce   foloase,                     
Că   n-are  gust   a   ce  miroase !                        

                        *

                M E N G E L E.
               ---------------------

Metamorfoză   meşteră,
Ce  treabă   crezi   că   poţi   să   faci
Cu  oameni-melci,   cu  oameni-raci
Antropoizi   antropofagi
Cu   nostalgii   de   peşteră ?

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

FIIND   PE   SPIRIT   CA   O   PATĂ,
Ar   trebui  să-şi   ceară   scu-
ze   intelectul   nostru   cu
Amanta   lui   prostituată,
Că-n   tot   ce   fac,   sau,   ce   NU   fac,
Este   ceva   ce   fermentează
Şi   CRED ...   că    tare   deranjează
Divinitatea   la   stomac. .

Rătăcitor   prin   antiteze,
Mă   simt   un   microorganism
Prins   în   cutia   de   viteze  
A   unui   straniu   mecanism.

La   obârşie,   cine   ştie
Ce   zei   sau   demoni   ne   sunt   taţi  --
Pământul   e   vreo   colonie
De   condamnaţi   nejudecaţi  ?
Suntem   aici   în   custodie  ?
Clasificaţi,   numerotaţi,  
Închiriaţi,   amanetaţi  ?
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,          

Stau   ca-ntr-un   templu  pe   Pământ
Şi   mă   gândesc   la   Duhul   Sfânt,  
Dar   inhalez   ca   un   eretic
Văzduhul   electromagnetic
Şi  tot   gândesc,   că   Dumnezeu    
E   vreun   patron   de   S.R.L. - u

Văd   firma   TATĂL   ŞI   CU   FIUL
ŞI   DUHUL   SFÂNT   ET   COMPANY
POMPE   FUNEBRE  -- şi   sicriul
În   care   mă   voi   odihni.

Suntem   şi   tu   şi   el   şi   eu
Experimente   vii,   deci   practic,
Suntem   material   didactic
Pe   care-nvaţă   Dumnezeu.

Şi   Dumnezeu  ne   ţine-n   cleşte
Şi   ne   dă   aer   câte-un   pic
Iar   Absolutul   ne   şopteşte
Că   suntem   Absolut   Nimic.

Şi   nu   poţi   gândul   să-l   înduri
( Când   mai   gândim   arareori )
Că   suntem   doar   hidrocarburi
Ce   fac   amor    pe   meteori,
Şi   cu   busolele   mahmure
Spre-un  Nord   pe   care   nu-l   găsim
În   jurul   nostru   ne-nvârtim
Într-o   galactică   pădure.
     ..................

În   fiecare   dimineaţă
Priveşti   îngândurat   departe,
Cu   ochii   speriaţi   de   viaţă
Cu   suflet   îngrozit   de   moarte
Şi   spaţii   mistice   cutreeri
Cu   ochii   dilataţi,   dar   orbi              
Cu   mii   de   bufniţe   în   creieri
Şi-n   inimă  cu   mii   de   corbi.

Priveşti   împrăştiat   în   zare
La   herghelia   de   cai   verzi
Cu   cozi   şi   coame   mişcătoare
Dar   Calul   Căutat   nu-l   vezi.

Şi   toate   căile   fac   cruce
Spre-un  întuneric   tot   mai   plin
Dar   unde-i   Calul   ce   te   duce
Spre   un  mai  limpede   destin,
Când   existenţa   ta   e   rana     
Ce-o   porţi   în   inima   fiinţei
Ce   locuieşte-n   subterana
De   sub   Oraşul   Conştiinţei ?

Nu   vezi   obuzul   sub   turele,
Nu   vezi   sub   linişte   masacrul  
Nici   Taina   ce-o   ascunde   Sacrul
Cum   nu   vezi   sufletul   prin   piele.

Ne   amăgim   că   nu-i   prăpăd,
Că   toate    bune   şi   frumoase
Dar   pe   sub   netezimi,   se   văd
Asprimi   sinistre  de   carcase,

Căci   existenţa   noastră   toată
E   doar   o   fată   îngâmfată
Sedusă   şi   abandonată.

               *

Lupi   ucigaşi   rânjesc   din   bezne
Le-aud   măselele   scrâşnind.
Şi   albul   ochilor,   lucind.

În   existenţa   de   primejdii
Metamorfoze   se   aprind,
Cu   omeniri   nădăjduind
În   Infinitul   Deznădejdii.   .

Iubirea   aparent   deliciu
E   datorie   şi   destin.
Apoi   cu   moartea   întregim
Definitivul   sacrificiu.

Efemeridele,   cu   dorul
Eternităţii,   cad   şi   mor.
Smulg   mamele   din   carnea   lor
Să   încarneze   Viitorul.

Suntem   ce   suntem,   nu   ce   vrem.
Străbatem   neîntoarsă   cale
În   Şirul   Infinit   suntem
Un   grup   de   Numere   Fatale.

Fiind   acuzat   de   Prima   Crimă,
Am   dreptul   numai   să-nconjur
Celula   strâmtă   împrejur
Din  închisoarea   mea   intimă.

Fiind   precipitaţi   fatal
Sub   metafizice   compresii
Ne   propagăm   centrifugal
În   geometrice   progresii,

Cu   instrumente,  ( crezi  tu ! ), drepte   
Dai   infinitului   ocol
Şi-ţi   sapi   cu   unghiile   trepte
Dar   nu   te-aştepţi   să   cazi   în   gol                                                                          
Din   visul   năvalnic
Şi   falnic
Şi   cosmic  ---
Pe-abis  lăturalnic
Şi  jalnic
Şi...josnic.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

                     Mai Văd  Şi  Globul  Pământesc
                     Înfipt  În  Cornul  Diavolesc.
          ................................................

BIG   BANGUL   tună   ca   un   COLT
Reverberînd   în   metereze.
Soarele-i  ---  glonţ.   Pământul  ---  volt
Desprins   din   Fulgerul   Genezei.

Pe   câmpul   de  bătaie,   plouă
Cu   Contradicţii   Vechi,   Şi   Noi
Suntem   TERENUL   CELOR   DOUĂ
INTELIGENŢE,   ÎN   RĂZBOI.  

Schimbând   butoane-n   alte   sensuri
Iubirile   se   schimbă-n   Uri
Ce-nalţă   peste   Universuri
Demonice   Infrastructuri.
............................

În   valul  lumii  rotativ,  
Concomitent   cu   CREATORUL
Din   minereul   negativ
Apare  şi   DISTRUGĂTORUL.

Se   ştie,   --   RĂUL   are   coarne,
Şi   colţi   şi   gheare   ca   de   râşi
Şi-n   propria-i   cădere   îşi
Propune   lumea   s-o  răstoarne.

Trufaşul   GOLIAT   în   zale
Cu   coiful   lui   de   aur  calp.

Privit   din   MIEZUL   BEZNEI   SALE
Tot   NEGRUL   LUMII   pare   alb.

Sub   încruntatele   lui   gene  ---
Sclipiri   neeuclidiene.

Născut   din   legi   desperecheate
Şi   plevuri   de   asimetrii
Cu-aripi   de  liliac  pe   spate
Conduce   meciul   lumii   vii.
.......................

Satana,   anarhist   nebun
Jurat   s-ajungă   la   putere,
E   duşman   rău   la   tot   ce-i   bun
Şi   un   prieten   bun   la   rele,
Pândind   momentul   oportun.

                  *
În   Absolut   pluteşte   Gândul
Într-o   nacelă   de   balon.
Din   înălţime,   văd   Pământul
Ca   pe-un   Isteric   Stadion.

Pe   tuşă   văd   cum   şade   Sfântul
Şi   arbitrează   cam   stângaci
Echipele   de   homodraci
Cum   joacă   fotbal   cu   Pământul.

Sub   scorul   maxim   de  păcate,
Pământul   este   tot   mai   greu
Iar   diavolii  rânjesc  prin   spate
Şi   coarne-i   pun   lui   Dumnezeu.

Aici   în   josnicele   sfere
În   cel   mai   abisal   neant,
Satana-i   veşnic   la  putere
Iar   Dumnezeu   doar   figurant.    

Şi   Diavolul   fumează   des
Şi   împrejuru-i   se   revarsă
Cenuşă   de   lumină   arsă
Şi   scuipă   cu   subânţeles.

Cu   galeria-i   de   nebuni 
Striveşte   între   roţi   dinţate
Fiinţele   nevinovate,
Ale   Creaţiei   Minuni.          
....................................

Ştiu   pe-o   planetă-n   galaxie,      
Cinci   miliarde   de   Străini
Sau  dracu   ştie...
Poate,   şapte  --.
În   jurul   lor,   numai   lumini  
Şi-n   ei,   aproape   numai   noapte.

Sub   cerul   minţii   urlă   gândul,
Frumosul   s-a   făcut   urât
Şi   m-i   se   pune-un   nod   în   gât
Mai   mare   şi   mai   greu   decât
                                  Pământul .

Un   joc   stupid   de-a   baba - oarba,
Scripturile   vestesc   de   rău,
Căci   Diavolul   e-n   largul   său
Şi-i   greu   de   spus   despre   ce-i   vorba.

Primul   păcat  de   la   Adam   ne
Sorteşte   robi   mizeriei.  
A   Ta    E   Lumea   Asta  Doamne ?
Şi   TU   Eşti   Dumnezeul   Ei ?

..............

Frământ   Cuvântul   Sfânt,   în   gând  --,
Religiile   spun   poveşti.
Şi   nu   ştiu   Doamne   Cine   Eşti
Şi   nu   ştiu   Doamne   Cine   Sunt.

Şi   merg   pe   jos   la   Dumnezeu
Şi   talpa   gândului   mă   doare
Abia   mai  pot   sta   în   picioare
De-aceea   MĂ-NDOIESC   mereu.

Şi  nu   am   bani   să   cumpăr   raiul
Că   nu-mi   ajunge   pensia .
Acei   ce   mi-au   furat   mălaiul
Tot   ei   se   bagă-n   faţa   mea .

Zdrobită-i   inima  în  piept,
Pierdută   orişice   speranţă,
De   două   mii   de   ani   aştept
Dumnezeeasca   ambulanţă  --
Poate   motorul   i-e   defect.

Şi   tare   Doamne   eşti   ocult
Şi   tare   Doamne   eşti   fictiv
Şi   tare   Doamne   eşti   demult
Şi   tare   Doamne   eşti   tardiv,

Şi   tare   Doamne-i   plumb   topit
Şi   tare   Doamne-i   frigider
Şi   tare   Doamne-am   răguşit
De  când   zadarnic   strig   la   cer
Că   înghiţim   pe-aici   pe   jos
O   viaţă   ca   un   nod  în   gât
Şi   tare   Doamne-ar   fi   frumos
Dacă   n-ar   fi   aşa   urât.

Şi   tare-i   circumstanţial
Şi   tare   Doamne   e   de   loc
Şi   tare   Doamne   e   defel
Şi   tare   Doamne   prea   de   tot.

Şi   tare-i   Doamne   înapoi
Şi   tare   Doi   nu-s   Amândoi
Şi   tare   Doamne   ne  mai   arde
Că   ne   împrăştie   taifunu   
Şi   taaaare,   Doaaaamne-s   miliaaaaarde
Dar   numai   Unu   câte   1.

Şi   totu-i   very   oceni   foarte
Şi   totul   este   foarte   big
Afară   de   ce-i   foarte   mic --
Ecce   Terra ... Dar   mai   departe ?.

--------------------------------

CE   VEŞNICIE  ?    CE   MISTER  ?
Ce   Infinit ?   ce   Dumnezeu  ?
Răspunsul   care-l   cer,   e-n   cer
Sau   este   chiar   în   capul  meu  ?

Ca   adevăr   să   porţi   sub   frunte
Înfrunţi   urcuşul   dureros.                       
Răspunsu-i   la   izvor   pe  munte
Nu-n   balta   tulbure   de   jos.

Tot   lucrul   pare-un   fapt   divers
Dar   de-l   privim   ca   pe-o   minune
Şi-un   strop   de   rouă   ne  va   spune
Ce   e   acela   Univers.

Dar   minim   ca   un   submultiplu,
De   repetiţii   hărţuit
Nu  văd   Miracolul   din   Simplu
Sublimul   din   Obişnuit.

De   când   suntem,   Suntem   în   Cer
Sub   Jurisdicţie   Divină
Dar   inimile   fiind  de   fier  --
Şi   creierele-s   de   rugină.

Din   anonima   adâncime
Clandestinând   spre   înălţimi,
Fără   de   ţintă   rătăcim
Pierduţi,   necăutaţi   de  nimeni.

Prin   capilarele   subţiri  
De   labirinturi  încurcate
Ne   leagă   o   infinitate
De   căutări   şi   negăsiri.

Privesc   la   lumea  cea   de   jos
De  mii   de   ori   la   cub   nebună,
Şi   văd   un   abator   sub   lună
Anarhic   şi  incestuos.

În   galaxie   şi   în   soare
Stau   forţe   gata   de   război
Şi   bine   ştim   că   printre   noi
Roiesc   Puteri   Necruţătoare,
Dar   le   privim   cu   ochi   de   boi
Şi  aşteptăm   cu   nepăsare
Venirea   Zilei   de   Apoi
Mergând   în   Jos   şi   Înapoi
Tot   bâiguind   de-o  ......ÎNĂLŢARE.

AVERI.   PUTERE.   ŞI   PLĂCERI.
Virtuţile   încornorate
În   Diavoleasca   Trinitate
Prin   care-ajungem   Nicăieri.

Umanitatea-i   prin   Iubire
--------------------------------
Divinitatea-n   Devenire  !
------------------------------             
Salvarea   noastră   e   iubirea
Fiecăruia   pentru   toţi   ---
FĂRĂ   IUBIRE,   OMENIREA
ESTE   O   HAITĂ   DE   COIOŢI.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
Spre   Cazemata   de   Mister
Bat   artilerii   rânduri,  rânduri
Rafale   de   idei   şi   gânduri
Să  facă   gaură   în   cer.

Degeaba   facem   salt   cu   salt
Pe-acest   Pământ   ca  un   ospiciu.
În   Planul   Celui   Prea   Înalt
Noi   suntem   doar   de   sacrificiu.

Şi   toate   valurile   vor  
Din   Oxigenul  Permanenţei
Dar   sunt  zadarnice   pretenţii
AZOTUL   e  destinul   lor.

Strigoii  --  morţii   puşi   pe   harţe,  
Pândesc   în   umbră   la  răscruci
Şi   mii   de  braţe   de   năluci
Abia   aşteaptă   să   te-nhaţe.

Vremelnice   subîmpărţiri
Fărâmiţează-a   noastră   sferă
Şi-n   curbe  largi   se   interferă
Destine   şi   orânduiri.

Pe-un   punct   pierdut   în  vagul   lumii
În   vagul   multelor   mişcări
Avem   inconsistenţa   spumii                
Din   creasta   valului   pe   mări.

Prin   orice   por   sau   fir  de   păr
Urcăm   ramificat   spre   astre
Dar   între  sufletele   noastre
Iluzie   de   Adevăr.                 

N-am   certitudine   nici   pentru
O   minimă   imagine  --
Să   fiu   o   margine   în   centru  ?
Să   fiu   în   centrul   marginii  ?
                                             
Şi   tot   mai   greu   respiră   VIUL
Şi   pulsul   i-e   tot   mai   scăzut
Şi   cântecele   au   tăcut
Şi   cade   timpuriu   Târziul.

Şi   PROGRESEAZĂ-n   noi,     PUSTIUL.

            ...................
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
             ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

CÂND   LE-AM    MĂRTURISIT
                CĂ-S   -   A  D  E  V  Ă  R  U  L

L-I   S-A   ZBURLIT
                              FIARELOR,   PĂRUL,

ŞI   M-AU  CONDUS,   ŞI   PLEBEA,
                                       ŞI   MAI   MARII,

LA   LOCUL   UNDE-S   OSÂNDIŢI  
                                   T    L  H  A  R  I  I .

Când işi vor cheltui toţi anii
Numai atunci se  vor trezi .
CUVÂNTUL   de-ar  suna ca banii
Numai atunci l-ar auzi.

În   piatra  inimilor  lor
CUVÂNTUL  n-a  avut  ecou --
--  Da,    mâine  voi  urca  din  nou
Pe   Muntele   Măslinilor.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
               *
Cântarul   cugetului   drept
Face  cuvântul   înţelept
Şi  aur  inima  în   piept.
.......................................

UN  NOU NĂSCUT  E-UN  CORP  CERESC
Un   Spirit   infim,   însă   pur.
Crescând   în   Iadul   Pământesc
Devine   un   Pământ   Sperjur.

Hrăniţi   numai   cu   seva   humii
Aceşti   nevinovaţi   copii
Devin   doar   excremente   vii
În   intestinul   gros   al   lumii.

Cei   păcătoşi   sunt   vânători
Vânând   în  propria   lor   casă.
Încărcătura   ricoşează
Şi   se   întoarce-asupra   lor.

Îşi   este   viaţa   sieşi   hrană.
Cu   pasul   dezechilibrat,
E   vânătorul,   un   vânat  
căzut   în   propria-i  capcană,
Căci   singuri   ne-am  întins   un   laţ
Şi-am   devenit  maimuţele
Ce-am   inventat   căruţele
La   care   suntem   înhămaţi.

Dând   adevărului   ocol
E  existenţa   noastră   toată
Ca   o   maşină   răsturnată
Cu   roţile   mergând   în   gol.

Sălbăticie  pe   Pământ.
Sfidând   poruncile   divine
Avertismentul   din   CUVÂNT
E-un   Fulger   doar.   Trăsnetul,   vine.

Sub   orice   Ideal,   Abis
Căci   răului   îi   pare   rău
Să  fie   rob   în   paradis  --
Vrea   liber   în  infernul   său.

Pe   căi   amare   mă    constrânge
Un   rău   ascuns  în   rădăcini,
Se   urcă-n   fruct,   şi   fructul   plânge
Căci   simte   colcăind   în   sânge
Pirane,   cobre   şi   rechini.

Ca   valul   risipit   în  spume,   
Îşi  spulberă   părinţii-n   fii
Veninul   Şarpelui   Iubirii  --

Destinul   clandestin   al   lumii
Stă-n   descompunerea   de-a   fi.

Sexualismul   mondial
Ca   o   maşină   fără   frână                  
Ce   peste   lume   e   stăpână
Vine-n  viteză   de   pe   deal.

Cine-ar   putea   să    manevreze
Imprevizibilul   motor
Cu   miliarde   de   viteze
Şi   frâne   nelalocul   lor ?

CARNALUL   PROLETARIAT
SUB   DICTATURĂ   SEXUALĂ
MAI   ARE   ÎNCĂ   DE   LUPTAT  
PÂN-LA   VICTORIA   FINALĂ.

Splendoarea   lumii   este   crudă.
Capcane   stau   sub   frumuseţi.            
Păcatul   are   şapte   vieţi  --
Audă   cine   vrea   s-audă.

Tehnologii  de   Vârf   de   Vânt.
Ştiinţa   fără  conştiinţâ
Duce   fiinţa-n   nefiinţă.
Sfârşitul   lumii.   Pe   Pământ.

Uitând   Puterea   Ziditoare
Acumulată   în   CUVÂNT
Aduce   omul   pe  Pământ
Creaţia   Distrugătoare.                          

-----------------------------

                *

În   universul   fără   chip
Şi   fără   de   asemănare,
Pămîntu-i   firul   de   nisip
Din   miliarde   de   sahare.

Nedumeritele   fiinţe  
Încovoiate   sub   zenit  
Îşi   plâng   trecutul   liniştit
Al   fericitei   neştiinţe.

Un   avatar  fără   sfârşit  --
Metamorfoză   de   insectă
Pe-o   bulă   de   carbon   infectă
A   unui   val   rostogolit.

Sătulă   de   zădărnicie
Şi  ne-mplinire,   într-o   zi,
Materia   aceasta   Vie
De  pe   Pământ,   va   obosi.

Văd   raţiunea,   obosită.
Şi   trupul   lumii,   obosit,
Tânjind   la   Pacea   Infinită
A   Spiritului   Regăsit..

În   evoluţie,  e   seară.
O   noapte  lungă   va   urma.
Şi-o   iarnă,   când   vom   hiberna
Câţi   oare  vor   mai   apuca
ADEVĂRATA   PRIMĂVARĂ  ? 

Şi   cum   nimic   nu-i   nou   sub   soare
În  clipele   ce   vor   urma,
Această   mică   întâmplare
De-A   FI,   se   va   dezântâmpla  ? 
                  
             ,,,,,,,,,,,,,,,,...,,,,

ÎN   SUBLUNARUL   TABERNACOL
Ca   o   jertfire   pe   altar
Se  desfăşoară   singular
IREPETABILUL  MIRACOL.

Sub   frigul   polilor   cereşti
Stăpânitoare   e   pustia.
Doar   Spiritele   omeneşti
Unesc   secunda   cu   vecia.

Dar   oamenii   în   generaţii
Se   sparg   ca   bulele,   uşor,
La   suprafaţa   vremii   lor
Evaporându-se   în   spaţii,  
Căci   este   scris  --  dum   spiro,   spero  --
Speranţă  până   la  absurd.
Dar   totul   e   egal   cu   zero
În   Etalonul   Absolut.

Între   extremele   fierbinţi,
Albastru   fulgeră   Misterul,
Iar   Mintea,   ca-n   furtună,   cerul
Scrâşneşte   fulgere-ntre   dinţi.

Ard   constelaţii   în   şiraguri
Pe-un   caleidoscopic   cer...
Albastru   fulgeră   zigzaguri
De-asupra   Marelui   Mister.

Cu   nostalgie   şi   cu   teamă
De   MARELE   NECUNOSCUT,
Cu   trupul   meu   de   strigăt   mut
Chem  Absolutul  --  El   mă   cheamă,
Dar   ca   un   gol   compact   mă   scurmă
Şi-mi   pustieşte   inima
Pustiul   care-l   las   în   urmă  --
Pustiul   dinaintea   mea.

În   jocul   Infinitei   Pierderi
Se   stinge   Viul   ca   un   vrej
Ca   spuma   pe   un   mort   vârtej
Ca   abureala   stinsei   fierberi.

Rănită   viaţa,   plânsă   şi
Întotdeauna-n   pierdere
Mai   are   ea   încredere
În   CINEVA   sau   în   ea   însăşi  ?

Între   frumos   şi-ntre   urât
Urându-se,   iubindu-se,
Nu   poate   exista   decât
AUTOSFÂŞIINDU-SE  ?

???????????????????????????
                        ,,,,,,,,,,,,,,,,

 

          

             I      S      T    O    R    I    A   
,          ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

De   la   FACEREA   la   CONTRAFACEREA
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

            ŞI   REFACEREA    LUMII.
              ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,..,

Ca   gloanţele   trec   clipele   prin  noi,
Şi   însăşi   naşterea   omoară.
O   stare   armistiţiară
Cu   mult   mai   rea   ca   un   război.

Considerată-n   general
Chiar   viaţa   e   un   câmp   minat
Şi-n   plus,   oricine  e   dotat
Cu-o   mină   antipersonal.
       ...................................

                       *
Ca   o   artilerie
Mă   străpung  o   serie
De-ntrebări   retorice
La   Dureri   Istorice.

Plângi   suflete
Şi   teme-te.
Sus  Tunete  --
Jos   Gemete.
*
Umană  
Istorie  --

Vană  
Traiectorie  --

Rană  
Fără   glorie !

Fără   de  leac
Mă   înfioară
Şi   an   şi   veac,

Un   nod   în   gât
Gura   amară  --

Şi-ATÂT.

Plângi   suflete
Şi   teme-te.
Sus   tunete.
Jos   fulgere  --
Şi   trăsnete
De   T.  N.  T.
       ,,,,,,,,,,,,,

Ni-e   specia,   un   om   mai   des.
Istoria  --   oglinda   firii.
În   luciul   ei,   eu   desluşesc
Biografia   omenirii.
..........................................

ISTORIA,   ÎN   LINII  MARI  --

IOBAGI   ŞI   LATIFUNDIARI  !

LA   TEMELII   DEZMOŞTENIŢII--

SUS,   TOTDEAUNA,   PARAZIŢII.

Sub    c e r u r i    neîndurătoare     

Mai   mult   de-atât   nu   e   nimic  --

Cel   Slab   e   Robul   Celui   Tare,

Cel   Mare-nghite  pe   Cel   Mic..

              ............

CĂZÂND  DIN  PLOILE  DE  STELE
În   Albii   de   Orânduiri,
Curg   Ape   Tulburi  --   OMENIRI,
CU   CEŢURI   ROŞII   PESTE   ELE.

Sub   ANO - Timpuri   Schimbătoare
Mişcări   de   Vânturi   peste   Ape...
De   le   priveşti   mai   de   aproape,
Ai   zice,   poate,   că-s  ...  Popoare.

Aceste   mici   vârtejuri,   spume,
Ori   avalanşe,   ori   puhoaie,
Sunt   revoluţii   şi   războaie ---
?  Civilizaţie  ? ...   şi   ...  ?   LUME  ?   

Sub   un   destin   unduitor
Curg   fluviile   către   mare.

Istoria,   pentru   popoare,
E   curgerea   durerii   lor.
                     .............

Căzută-n   sexuale   mreje
Sub   a   instinctelor   călduri,
Trece   Istoria-n   vârteje     
Isterice,   la   cotituri.                

Istoria   Pământului,
Cu   perisabila   ei   lume  ? ---
Trecutul  --   Fum,   Prezentul  --  Spume
În   Viitorul   Vântului.
....................................................................

 

               Pe   firmament,   ninsori   de   sori                                                                                                              
               Aicea   pe   Pământ,   scursori.                

              Trec generaţii   val   cu  val
              Pe   Amazonul   Temporal
              Dar   cu   Neoameni  şi   Suboameni,
              Pământul,   pică   la   examen.

..........................................

ALUNECĂRI   DE   CONŞTIINŢĂ.
Alunecare   de   teren.
Alunecare   în   extrem.
Alunecare   din   Fiinţă.

Sub   Spiritul-Torţă,
Planete   mătănii
Gestează   dihănii
Setoase   de   forţă.

Se   bat   Zenonii   cu   Leucipii
Se   bate   credincios   cu-ateu
Şi-ntre   Satan   şi   Dumnezeu
O   R.A.F.-uială   de   principii,
Căci   de   milenii,   când   străbunii
Temându-se   că   nu   încap,
Se   ceartă   Capetele   Lumii
Spre-a   deveni   UN   SINGUR   CAP.

A   generaţiilor   ierbi
Şi-a   naţiilor   trunchiuri  grele
Sunt   mii   de   capete   de   şerpi
Ce   se   sugrumă   între   ele.

În   misiune   ne-ntreruptă
Spre-al  Unităţii   Ideal
Policefalul   Monstru   luptă
A   deveni   Monocefal.

Tot   Înainte -- ÎNAPOI.
Nu-i   mută   ura   --   ci   doar   tace  --
Războiu-i   luptă   pentru-O   Pace
Ce   pregăteşte-un   ALT   Război.

Când   omenirea   e-o   cazarmă
Un   om – soldat   nu-i   om,  ci  Armă !,

                          *

NU SUNT PROFESOR SĂ DAU   LECŢII,
Dar   vreau   să   fie   explicit
Că   noţiunea  - parazit -
Este   ceva   potrivnic   vieţii,          
Căci   Verticalele   Gorile
Ce-şi   află-n   arme   gloria,
Sunt   anacronice   fosile
Ce   pângăresc   Istoria.

Oare   Creaţia   Divină
Face   miracole   sub   cer
Pentru   Gorila   cu   maşină
Şi   Cimpanzeu   cu   revolver  ?                

Cu   revoluţii   şi   războaie,
Cu  dezertori   şi   cu   eroi  --
Desculţ   prin   sânge   şi   noroaie
Înaintăm,   dar ... înapoi.

Epoci   istorice   se-nşiră
Peste   fosile   încă   vii
Şi   nu   ştiu   pentru   ce   ne   miră
Că   retrăim   geologii.
. ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

ÎN   INFINIT,   ÎN   VEŞNICIE,
În   Absolutul   Cugetând
Pământul,   e   un   simplu   Gând  --
Să   fie   Gând   De   Nebunie ?

În   evoluţia   fierbinte
Înaintăm   în   marş   forţat
Cu   revolverul   îndreptat
Spre   ceafa   celui   dinainte.

Încă   din   epoca   de-aramă
Ca   printr-un   moştenit   blestem
Întâi   am   pus   mâna   pe   armă
Fără   Să   Ştim   Cine   Suntem,
Şi   trebuie   să   înţelegi
Că   orişice   nenorocire
Stă-n   încălcarea   unor   legi
Stăpânitoare   peste   fire.

Ca   percutorul  pe   o   capsă
A   unui   glonţ   pentru   duşman,
Istoria   e   un   roman
Despre   o   Crimă   şi-o   Pedeapsă.

Vom   fi   pân-la   final   mereu  
O   seminţie   blestemată
Doar   fiindcă   am   furat   odată
Din   Merele   lui   Dumnezeu.

------------------------------------

Ce   ne   ameninţă   fiinţa ?

Creaţia   Distrugătoare  !

Pericolul   Ştiinţei   care
----------------------------
Anticipează   Con-Ştiinţa .
-----------------------------

ISTORIA   ISTORIEI   --
Istoria   războaielor.               
După   cortina   gloriei
Depozitul   gunoaielor.

Cu   şuierat   de  proiectil
Istoricele   uragane
Zdrobesc   destinele   umane
Sub  ploi   şi  grindini   de  trotil.

Războiul   Veşnic   Mondial
De   Pământeni   şi   de   Lunateci
De   Cerebrali  şi   Cordiali
Căruia   îi   suntem   ostateci.
             ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Prezentu-i   poliţist   prezent 
Ce-ajută   la   descarcerare.
Mereu   se   naşte   şi   se   moare  --
Avem   PETRECERI   permanent.

Planeta   stă   pe   gânduri,   tristă
Ca   un   dosar   penal   sub   stele
Cu   mii   de   cazuri   poliţiste
Amestecate   între   ele,
Şi   când   morala-i   imorală
Descinde-atunci   justiţiar
Poliţia  transcendentală
Peste   Bordelul   Planetar.

Cu-alarme   şi   încorporări
Libertinisme   sau   constrângeri,
Cu   prizonieri,   orfani,   şi   îngeri,  --
Arăm   cu   tancul   peste   ţări.

Cad   valuri   vii   sacrificate
În   generaţii   hăituite
Cu   visele   ghilotinate
Şi   idealuri   răstignite.

Pomelnice  şi-anaforă.
Şi   urlă   lumea   ca   o   fiară
Şi   fierbe,   dă   pe   dinafară
Şi-n   flăcări   se   evaporă.
...........................................

Citind   ISTORIA,   constat
Că   omenirea   e   o   frescă
Shakespeareană   şi   dantescă
La   propriu   şi   la   figurat.

Un   Geniu   Rău   ne   urmăreşte
De   la   Geneză,   peste   tot.
cain   şi   gingishan   îi   creşte
Pe   macbeth   şi   pe   turandot            
napoleon   îi   instruieşte
Pe  hitlerstalinşipolpot.                           

Nenumăraţi   cuceritori
Au   vrut   planeta   ca   pe-o   Troie
Dar   n-aveau   forţă-n   braţul   lor
Sau   poate,   ÎNCĂ,   NU   AU   VOIE.

Ce   este    oare    un    tiran
Care   întinde   păcii   laţul   --
O   forţă   cosmică,   e   braţul
Lui   Dumnezeu,   al   lui   Satan  ?

Pentru   minciuna   gloriei,
Războiul   e   un   ienicer
Care   străpunge   cu-n   hanger
Organele   Istoriei.

Şi   dacă   stai   să   îi   asameni
Cu   vectori -  Marii   Asasini  
Deduci   că   nu   sunt   parcă   oameni
Ci   rezultante   de   destin,
Căci   de   la   acvila   romană,
Cocoşul   bonapartian ,                        
Până   la   zvastica   germană
Şi   vulturul   american,
Ţinând   MAIMUŢELE   cu   sila
În   ham   de   cai   şi   jug   de   boi,
Pe   timp   de   pace   sau   război
La   cârma   lumii,   e   GORILA.

Dacă   ştiinţa   va   ceda
Neandertalilor   Politici,
Chiar   prin   ştiinţă   am   putea
Redeveni   paleolitici.

Prea   multe   nu   sunt   de   ales --
Între   Atena   şi-ntre   Sparta
Pentru   Apollo   sau   Ares
Ia   unul   ARMA  --  altul   ARTA.

......................................................

ÎN   BABILON,   ELADA,   ROMA
CRIMA-ŞI    ESTETIZEAZĂ   FORMA.
          ....................

Peste   Culturi   înfloritoare  
Cad   pietre   meteorice.
Răsar   popoare   migratoare
Ca   buruieni   istorice.

Ierusalim.   Confuzie.
Manipulanţi.   Manipulaţi.
Şi   mii   de   mii   de   cruciaţi  --
Ucid   pentru-o   ILUZIE.

Şi   nori   IST(O)ERICI   se   adună
Sub   reci   meteorologii
Şi   se   anunţă   vijelii,
Căci   vin   mongolii   din   pustii
Şi   vârcolaci   din   Semilună.

Sacrificând   mereu   pionul
Pentru   Iehova   sau   Allah,
Nebunii – Regi   îşi   schimbă   tronul
Pe   pătrăţelele   de   şah.
,,,,,,,,, ,,,,,,..

            1  8  1  2
      ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Un   corsi-CAIN,   văr   cu   Marte,
La   Iena   sau   la   Austerlitz 
A   precedat   Războiul   Blitz
Cu   strategie  ca   la   carte.

Acelaşi  CAIN   bonaparte
Sufocă   Europa   cu
Orgoliu-i  dătător de   moarte
Însă  la   ORA   WATERLOO
Ia  ce  a  dat  --   în   bunăparte.

--  Ofer   cognac   NAPOLEON,
Eu   TUN,   tuTUN    --  FOC   BATERII ! 
Dacă   mai   vine   şi   Grouchy  --
WELLcome  in  HELL  lui  WELLINGTON.

De   vis-a-vis  --  scurt,   monoton   
--WELL sir,  let,s  sING,  give us  the : TON
   ,,,,,,,,,,,.                 ,,,,,,,                          ,,,,,,,,

                    ********

Jeratec   sub   cenuşă    tace
Ca   leul   când   pândeşte   boi  --
Sub   jurămintele   de  pace
Rânjesc   decizii   de   război.
.......................

Pe   continente   cresc   tumori.
Ereţi  şi   corbi   s-adună-n   stoluri     
Şi   aburi   greu   mirositori
Ies   din   istorice   subsoluri.

Ce   vânt   demoniac   şi   rebel
Aduce   geniu   sau   omor,
Când   hitleR,   Beethoven   şi   Hegel
Sunt   fiii-aceluiaşi   popor  ?

Şi   arde   lumea.   E  prea   rea
Şi   Spiritul   prea   sufocat   e
De   fumul   de   la   arderea
Acestei   lumi   înfumurate.  

Sub   idealul   încălcat
Tot   ce-i   uman   îşi   dă   sfârşitul
Sub   zvastica   precum   cuţitul
De   la   maşina   de   tocat.

O   Noapte   de   Cuţite   Lungi.

Valkirie   Wagneriană
Înalţă   zvastica   germană
În   urlete   de   nibelungi,
Şi   ard   în   lagăre   cuptoare
Cu-ntreg   -alesul-   neam   evreu
Dar   carnea   lui,   pusă-n   frigare
Nu-l   satură   pe   Dumnezeu.

Ca   o  valkirie   cazonă,
În   urlete   de   nibelungi
În  noaptea   de   Cuţite   Lungi
Păşeşte   hoarda   teutonă .               .
        ......................
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
Eram   odată,    parcă,   fraţi,
Acum.   schelete   sub   cenuşe
Pe   câmpul   plin   de   mutilaţi
Şi  tuburi   arse   de   cartuşe.
...............................................

Tocite-s   armele   lui   ARES
Şi  pentru-un   timp   au   amuţit.
Ca   ÎN   alt   MANE   THEKEL   FARES
BABELBERLINUL   E-MPĂRŢIT.

            .................

Sunt   scrişi   în   cartea   nemuririi
Eroi   de   fapte   ostăşeşti
La   Marathonul  --  Mărăşeşti
Şi-n   Troia   de   la   Dealul   Spirii.

.....................................................

RĂZBOIUL   CIVIL   AL   PĂCII
------------------------------------------

Războiul   s-a   sfârşit   cu   anii.
Acum   duşmanii-s   alungaţi
Sfârşind   războiul   cu   duşmanii
Începe  lupta   dintre   fraţi.

Toţi   înving.   În   fine,
Răul   merge   bine.
.............................--

Înlocuind   groaza   prin   frică
Şi   vechiul   ISM   cu   noul   ISM
Principii   vechi   se   modifică
Sub   zguduiri   de   cataclism.

În   Univers,   un   cataclism,
E-o   revoluţie   astrală.
În   catastrofa   socială   ---
Capital-ISM   sau   Comun-ISM.

Înlocuind   cu-alt   rău,   mai   răul
Capitaliştilor   avari
ILICI   s-a   dovedit   CĂLĂU-
zitorul   unor   turme  mari.  
      .............................

Noi  faraoni   şi-nalţă   steme.
Din   megalomania   lor
Erup   vezuvii   de   blesteme
Cu   replici   largi   în   Viitor.   

Sub   cer   de   fosfor   şi   pirită
Popoare   îndurare   cer,
Iar   trupe   de   elită   pier       
Păzind   cu  sânge   şi   cu   fier      
Marionete   de   Elită.
....................................

Din   Şapte   Mii   de   Ani   funeşti
Pieriţi   ca   valurile-n   spume,
Au   mai   rămas   vreo   Şapte   Nume
Tronând   ca   nişte   evereşti.

Aceste   nume   dintre   toate
Au   răsărit   şi   n-au   apus  ---

Au   luminat   antichitate
Homer   şi   Platon   şi   Isus
Şi-au   modelat   modernitate
Doi   nemţi   şi   un  evreu   şi-un   rus.
............................................

Prin   al   istoriei   prăpăd
Aprins   de-a   sexului   scântee
În   toată   omenirea   văd
Doar   Un   Bărbat   şi  o   Femeie,
Ce   prin   dumnedrăceasca   flegmă
Scuipată-apoi   din  neam   în   neam,
Orice   bărbat   e   un   Adam
Şi-orice   femeie   e   o   Evă.

Sfârşitul  e   în  noi,   aproape.
De    tine   nu   ai   cum  să   fugi.
Te   duc   sicrie   peste  ape
Şi   vâjâie   prin   aer   cruci.

Umanul   tinde   să   îngheţe
Şi   dacă   nu   va  fi   atent
PĂMÂNTUL   FI-VA   REPETENT
ISTORIA   SĂ   ŞI-O   ÎNVEŢE.

Ev   Mediu     CIVILI-BARBAR  --
Computerul   e   DICTATORUL
Prin   satelit   cultivi   ogorul   
Prin   internet   ordoni  Omorul  --  
Cu  Buzduganul   Nuclear
Izbeşte-n   poartă   Viitorul.

...................

Cu   monumente   arătoase
Şi   cu  aspectul   policrom
Zidim   ISTORIA   pe   Oase
Şi-o   tipărim   pe   Piei   de   Om.

Minuni   zidite   cu   blesteme
De   sclavi   infometaţi   şi   trişti
Au  devenit   după   o   vreme
Divertisment   pentru   turişti.

Prin   ghizii   cu   palavrele
Ciripitoarelor   lor   pliscuri
Privim   statui   şi   obeliscuri
Dar   nu   vedem  cadavrele.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Îl   văd   pe  DUMNEZEU-HOMER
Şi   pe   ACHILE-BEELZEBUT
Purtând   Războiul   Absolut  
Dintre  Infern,   Pământ   şi   Cer.
                  xxxxxx

Spre   fortul   Marelui  Mister,
Bat   artilerii,   rânduri,   rânduri,
Rafale  de  oţel   şi   gânduri
Să   facă   gaură   în   cer,
Şi   până   când   va   fi   să   cadă
Prin   sine   însăşi   sau   prin   noi,
Istoria   e-o   ILIADĂ
Cu-aceleaşi   pricini   de   război,
Iar   Spiritul   Uman,   bezmetic,
O   să   alerge   până   când
Va   pune   SPIRITUL--CUVÂNT
DE-ASUPRA   Câmpului   Magnetic,

Căci   celui   ce   vânând   Misterul

Cu   oarbe   lovituri   de   tun,

Va   trebui   odată   Cerul

Să-i   spună-n   faţă   că-i   nebun.

CA   PERCUTORUL   PE   O   CAPSĂ
A   unui   glonţ   pentru   duşman  --
Istoria,   e   un   roman
Despre   o   CRIMĂ.   Şi-o   PEDEAPSĂ
........................................

Războiul  este   un  vârtej
De  frunze   răscolite-n   toamne
Când   VÂNTURI   SACRE   au   prilej     
Să   ne   Acuze   şi   Condamne.

Dacă   va   crede   vreun   nebun
Că   nu-i   e   de   ajuns   Pământul
Să-şi   sape   singurel   mormântul
Pe   Jupiter   sau   pe   Neptun.

Părem  În   Culmea  Gloriei
Dar   Nu   Vedem   Că   Dealu-i   Vale.
De-aceea,   Noi,   Istoriei,
Nu-i   Căutăm   o   Altă   Cale.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Mai   e   nevoie   de   război
Când   însăşi   pacea   e   o   luptă
În   îndârjirea   ne-ntreruptă
De-a   câştiga   unul   din   doi ?

Trăim   cu   fiecare   doi
Din   care   veşnic   unul   piere
O   neeroică-ncheiere
A   unei   ILIADE   noi.

Cohorte   de  fiinţe   vii
Cu   vlaga   existenţei   suptă
Se   vor   slei-n   ULTIMA   LUPTĂ
Îngenunchind   sub   entropii.

Va   dispărea   şi   amintirea
De   a   fi   fost   odată   vii
Prin   nebuloasele-stafii
Ce   bântuie   nemăginirea.

Doar   Spiritul   va   dăinui
Adulmecând   o   altă   cale
Prin   goluri   interstiţiale
Între   nuclei   şi   galaxii.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,...

                   *
Progresul   este   evident  
Când   ai   lăsat   piatra   cioplită
Şi   când   ucizi   eficient
Cu  revolver   şi   dinamită.

Acest   Progres   ce   pare  viu,  
E-un   Preot   ce-n   pământ   ne   duce
Fiindcă   vaporul   e-un   sicriu                   
Iar   avionul   e   o   cruce.
.......................................,,,

Cercetător  competitiv,
Ai   inventat   oţelul,   tunul
Ca   să   ucizi   operativ
Un   milion   în   loc   de  unul,
Când   urgentezi   deznodământul
Şi   ceasul   Zilei   de   Apoi
Cu   tancuri   de   arat   pământul
Şi   cu   tractoare   de   război.
           .....................

Strămoşii   noştri-s   nişte   prunci
Suntem   de   ei   la   mari   distanţe  ----
Căci   ei   aveau   simple   măciuci
Iar   noi   avem  măciuci   cu  gloanţe.

Şi   dac-ar   fi   să   faci  un   test
Constaţi  un  semigenocid
Infanticid  şi   fratricid
Şi   un  spiritual   incest.

În   crimosfera   de  alarme
De   două(zeci   de)   mii   de    ani
Neandertali   Contemporani
Ne   tot   ameninţă  cu   arme.

Pe   o   balistică   orbită
Pământul   e-o   ghiulea   în   zbor.
Azi,   oamenii   de   ziua   lor
Îşi   fac  cadouri   dinamită. 
        ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
------------------------------------------

Să   bată-n   uşi   S.O.S. --ARTA 
----------------------------------------                                

Aş   vrea   să   bag   ne-ntârziat  
Câinii   Războiului,   în   cuşcă
Şi   puştile   la  măcinat  
Să   fac   la   moară   praf   din   puşcă.

Hei!   Marş   voi   câini   militarişti
La   zid!   Să   scheunaţi,   să   rageţi!

Pluton   de   Militanţi – Artişti --  
La   umăr   ARTELE – şi   trageţi,

Fiindcă   Creaţia   Divină
N-a   dăruit   minuni   din   cer
Gorilelor   cu   carabină
Şi   monştrilor   cu   revolver.--
........................................................

MISIUNE

Între   contrariile   oarbe
Ce   se   înfruntă-n   flux-reflux
PROGRESUL   nostru   e   un   lux
Care   natura   nu-l   absoarbe.  

PROGRESUL   nostru,  e   un   junghi
Înfipt   planetei   în   spinare.

Mi-ascut   CUVINTELE,   la  unghi,
Să   fie   mai   străpungătoare.

Mi-e   orice   vers
Obraz   crispat,
Înspăimântat  
De   univers.

Mi-e   orice   vers,
Pas   de   soldat
În   marş   forţat
Trăgând   din   mers.

Orice   cuvânt
E   ghiară,   clonţ,
Săgeată,   glonţ,
Obuz   căzând.

CU   VERSUL,   BISTURIU   LA   UNGHI,
MAI   CUREŢI    RANA   LUMII,   CARE
ABIA   MAI  ŞADE   ÎN  PICIOARE ...

PÂN-O   SĂ   CADĂ   ÎN  GENUNCHI.

......................................................
              ,,,,,,,,,,,,,,,,,

Eu   aş   putea   oricând   să   jur   că
Vulcani   în   inimă-mi   erup
Şi   prin   artere   că   îmi   urcă
Maree   Cosmice   în   trup. 

Vuiesc   uzine   prin   artere
Şi   reactoare   prin   nuclei                
Spre   piscul   evoluţiei
Cu   mii   de   dumnezei - putere.

Cu   raţiunea    ca   un   caer
Scrutând   adâncurile   ceţii
Pătrund   prin   poarta   cea   de   aer
Şi   poarta   de   oţel   a   vieţii,
Pierzându-mă-n   mileniul  ceţii
Şi-al   secolului   uragan
În   anualul   praf   al   vieţii
Şi   zgomotul   cotidian.
    ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,...

VENI,  VEDI  VICII.

                       de mâine până azi  la-amiază
                       săracul   RAC  - înaintează --
                       şi   alergând   din   răsputeri
                       pornind  de  Azi,  ajunge  Ieri.

VENIND   DIN   COSMICE   DEZASTRE
Şi   ancestrale  văgăuni
Sub   luminiţa   minţii   noastre
Zac   codri   negri   şi   genuni.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,.......

CULTURA   este   ATMOSFERĂ.   

VICIULIZAŢIA   ---  climat
În   care   mori   asfixiat
De   AERELE   ce-ţi   oferă.

VICILizaţia-i   discursul
Cuvintelor   FĂRĂ   CUVÂNT.

Istoria-şi   urmează   cursul
Războaielor   cu   Mori   de   Vânt,
În   Iadul   care-şi   dă   concursul          
De-a   înfrunta   Războiul   Sfânt.

În   adâncimile   albastre
Şi-al   Spiritului   Cuget   Pur,
În   Simfonia   Dimprejur                          
Rage   Nonsensul   Lumii   Noastre.

Ce   ştiu   mai   bine   oamenii ?
Ştiu   cel   mai   bine   a   preface
Decoruri   paradisiace
În   scene   pentru   tragedii !

E   viaţa  deasă  ca   o    ceaţă
În   urma  şi   în   faţa   ta.
Iar   oamenii  sunt   prinşi   în  gheaţă
Şi   nu   se   pot   apropia.

Alergător   de   marathon
Te   zbaţi   între   idei   şi   fapte  
dar   ca   un   fluture   de   noapte
orbeşti   în   raza   de   neon
Şi   ca   o   vită   înfierată
Din   herghelia   dracului
Tu   porţi   pe   frunte-adânc   săpată
Pecetea   zodiacului,
Căci   pentru  orişice   greşeală  
Faţă   de   Spiritul   Divin
Poliţia   Transcendentală
Te   urmăreşte   în   destin.

Gândit,   chiar   răul   nefăcut
Se   pedepseşte   cu  cruzime  --
Dar   cine   a   rugat   pe   Cine
Vreodată,   să   se   fi   născut  ?

Nu-i   lumea  ta,   eşti   tu   a   lumii
Nimic   nu   e   pe   placul   tău.
Prin   legile   lui   Dumnezeu
De   viu   te   numeri   printre   mumii.

Şi   fierbi   ca   scuturat   de   friguri
Că-ţi   vezi   destinul   ca   pe-un   furt  -- 
Pe   tine   te   loveşte   scurt
Pe   celălalt   încet   şi  sigur 

Şi   iarăşi   te   cuprinde   frigul
Numai   cât   stai   să   te   gândeşti
Că   tocmai   ăsta   e  câştigul
Înaintării   omeneşti.

Trăim   din   veşnicie   chinul
Din   Antigona  şi   Oedip
Şi   ducem  lupta   cu   destinul
Pe   baricade   de   nisip.

Dacă   extragem   hematomul
Civilizaţiei   ---   ca   scut
Ce   mai   rămâne-atunci   din   omul    
Luat   la   modul   absolut  ?

Ne   urmăreşte   anatema
Îndepărtării  de   trecut.
Privim   doar   social   problema
Uitând  de   unde  ne-am  născut.

Civilizaţiei   fiind   rob,
Dispar  dacă   dispare   trenul.
Sunt   un   microb   anaerob
Ce   ia   contact   cu   oxigenul.

Rafale   vin   din   transcendent
Dărâmă   raţiunii   zidul
Ce   se   rostogoleşte-n   vidul  
Oceanului   Inconştient.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Eter   de   ger.
O   stea   în   cer.

Gând  
Sfânt
Plantând
Pom
Pe   Pământ
Şi-n   om
CUVÂNT.

În  orice   ins
Din   necuprins
E-nchis  
un   vis
ca  fieru-ncins.

Da-n  ere  --
Nămol .

În   sfere  --
Pârjol .

Cădere
În   gol.

TĂCERE.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Nici   înainte   şi   nici   după  --
Prezentul  --  fără   mâine,   ieri...
Nimicul   infinit   ocupă
Universalul   nicăieri.

O   nesfârşire   de   răscruci
Şi   orizonturi   răsturnate  --
Din   căile   nenumărate
Pe   care   oare   s-o   apuci  ?

Printre   regresii  şi   transgresii
Contracţiuni   şi   dilatări
Printre   admisii   şi   compresii
Explozii   şi   evacuări,
Printre   orbite,   miliarde,
Cărări   şi   drumuri   şi   poteci
Şi-ncrucişate   bulevarde
Pe   care   dintre   ele   mergi  ?

Dac-am   cuprinde   dintr-odată
Lucid,   trecut   şi   viitor,
PREZENTU-ATOTCUPRINZĂTOR  --
E-a   noastră   lacrimă-ngheţată.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,.-                 

                Pământul   e   un   Univers
                Împărţit  la .....  ( număru-i  şters !)
               Iar   Universul,   Cer   cu   Nori
                Mărit   cam   tot   de-atâtea   ori.
ÎN   UNIVERS,   UN   DEAL   ŞI-O  VALE  --
Ascensiune  şi   declin,
Ce   sparge   Marele   Destin
În   Sorţi   Infinitezimale.

În   univers,   un   Deal   şi-o   Vale
În   relieful   lor,   găseşti,
Simplicităţi   dumnezeeşti
Şi   complicaţii   infernale.

Sub   avalanşe   şi   cascade
De   heliu   şi  de  hidrogen
Suntem   bacterii   ce   cădem
Pe-un   bolovan   ce   însuşi   cade.

În   transcendenta   închisoare
Din   infinitul   nimănui
Pământul   e   un   lacăt   mare  --
Dar   unde-i   cheia   să-l   discui  ?

Particule  elementare
Iubindu-se,   nasc   noi   atomi...
Ce-a   fost   cândva   gândit   în   soare
Acum   e   scris   în   cromozomi,
Iar   nevăzuţi   judecători
Legiferează   Constituţii,
Dau   Ordine   de   Execuţii
Şi   Lupte   de   Gladiatori.   

Ca   pe-un   tărâm   napolitan
Ne   pasc   vezuvice   dezastre.
Destinu-i  scris   mai   mult   în   astre
Şi   prea   puţin   e   pământean.

De-asupra   creierului   scut
Bat   siderale   artilerii,
Iar   zidul   cărnii   e   căzut  
Sub   sanguine   intemperii.           

Răutăcioase   şi  viclene
Târându-şi   cozile-n   abis,
Fantome   transplutoniene
Şi-arată   umbrele   în   vis,

Strigoii   infraconştiinţei
Cad   ca   tăunii,   mii   şi   mii,
Pe   biciuiţii   cai   ai   minţii,
Pe   bietul   câine-al   inimii,
Şi   dansurile   nupţiale                    
În   marş   funebru   se   prefac.
Şi    atlantide   siderale
În   gropi   atemporale   zac.        

----------------------------------

Pe   galaxie   cade   toamnă
Pe   Univers   se - anunţă   ploi,
E   iarnă,   ceea   ce   înseamnă
Că   vine   Anul   Nou   de-Apoi.

Printre   pistoane-n   vino-du-te,
Printre   explozii   şi   implozii
Organe   suferă   tăcute
Torturile   metamorfozei,
Apoi   încep   să  se   destrame
Sub   transcendente   intemperii
Şi   putrezesc   de   vii   materii
Ce   ar   fi   vrut   să   fie   Mame.

Încovoiate   sub   mizerii-
le   vieţii   noastre   pământeşti,  
spre   cimitire   curg   materii
cu   chipuri   nemaiomeneşti.

Fantome  cu   schelet   de   ceaţă,
Sub   uniforme - patrafir
Tot   fac   scăderi   la   suprafaţă
Prin   adunări   sub   cimitir.

E   totul   risipit   şi   rece
Şi   cenuşiu   şi   monoton
Şi   unu   a   rămas   din   zece
Ce   ieri   era   un   milion.
Şi   astăzi   este   tot   mai   ieri
Marşarierul   merge   strună
Sleind   maşina  de   puteri
Şi   mergem   singuri   împreună
Spre   Undeva   în   Nicăieri.

Mişcări   occipitale   crunte
Ca   prăbuşiri   de   mări   în   mări
Ca   muntele   izbind  alt   munte
Erup   sub   frunte   întrebări.

Istoria   apasă  greu
Şi   mă   izbeşte   între   tâmple --
CE   FEL   DE   OM   E   DUMNEZEU
CE  LASĂ-ATÂTEA  SĂ  SE-NTÂMPLE ?

Zburăm   în   vagul   lumii   stol
Dar   niciodată   n-o  să   ştim
Dacă   Miracolul   Divin
Este   un   plin   umplut  cu   gol
Sau   e   un   gol   umplut   cu   plin.
.............

Sub   nori   apăsători   şi   crunţi
Metamorfozele   perindă
Bucăţi   de   carne   suferindă
Pe   văi,   pe   dealuri   şi   pe   munţi
Şi   dureroasă   ca   o   notă
Din   glasul   celor   condamnaţi,
Planeta-ntreagă   e-o   Golgotă
Pentru   Hristoşi   nenumăraţi.

Peste   prăpăstiile-adânci
Al   vieţii   urlet   de   furnică
L-auzi   izbindu-se   de   stânci  --
Răspunsul  din  ecou  e  --  FRIIIICĂĂĂĂ.

Amarnică   privelişte
De   rătăciri   şi   umilinţe
A   miliarde   de   fiinţe
Lăsate   de   izbelişte,

Momâi   ce  nu   mai   au   puterea
Nici   vrerea    de  a   mai   simţi.
Se   vede-n   ele   doar   durerea
Şi   vrerea    de   a   nu   mai   fi.

Din   obârşii   necunoscute
Vin   întrebările   de   chin  --
Suntem   Divinităţi   Căzute
Sau   Robi   Ce-aspiră   Spre   Divin  ?

Un   GENIU   RĂU   parcă   te   paşte
Către   fiinţă   să   te   mişti
Şi   care   după   ce   te   naşte
Te   pedepseşte   că   exişti.

În   Talpa   Lumii   e   un   Spin.
Nici   Dumnezeu  nu-l   poate   scoate
Deoarece   la   origini
Şi   RĂUL   e   Divinitate.

Tot   mai   adînc   pătrunde  Spinul
În  Talpa   Lumilor   de   Jos.
Stăpân   păcatul   e,   şi   chinul
În   Spirit,   carne   şi  în   os.

Puţini   din   noi   se   mai   adună,
Şi   cei   mai   mulţi   s-au   despărţit.
Cu   dangăt   trist   şi   obosit
Al   lumii   clopot   mai   răsună.

Mai   des   şi   mai   urât   se   moare
Căci   şansa   ce-o   aveam,   s-a   dus.
Vezi   o   Planetă   la   Apus
Sub  Ultimul   Apus   de   Soare.

Şi   viaţa   e   amăgitoare
Ca   un   călău   cu   patrafir
Şi   existenţa   nu   doar   pare 
O   nuntă   într-un   cimitir.

Spiralic   Spiritul   aspiră
Spre   diametre   tot   mai   largi,
Dar   Antispiritul   conspiră
Lovind   în   tine   şi-n   cei   dragi.

Judecători   cereşti,   în  robe
Trag  cerc  de  foc  în  jurul  tău  ---
Saturn   acuză   ca   o   cobe
Iar   Jupiter   e   un   călău.

E-nconjurat   de   draci   Pământul
Ca   de   inelul   lui,   Saturn.
Sub   cer   ursuz   şi   taciturn
Stai   şi-ţi   aştepţi   deznodământul,     
Căci   sub   greşeală    şi-ndoială
Arzi   ca   un   fier   lovit   mereu
între   ciocan   şi   nicovală
între   Satan   şi   Dumnezeu.

Suntem   izbiţi   de-un   val   ateu
Ca   cei   căzuţi   de   pe   Titanic
Dar   ca   pe-un   scut   antisatanic
Noi   căutăm   un   Dumnezeu.

Ameninţaţi   ca   de   ciclopi,
Alunecând   din   culmi    în   gropi,
Trăim  iubind,   murind   miopi
Printre   erupţii   şi  cicloane,
Pe-acest   Pământ  udat   cu   stropi
De   sânge   de   pitecantropi
Al   Preistoriei   Umane.

Suntem   Ulisse   OM - IDEE
Şi   Dumnezeu   e   POLIFEM
Ni-e   dată   Circe  ca   femeie
Şi   alte    opţiuni   n-avem.

Şi   tot   ce-i   viu,   acum   abdică
În   existenţa   ca   o   pândă,
În   existenţa   ca   o   frică
În   existenţa   ca   osândă.

Insinuante   şi   acute
Vin   întrebările   de   chin  --
Suntem   divinităţi   căzute
Sau   robi   ce-aspiră   spre   divin  ?
..............................................

Ca   de   pe-un   munte-nzăpezit
Pământul   se   rostogoleşte.
În   jurul   lui   păcatul   creşte  --
La   poale,   va   cădea   zdrobit.

În   univers   ---   un   deal   şi-o   vale  --
Tot   ce - am   urcat,   am   coborât.

Suntem   organe   genitale
A   Spiritului   Decăzut
CE   CAUTĂ   O   ALTĂ   CALE
SPRE   FOSTUL   PARADIS   PIERDUT

Misterul   universului  --
Creaţiunea-i   anonimă           
Pământu-i   sub   blestem   şi   crimă
Iar   noi,   Copiii   Nimănui.

Cuţit   în   os  
Religios
Scurt   şi   tăios
În   rană-ntors..
                 ,,,,,,,,,,,,,,,,

Sub  ura   frigului  şi-a   beznei
mor   stelele-n   catapetesme,  
altarul   nu   mai   dă   miresme.

Cocori   planetari   se   rotesc
Şi-n   gol  se   închină
În   noi   entropiile   cresc  --
Adio,   lumină.

Şi   universul   scade.   Cade
Cu   infinitele-i   arcade
În   avalanşe   şi   cascade.

CE   S-A-NTÂMPLAT   CÂNDVA, 
                                  SE  DEZÂNTÂMPLĂ.

Rânjeşte   şi   triumfă   entropia
Şi   spaţiul   se   dezumflă,
Timpul   scade............................................

Prieteni,   ne   aşteaptă   veşnicia
Căci  CERCUL  se  retrage-n  ZERO  grade.

Cu   ultimul   sclipăt
Şi   Spiritul   piere.

În   unghiuri  --  un   ţipăt  --

În   sfere  --  TĂCERE.
       ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

                     natura   nu   priveşte-n  urmă
                     la  cei  căzuţi,  rămaşi  de   turmă.

UN   DANS   DE   FOC   AL   SFERELOR.                           
SUB   MUZICA   NUMERELOR .

Nimic   nu   este   nou   sub  soare.
Pe-acest   Pământ  de   când   ne   ştim
Ucidem,   naştem   şi   iubim  
În   legitimă   apărare.  

Destinul   ne   e   scris  din  faşă
De-un   Alt   Attila,   cu   Alt   Bici.
Şi   calcă   Talpa-i   Uriaşă
Pe   dâmbu-acesta   de  furnici.

E   Spiritul   în   funcţiune
Un   film   de   animaţie.
Fiinţa   noastră -- ficţiune
PROGRESUL  --  COMPLICAŢIE  !.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Pe   existenţă   se   coboară
Temperatură   minimă.
AFARĂ-i   frig   ca-n   inimă  --
În   inimă   e   ca   AFARĂ.

Întunecată   existenţa.
În   rotocoalele   de   fum
Din   involuţia   de-acum                
Dac-ar   lipsi   nu-i  simţi   absenţa.

Spiritul,   E.   Îi   simt   prezenţa.
Însă   privit   de-un   ochi   neşters
Sau   reflectat   de-un   ciob   pervers
E-o   tragedie   existenţa
Sau   tragic,   fiind   doar   fapt   divers..

Când   nu   eşti,   nu   ştii   că   nu   eşti.  
Când   eşti,   ţi-adaogi   beneficiul
De-a  fi   pe   gratis   în   serviciul
Nemărginitei   deznădejdi.

Haotic   Viul   protestează  
Pentru   destinul   lui   durut.
DESPOTIC   SPIRITU-ŞI   URMEAZĂ
TRASEUL   LUI   NEABĂTUT.

Nicicând   nu-şi   va   atinge   ţelul
Mereu   cu-n   pas   în   faţa   sa
Iar   Tu   vei   mereu   viţelul
Sortit   spre   a-l   sacrifica,
Căci   ţelul   Spiritului   Cosmic
Domneşte-atotstăpânitor
Peste   destinul  nostru   mic
Şi   peste   cel   al   stelelor.

Pendule   între   zei  şi   monştri
Şi   între   semeni   buni   şi   răi
Rămâne   oare-acest   război
Nesesizat   de   ochii   noştri ?
        
Fiinţa  caută   un   rost
Spre-a   împăca  pe   cât   posibil
Acest   REAL   ce   merge   prost
Cu-un   IDEAL   inaccesibil,
Dar   ghinionul   ce   te-apasă
În   orice   fel   şi  orice   chip
E   că-ţi   zideşti   propria    casă
Pe-o   temelie   de   nisip..

Astfel   fiinţa   geme   stinsă
Ca   un   Hristos   crucificat             
Între-nălţimea   neatinsă
Şi-adâncul   de   neîndurat.

A   fi   satanic   sau   divin
Stă-n   grade  proporţionale  --
Există   oare   altă   cale
Să-ţi   mai   alegi   un   alt   destin  ?
....................................

Stă  Spiritul   să   se   destrame
În   trupul   meu   de   aşteptări
Crucificat   pe   Sex   şi   Foame
Şi   creierul   pe   Întrebări,
Căci   dacă   vrei   cu   orice   chip
Să   afli   cât   se-ntinde   scara,
Te-ntreabă   firul   de   nisip
Câţi   fraţi   mai   are   în   Sahara.

Fiinţa   şade   împietrită
La   gândul   înfiorător
De-a   exista   rătăcitor
Etern,   în   bezna   infinită.

F  ecunditatea,   F  oamea,   F  rica
E-al   existenţei   tri-motor
În   fantomaticul   său   zbor  
dinspre   Nimic   înspre   Nimica,  
Cu   F - urile-i   sângerii
Care   îşi   mânuie   Tridentul
Pe   tot   ce-i   viu,   în   permanentul
Asasinat   al   lumii   vii.

Noi   căutăm   Eternitatea
Fiind   Efemeri.   Trăim   aici
În   Fizica   Vitezei   Mici
Visând   Instantaneitatea,

Dar   Logica - Semiramidă
Înalţă   pentru   Viitor
A   SPIRITULUI   PIRAMIDĂ
DIN  CRANII   DE   CUGETĂTORI.
...............................................

CE  FOAME-MI  ESTE  DE  IUBIRE,
CE  SETE-MI   ESTE   DE   FRUMOS,
CE   FRIG,   şi   Spiritul   din   mine  
E   îngheţat   până   la  os –
Şi   obosit .  De   Ne  Iubire.  
        
Stau   în   Subsolul   fără   soare,
Şchiop-Orb,   şi   nu   mă   pot   urca                     
La   Fraţii   Mei   Mai   Mari   de   la
ETAJELE    SUPERIOARE

Şi   trec   prin   ape-nflăcărate
Vrând   să   mă   spăl   de   minereu,
Dar  Lutul  Meu  prea  Greu,  nu  poate
Să   urce   pân-la   Dumnezeu.

.........................

Măsor   răbdător   depărtarea
Şi-mi   strig   --   sunt   aproape   de   cer!
Da-n   faţă-mi   stă   zidul   din   zarea 
De   plumb   de   aramă   şi   fier. 

Sub   crucea   speranţei   deşarte,
Ţi-auzi   horcăitul   de   moarte,
Dar   mergi   mai   departe,   şi-ţi   spui  ---
-- De   CER,   doar   un   pas   mă   desparte !  

Şi   frânt,   în   genunchi   şi   în   coate
Prăpastia   cerului   sui  --
Dar   CERUL  --   e   tot   mai   departe  ---

ATÂT   DE  DEPARTE   --  CĂ   NU-I !        
          --------

Bastarzi  de  îngeri  cu   paiaţe
Dotaţi   cu   aripi   şi   cu   braţe,
Nu   ştim   dacă   venim   din   monştri
Sau   dacă   tată   ni-e   vreun   zeu,
Dar   nu   suntem   deloc   ai   noştri.
Eu   nu   mă   simt   deloc  al   meu.

Gonim   lunateci   beduini
Din   depărtări   spre   depărtări
Împrejurimi   şi-mprejurări
Pribegi   şi   singuri   şi   străini.

Simt   că   O   Mână   mă   conduce
Picioru-mi   scapătă   din   şea
Şi  mâna   care   face   cruce
E   parcă   mâna   altcuiva.

Stejarul   visului   ce   creşte
O   cruce   parcă   e   deja...
Sunt   trunchi   de   lemn,   căci   simt   aşa
O   Mână   care   mă   ciopleşte.

Toţi   orbii   vor   un   telescop.
Muţenia-uimirii,   ţipă.
Mi-e   mersul   zbor   într-o   aripă
Şi   zborul   mi-e   un   mers   de    şchiop.

În   infinit,   efemeridă
Ţintind   un   imposibil   ţel,
Sunt   o   particulă   fluidă
Curgând   prin   tuburi   de   oţel.

Stăm   între   straniu   şi   bizar
Şi   toate   tind   să   se   complice
Căci   casa   noastră-i   pe-o   elice
Într-un   ciclon   interstelar,

Ne   poticnim   alăturea  
Pe-un   drum   ce   nu   ştim   unde    duce
Şi   stăm   pe   zile   ca   pe   cruce
Sunt   crucea   ta,   eşti   crucea   mea...
                                                      
În   Absolutul   auster
Suntem   rătăcitoare  spectre
Înconjuraţi   de   ziduri   negre
Şi   dune   până   peste   cer.

Pământul   spintecă   abisul
Şi   visul   spintecă   în   noi.
Şi  noi   privim   cu   ochii   goi
Destinul,   ca   pe-o  cruce,   scrisul.

Prinse-ntre   rău   şi   tot   mai   rău
Se-ncrucişează-n  beznă   astre
Şi   cruci   fac   drumurile   noastre
Şi  cruce  drumul  meu   cu-al   tău.
                  
Pământul   are   mii  de   mile
Dar   Cerul   N-are   Nici   O   Milă  --
Şi   dimineaţa   urcă-n   silă
Pe   crucea   fiecărei  zile.

Şi   totul   creşte   şi   descreşte
În   jurul   nostru   ne-ncetat.

Mă   zbat   în   spaţiu   ca   un   peşte
Zvârlit   de   valuri   pe   uscat.

Iar   universul   se   roteşte
Neiertător.   Ne-nduplecat.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Pe-al   lumii   acoperământ  
Mă   simt   o   giruetă-n  vânt
Privind    bidimensional
Aceste   pete   de   real
Cum   ar   privi   un   biet   fierar
La   Carul   Mare  --  Ăsta   car  !
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

C A L E A    C E A    L A R G Ă.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Cântarul   cugetului   strâmb
Preface   aurul   în   plumb
Şi   drumul   drept   îl   face   dâmb.
                ,,,,,,,,,,,,,,,

Le   vine   rândul   tuturor
Să   se   înalţe   şi   să   cadă.
Şi   fiecare   prădător
Va   fi   la   rândul  lui,   o   pradă.

Să   fii  un   porumbel   sau   corb
La   timpul   dat   vine   sorocul.
Nici   ghinionul,   nici   norocul
Şi   nici   destinul   nu   e   orb.

Nevrând   ca   să   mă   adaptez
Voi  fi   o   subvieţuitoare...     
Dar   în   Sistemul   De   Pierzare
Refuz    să   mă   realizez.

În   junglă   dacă   eşti   un   tigru
Sau   şarpe,   te   realizezi  --
Dar   printre   oameni   eşuezi
De   nu   eşti   monstru   de   calibru.

Neînţeleasă  libertatea
În   sensul   bun,   e   un   coşmar.
Astfel   fiind,   umanitatea
Devine   cancer   planetar.

Nimic   nu   pare   că   se   schimbă
Nici   în   gândire   nici   în   faptă
Cu   oameni   strâmbi   în   lume   dreaptă
Şi   oameni   drepţi  în   lume   strâmbă.

Îndepărtată   de   CUVÂNT  .
Şi   coborând   treaptă   cu   treaptă
Umanitatea   se   îndreaptă
Spre   un   fatal   deznodământ.

Ca   în  haznaua   lui   Satan
În   bezne   se   prăsesc   Gorgone
Şi   lăcrimează  ANTIGONE
Pe - un  mapamond   sofoclean.         

Stăpân   pe   turma   lumii-ntegi
Stă   semizeul   cel   pragmatic
Şi   face   legi   fărădelegi
El   însuşi   fiind   cel   mai  sălbatec.  
        
Între   bărbaţi   şi-ntre   femei
Războiul   dragostei   şi-al   urii  --
Laboratoarele  naturii
Nasc   draci   mai  mulţi   ca   dumnezei.

Disociată   de   lumina
Din   al   Graalului   Pahar
Fiinţa   îşi   plăteşte   vina
Păcatului   originar.

Prin   Spirit,   echilibrul  creşte
Însă   aicea   pe   Pământ
Tot   ce   e   rău   se   moşteneşte
Şi   ce   e   bun   se   pierde-n   vânt.
                      *
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Degeaba   ceru-n   jur   ni   se-nvârteşte  
Şi  frumuseţi   ce-s   veşnice   ne-arată ,
Privirea   noastră   doar   la   lut   ţinteşte  --
De-aceea-i   drept   ca   Domnul   să   ne   bată.
    
                 Dante  --  PURGATORIUL.
                 ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

TRANSCENDENTALE   INSOMNII
Din   epicentrele   eterne  
Erup   prin   cratere   materne
Nămoluri  de   fiinţe   vii.

Aud   peste   nemărginiri
Cum   îşi   trimit   mesaje   stele
Şi   vocile   de   omeniri
Amestecate   printre   ele.

În   Absolutul   auster
Teleghidaţi   de   simetrie
Sîntem   particule   de   fier
Într-o   magnetică   robie.

Sîntem   legaţi   cu   fibre   vii
De-Apoteoze   şi   Dezastre
Şi   oarbe   arheologii
Duhnesc   în   sufletele   noastre.

Suntem   transcendental   altoi,
Divinităţi   încornorate,
Reîncarnări   stratificate
Cu   toate   regnurile-n   noi.

Zidiţi   în   trei   dimensiuni
Pe-a   patra,  cu   puteri   depline,
Haotice   conexiuni
Se   stabilesc   între   destine.
                                                               
Ne-asemănăm   în   întregime
Şi   unul   parcă-i   celălalt –-
O   înălţare-n   adîncime
Şi-o   adîncire   în   înalt.

Atinşi   de-a   dragostei   aripă
Visând   la   fericiri   fictive
Plătim   îmbrăţişări   de-o   clipă
Cu   despărţiri   definitive
Şi   îndurăm  ca  marii  pustnici
Înstrăinări   de   ne-ndurat
De   sunetul   astralei   muzici
De   care   ne-am   îndepărtat.

Suntem   ca   puiul   cucului
Cu   gîtu-ntins   în   aşteptare
Ca,   Raţiunea,   mama   lui,
Să   îi   aducă   de   mîncare,
Şi   suportăm   ca   pe-un   război
De   gheare,   scrijelind   pe   bare,
Mînia   sufletelor   fiare
Închise-n   cuştile   din   noi.

Ameninţaţi   damoclean
Cu   vârful   săbiei   pe   ţeastă,
Tridentul   caudin   în   coastă
Şi-n   gît   cu   nodul   gordian,
Chiar   zorile   ni-s   un   amurg...
Transcendentale   inchiziţii
Îmi   fac   în   suflet   percheziţii
Şi   n-am   putere   să   mai   curg,
Căci   OAMENI   sunt   tot   mai   puţini
Şi   pîn-la   EI   nu   pot   răzbate
Căci   EUL   are   rădăcini
Cu   venele   pietrificate,
Şi   s-ar   părea   că-n   veci   de   veci
Nu   va   fi-n   sine   stătătoare
Fiinţa   mea   tremurătoare        
Ca   frunzele   în   vânt  pe   crengi.     
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,..

Sunt    Întunerici   Complicaţi.
Există   Întunerici   care
Lumina   razelor   solare                                     
Nu-i   poate   face   alungaţi..                            

-----------------------------------

Aud   o   curgere   de   ţevi,
Conducte,   vase   capilare,
Care   prin   clipe   şi   prin   evi               
Se  scurg  în  Marea  Cea  Mai  Mare.           

Şi   totul   este   confluent
Interfluent  şi   afluent,
Şi   influent   şi   exfluent
Superfluent   şi   subfluent.

În   toate   e   o   nerăbdare
Sîntem   lichide   într-un   tub,
Sub   presiuni   şuierătoare...
Şi   Mîine,   va   fi   Azi   La   Cub.                        

O   crimosferă   ne   constrânge
Şi   un   tsunami   ne   străbate
Din   Marea   Neagră   de   păcate
Spre    Marea   Roşie   de   sânge.  

Holocaustu-atotcuprinde.
În   spaţiul   fără   de   hotar
Abia   se   stinge   un   focar
Şi   alt   incendiu   se   aprinde.               

S-aud   în   spaţiu   bătălii
Şi   scrâşnet   de   caroserii...
Ce   crezi,   mai   suntem   încă   vii ?

Pe-un   Adevăr   cât   Globul   Pământesc
Corupţia   şi   Crima   chefuieşte,                         
Gheţarii   Raţiunii   se   topesc
De-aceea   Marea   Lacrimilor   creşte.

Ca   Insule   Însingurate
Stă   Fiecare-n   Marea   Sa...

Doar   UN   CUTREMUR    ne   mai   poate
Apropia.   Sau   scufunda.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Amfibieni   goniţi   din   ape  
Pe   un   sistem   pus   sub   blestem,
Noi,   cei   ce   PREA   PUŢIN   suntem
E   bine   să   ne   stăm   pe-aproape.

De   vrei   să   ştii   cât   e   de   slabă
Fiinţa   ta,   în   textul   dens,
Închipuie-ţi   că   eşti   silabă 
Ce   singură,   nu  are   sens,

Căci   numai   cel   ce   va  citi
În  sine   şi   în   fiecare
Numai   acela   îşi   va   şti
Adevărata   lui   valoare.

Astfel,   cu   sfinţi   şi   delincvenţi  
Suntem  o   singură   echipă.
Să   fim   de   asta   conştienţi
Mileniu,   an   şi   ceas   şi  clipă.  

Şi   pentru   bine,   pentru   rău  
Iertăm   şi  sfinţii   şi   nebunii
Căci   fiecare-n   felul   său
Participă   la   jertfa   lumii.

Ştim   că   suntem   o   biată   stână,
Ştim   că   ne   paşte   Lupul   Rău  --
E-AL  NOSTRU   TOT,   nu  doar  AL  TĂU
De    vrem   ca   Stâna   să   rămână .
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
             xxxxxxxxxxxxx

MÂRLANI   CE-S   PUŞI   PE   JAF
                                       ŞI   TÂLHĂRII.      
                     Dante   --  PURGATORIUL
                     ----------------------------------
Bogăţia   duce   la   Saturaţie  
Şi   Saturaţia,   la   Crimă.
                                 SOLON.
.........................................................

În   Devenirea   ca   Osândă
Progresul   urcă   tensiunea.
Stă   evoluţia   la   pândă
Şi   victimă  --   întreagă   lumea.

În   Teatrul   Tragic   al   Naturii
Vezi   Jocul   Răului,   şi   TACI.
Teatrul   CULTURII  ---  CULTUL   URII
Elitelor,   pentru   săraci.
.....................

Destin  --  judecător   cu   faţă       
De   înger --  sau   călău  temut.
Puţini   sunt   cei   ce  se  răsfaţă
Dar  cei  mai   mulţi   plătesc   o   viaţă  
Greşeala   de-a   se   fi   născut.

Norocu-i   prea   intimplator
Si   ghinionul   regula.
Aceasta   e   o   specula
A   unui   josnic   vanzator.

Materie   sub   Spirit  --   chin
Al   lumii   şi-al    dumnezeirii.   
Prin   contradicţiile   firii
Chiar   Dumnezeu   e   sub   DESTIN.
,,,,,,,,,,,,,,,

Zbătându-se  să   se   conserve
Şi   să-şi   hrănească   puii   lor,
Fiinţele   îşi   fac   rezerve
Şi   se   gândesc   la   viitor.                      

Cu   diademe  şi   exeme  
Şi   cu   arhangheli   lângă   draci,
E   lumea   putredă-n   extreme
De   prea   bogaţi,   de   prea   săraci.

Norocu-i   roată   în   mişcare,
Dar   sensul   ei,   nu   Adevăru-i,
Căci   dreptul   pentru   fiecare
N-ajunge-n   dreptul   fiecărui.  

Cu   toţi   ne   zbatem   într-o   lesă.
Sub   SOARTĂ   nu-i   nici  o   scăpare.
Norocul   vine   la-ntâmplare
Şi   ghinionul   la   adresă.

Un   rai   cu   iadul   paralel,
Cu   extremismele   barbare
De   faune   miliardare
Lângă   cerşetorii   model.

---------------------------------

Aceasta   e,   cum   scrie-n   cărţi,  
Din   toate,   Lumea   Cea   Mai   Bună  --
Trăieşte   UNUL   într-o   lună
Cât   ALTU-n   douăzeci   de   vieţi.

Civilizaţiei  ce-i   pasă  --
Ea   plimbă   în   maşini   de   crom
Antropofagi,   ce   la   o   masă
Consumă   viaţa   unui   om.

Deviza  --  DUPĂ   VOI,   NEANTUL  !

Bogatule   de   pe   săraci,
Sudoarea   lor   e   carburantul
Maşinilor   cu   care-i   calci
Că-n   clipa-n   care   tu   eşti   cu
Norocul   Ei,   furat,   în   mână,
Victima   ta   moare-ntr-o   rână  --
Puteai   să   fii   acela,    TU.

Acestea-s   vremurile   crude
Când   pe   arginţi   din   sânge   storşi
Bogaţii  --  milion   de   iude
Vând   miliarde   de   hristoşi.

Sus,   veşnică   ceremonie  --
Jos,   veşnicie   de   noroi.
Prea   raiul   unora   din   noi
Fac   iadul   altora   să   fie.

Cu   jugul   vieţii   pe   grumaz
Şi   sub   sudori   ce-aduc   o   pâine
Cad   robii   cei   de   ieri   şi   azi
Ca   să   ajungă   până   mâine.

Rar   bogăţia-i   legitimă.
Prin   muncă,   bogăţii   nu   faci.
E   o   ruşine   şi   o   crimă
Să   fii   bogat   printre   săraci.

Crezându-se   de-asupra   firii
Cum   cred   bolnavii   cei   mintali,
Miliardarii   omenirii
Sunt   paraziţi   intestinali.

La   a   norocului   ruletă
Visează   miliarde,   trişti.
O   mie   de   afacerişti
Ţin   jumătate   de   planetă.

Viţelul   cel   flămând   ce   rage,
Sau   sărăcia   care   tace,
Se   mulţumeşte   cu   un   pic,
Dar   Bogăţia,   negreşit,
e-un   Car   Prea   Greu   la   care   trage
un   Bou   Bătrân   şi   Obosit.

Fiind   semenilor   lor  rivali,
Tocmesc   cei   mai   de   seamă   meşteri
Însă   palatele   li-s   Peşteri  --
Că-n   ele   stau   Neandertali.

Şi  duci   aşa,   un  trai   rupestru
Cu   şobolani   S.S.   bancari
Cu   S.S.- işti   miliardari  
Aici   în   Auschwitzul   terestru.

Când   Frate   ţi-este   numai   banul
Nevrând   Frăţeşte   să-l   împarţi,
Te   Infrăţeşti   chiar   cu   duşmanul
Şi-ţi   faci   duşmani   propriii   Fraţi,
Căci   cu  excepţia   elitei
Pe   vârful   lumii   suspendată,
Nouăzecimea   piramidei
De   jos  --  e-n   epoca   de   piatră.  

Săracii   toţi   sunt   Pui   De   Raci.
Bogaţii   au   Cleşti   Mari,   ca   Crabii.
Nababii   ca   şi   baobabii
Nu-ncap   printre   copaci-săraci.

Pământu-i   plin   de   antipozi.
Cei   bogaţi,   deşi   bogaţi   şi-n   vicii,
Spermatozoizi   au   doar   calicii
Şi-s   multimiliardari   în   plozi
Şi   astfel   pământeana   ciurdă
Se   înmulţeşte   instinctiv,
Căci   făr-această   sculă   surdă
Ar   fi   pierit   definitiv.

E   plin   de   trântori   ce   despoaie
Albinele   de   miere-n   stupi
Şi   lumea   e   aceeaşi   oaie
Păscută   de   aceiaşi   lupi.

În   frunte  --  Curva   şi  Golanul  --
Gorila   coborând  din   pom
Ce   ţine   strâns   în   mâini   volanul
În   limuzina   ei   de  crom
A   cărei   roată   este   banul.

Cei  răi   şi   tari  --puţini--   sunt   primii.
Cei   răi   şi   slabi  --  majoritatea.
Cei   buni  şi   slabi  sunt   anonimii  --
Cei   buni  şi   tari  --  minoritatea.

Cei   mulţi   şi   slabi  --  acum   o   turmă --
Majoritate   sub   călcâi.
În   ROATA   LUMII,   cei   din  urmă
Or   să   ajungă   cei   dintâi.

Cei   cu   bani   mulţi
E   foarte   culţi
Şi   pun   CREAŢIeA   sub   lupă
Să   vadă   dacă-i   borsh   sau   supă.

Aşa   ie   dă   la   Facere.
Bogatu   ie   dăştept.   Săracu,
Nu-l   iartă   Dumnezeu   nici   Dracu
Că   nu-i   bun   de   Afacere.

Magnatului   --   laude
Şi  --  MAGNA   CUM   FRAUDE.

                        *    -      

ALT   UNIVERS  -- ÎN   CARE   DOAR
DOLARUL   MIŞCĂ   SORI   ŞI   STELE.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

                       s-aprinde   fosforul   în   os .
                       tot   ce   e   viu,   e   dureros.
                       dar   vin   aici   să   ispăşesc
                       prizonieratul   omenesc,
                       Căci  viaţa  e  un  cosmic  gând
                       Cu   zile   fripte   pe   Pământ.         
       
ÎN  PIROCLASTICUL   ŞUVOI
Metamorfozele   fac   spume
Şi   totu-i   nuclear   în   lume
Dar    totul   e   neclar   în   noi.

Tot   ce-i   armonios   e   sfânt.
Un   Bach   Divin   compune-n   stele...
Însă   aicea   pe   Pământ
Precumpănesc   proporţii   rele.

În   cosmosul   intravilan
Cu   suflete   şi   mutre   acre
În   jurul   flăcărilor   sacre
Dansăm   ca   umbre   pe-un   ecran.

Fiind   doar   Umbre   de   Idei,
(Al   Spiritului   joc   secund,)
Nu  poţi    sorbi   până   la  fund
Miracolul   Creaţiei.

Pământul   e-un   Infern   Model...
Când   totu-i   de   vânzare-n   viaţă                 
Planeta   asta   e   o   piaţă,
Planeta   asta   e-un   bordel.
Şi   omul   este   o   paiaţă.

În   lume   nu   e   nici   un   crez
În   lume   totu-i   de   vânzare
Birou   de   schimburi   valutare
Tu,   lume,   cum   să   te   botez?
Oftez,  optez   şi-apoi   votez:
O...veşnică   manipulare.

Societate -- galantar
Furând   cu   cinste   la   cântar   
Gemând   de-atâtea  Bunuri   Rele
Iar   Bunul   Simţ   puţin   şi   rar.
O   omenire  -- un   viespar,

Un   univers   în   care   doar
Dolarul   mişcă   sori   şi   stele.

În   fenomenul  planetar
Ce   ţine-n   gazdă   viaţa   noastră
( flori   artificiale-n   glastră
Întreţinute   nuclear,
Cu  liber...TOATE   la   cântar)
Încerci   senzaţia   albastră
Că   stai   la   plajă  pe-un   gheţar.

Risipa   este  etalon
Şi   răul   chiar   se   simte   bine,
Ruşinii  nu-i   mai   e   ruşine
Să   predice   chiar  din   amvon.

Minciună,   demonocraţie,
Copii  şi   tineri   şi   bătrâni
La   gânduri   şi   simţire   spâni
În   lume   fără   omenie,
OM –câte   unul   la   o   mie.

Haită   de   câini   fără   stăpâni
Pe   un   maidan   din   galaxie.

Risipitori   neîntrecuţi.
Iar   când   războaie-ncep   să   ardă
Suntem   din   nou   aceeaşi   hoardă
Care  vâna   cândva   mamuţi
Căci   când   privirile   ţi-arunci
Asupra   unora   de-ai   noştri
Vezi   cum  se-ntorc   în  vechii   monştri
Nepoţii   monştrilor   de-ATUNCI.

Trăim   aşa   să   fie-acolo...
Printre   lichele   şi   licheni
Moderni   antideluvieni –                                                                                        
Ca   pân-acum,   de-acum   încolo.                             

Cuprinsă-i   lumea   de   turbare,
Pe   creeri   coarne   ne-au   crescut
De   parcă   omul   s-a   născut
Dintr-o   drăcească   masturbare.

Chiar   dac-am   fi   Doar  Doi   la   bord
Unul   la   Sud,   unul   la   Nord  --,,
N-am   încăpea,   n-am   fi   de   acord.

Degeaba   încercăm   asaltul  
Să   facem   corul   unison
Că   nu-i   egal   unul   cu   altul
Ca   unu   cu   un   milion.

Curând,   Pământul   o   să   fie
Un   insectar   şi   un   ierbar
Expus   de-un   conferenţiar
La   paleobiologie.

Împins   în   negativ   la   vale
Va   fi   Pământul   Nimănui
Împrăştiind   cenuşa   lui
În   patru   Iaduri   Cardinale.

Cândva,   cu   lasere - cazmale,
Savanţi   astrali   vor   fi   găsit
Pământul   ca   un   amonit
Sub   sedimente   spaţiale.                                                                        

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, 
            ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,..

M-aş   vrea   prin   sfere   lunecând  
Ca   o   părere   a   părerii,
Să  uit   de   marile   mizerii
Îngrămădite   pe   Pământ.

Prin   galaxii   aş   vrea   să   zbor
Instantaneic   precum   gândul,
Dar  am   uitat   că   am   PĂMÂNTUL                   
Ghiulea   legată   de  picior.

Privesc   în   faţă   şi   în  spate
Prin   nori  de   fum   de   galaxii
Spărturi  de  lumi  împrăştiate
Ce  nu   s-ar   mai  putea  lipi.

Aud   vuind   în   depărtare
Un   univers   dezacordat
Şi-n  jurul  meu,   un   teatru-n   care
Eroii   mor   cu-adevărat.

Planeta-şi   rumegă   pelinul
În   Aşteptarea   De   Apoi  ---

Din   Munţii   Cerului,   Destinul
Aruncă   bolovani   în   noi.
-------------------------------

E   UNIVERSUL   CONSTRUIT 
După   o   magică   formulă
Dar   în   Perfectul   Monolit
Este   bolnavă   o   celulă.

Metamorfoze   scot   scântei,
În   evoluţie-i   amiază,
Planeta   e-n   Mileniul   Trei
Dar   încă,   încă   nu   e   trează.

La   ora   de   Istorie
Abia   începem   Clasa   III - a,
Dar   Clasa   IV – a   n-are   cheia
De   ne-om   uita ... Memoria.

Un   Geniu   Cosmic   Anonim
A   scăpărat   în   bezna   ţărnii
Lumina   gingaşă   a   cărnii
Iar   noi   s-o   stingem,   ne   silim.

....................

Pe   vremi   cad   brume   şi   îngheţ
Şi   iarnă   peste   omenire -- 
Dispreţul   pentru   ce-i   De   Preţ
Şi   Ura   faţă   de   Iubire.

Nu   mai   avem   grădini   în   gând,
Prin   sufletu-n   ruină   --   greeri
Iar   candelabrele   din   creieri
Îşi   sting   luminile   pe   rând
Şi   nu   putem   atinge   ţinte
Fiindcă   tragem   în   răspăr
Cu   gloanţe   oarbe   de   cuvinte
Şi   pulberi   de  Neadevăr.

Acopăr    viciul   strămoşesc
Cu-n  viciu   nou   ce  mă  cuprinde,    
Dar   Conştiinţa   mea,   mă   vinde,
Căci   e   Spion   Dumnezeesc.

Secătuită   de   puteri                                           
Ni-e   inima.   Ne   mai   răspunde
Ecou   de   unde   din   Niciunde
Şi   Adieri   din   Nicăieri.

Se-năbuşă   Creaţia
Căci   Spiritul   nu   mai   răzbate
Prin   fumul   de   la   arderea
Acestei   lumi   înfumurate.

Balanţă-ntre   nuclei   şi   sori
Între   extremele   depline
Pe-arena   lumii    în   ruine  --
Cadavre   de   gladiatori.

Sfârşitul   a-nceput   de   mult,
Prezentu-i   ca   un   cui   sub   cleşte,
Acum   sfârşitul   se   sfârşeşte
Iar   viitorul   e   ocult.

Sălbăticie   pe   pământ.
Sfidând   răbdările  divine
Avertismentul   din   CUVÂNT
E-un   Fulger   doar  --  Trăsnetul,   vine.
               ---------------

PRIMA   GREŞEALĂ   NU   NE   IARTĂ.        
Ne-aşteaptă   Marele   Amurg.

Prin   Vena   Omenirii   spartă
Simţi   Idealuri   cum   se   scurg.

Cu   TRĂSNET,   MARELE   CHIRURG
Va   curăţa   CELULA   MOARTĂ.      

Perfecţiunea   care   plânge,
La   locul   ei   va   reveni
Doar   după   ce   ne   vom   plăti
Greşelile,   cu   preţ   de   sânge.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
           ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Să   judecăm   cum   se   cuvine
Spre-a   înţelege-al   lumii   mers  ---
Totu-i   neutru-n   univers
Acolo   nu-i   nici   Rău   nici   Bine.
..........................
Născută   dintr-o   inerţie
A   Regnului   Spiritual,
Anarhic   şi   torenţial
Se   desfăşoară   lumea   vie.

Sub   stele   de   idei   arzând
Laboratoare   spaţiale  ---
Planete   experimentând
Modele   cosmocerebrale.

Sub   cerul   la   durere   surd,
Gemând   sub   urletul  furtunii,
Părem   Epava   Raţiunii
plutind   pe-Oceanul   de   Absurd.

Prin   plinul   care-l   reprezint
În   golul   care   mă-nconjoară
Sunt   ca   Tezeu   în   labirint
Ghidat  de-a   Raţiunii   sfoară..
...............................................
//////////////////////////////////////////
Oricât   se   încordează   dârjii
Cugetători,   nu   e   de-ajuns
Ca   să   găsească   un   răspuns
Inexplicabilei   obârşii.

Enigma   Infinitului  --
Inexplicabila   şaradă
Din   inima   Spiritului  --
Ne   stă   pe   creştet   ca   o    spadă.

În  existenţa   schimbătoare
Întotdeauna   îmi   doresc
Pe   certitudini   să   plutesc
Dar   mă   scufund   într-o   eroare,
Că-n   ghemul   suprarealist
Mişcat   de-o   nevăzută   mână
Când   doar   Mişcarea   e   stăpână
Nu  sunt   prea   sigur   că   exist.

Vocale   surde   noi   suntem
De   la   CUVÂNTUL  --  Catastrofă.
O   generaţie   e-o   strofă
Din   Demiurgicul   Poem.

Pe   fizicul   materiei
Sub   cosmicele   intemperii
Se-aud   cum   gem,   născând,   bacterii,
Se   văd   cum   fulgeră   nuclei
Căci   universul   este   numai
Laboratorul   criogen                                          
În   care   soarele   şi   lumea-i
Doar   un   atom   de   hidrogen.

Sub   Spiritul   Ordinator
Între   atom   şi   galaxie
E   orişice   fiinţă   vie
Emiţător   şi   receptor,
Dar   saltul   şi   asaltul   minţii
E   numai  un   proces   formal
Căci   Spiritul   Nu-i   Spaţial
Iar   noi,   actorii   consecinţei.

Timp   nu   există,   Spaţiul   nu-i,  
Ci   propria   închipuire,
Căci  ambele   sunt   oglindire
În   Mările   Spiritului.

Ne   amăgim   cu   hiper,   mega,
Cu   numere-n   inflaţie  --.
DAR   ÎNTRE   ALPHA   ŞI   OMEGA
E   DOAR   O  RESPIRAŢIE.

Nimic   nu-i   Mic,   nimic   nu-i   Mare
Însă   când   spunem   --   INFINIT  --
Cuvântu-acesta   --   e   un   zid
Ce   sugerează   renunţare.

NU   CĂUTAŢI   NICI   UN    DEPARTE...
MIRAJUL   DEPĂRTĂRILOR,
E   NEEXTERIORITATE  --

E   I N F I N I T    I N T E R I O R.        
                   ,,,,,,,,,,
...............................................................

Cum  toţi  o  spun  şi  eu  o  spun
Că-s   cel   puţin   total   nebun.

         -----------------
-----------------------------------------

Sunt   un   actor   funambulesc
Cu   viitorul   sub   sechestru
În  acest   horror   pământesc
Dintr-un   S.F.   extraterestru.

Ca   mai   toţi   oamenii,-s   nebun     
Şi   ştiu   mai   bine   ca   oricine
Mult   prea   puţin  din   ce   e   bine
Şi   mult   prea   mult   din   ce   nu-i   bun.

Şi   gându-mi   stă   încremenit,
Căci   port  sub   cerul - vârcolac
Un   iremediabil   trac,
De   absolut,   de   infinit,
Şi   mă   învârt   ca   titirezul,
Cuprins  de   un   vârtej   haotic
Prin   găurile   şi   prin   miezul
Acestui   caşcaval   despotic.

Simt   parcă   SPIRITUL  --  PLĂMÂN
Ar   trage-n   Sine   o   ţigară
Şi-apoi   ar   arunca   afară
Tot   Universul,   ca   pe-un   fum

Şi   cum   apare   şi   dispare   
Ca   o   imagine   de   mit
Nici   infinitul   nu-mi   prea   pare
Suficient   de   infinit.

Big-Bangu-i   pârţ  sau   un   strănut
Din  foalele lui   Dumnezeu.
Deja   sătul   de   Absolut
Oare   ce-aş   face   să   fiu   zeu ?

Mi-aş   da   cu   bucurie   haina,
Mi-aş  da  şi   pantalonii   jos,
Dac-aş   putea   să   aflu   Taina
Secretului   Misterios,
Ce-mi   face   viaţa   un   canon --

De-aceea   rătăcesc   adesea
Ca   un   măgar   pe-un   stadion  --

Căci   Doamne,   Ţi-am  pierdut  adresa
Şi   numărul   de   telefon .
            ......................................................

                                    în   gemul   asortat   al   lumii
                                    destinele-s   fazele   lunii.

SUNT  .  CAM PION
Care  alerg,
În   maraton  
Pe-un   iceberg,

E   noapte,   nu   am   lampion     
Şi   pistele   mereu   diverg.  

Din   Noaptea   din   spate,
Din   umbră  de   tundră
Se-ntrec   să   m-ajungă
Căţele   turbate.

În   stânga,  ştiinţa.
În   dreapta,   credinţa.
În   sus   mângâierea  ?
În   jos -  doar   Tăcerea.

Fierbinţi   în   minte
Două   cuvinte  --
TOT   ÎNAINTEEEE --
Cu-auz   atent
Pentru   prezent
La   glasul   mut  
Dinspre   trecut
Şi   cel   sonor
Din   viitor.

Dar   simt   pe   craniu
O   Mână   Grea  --                 

Efectul   straniu
De-a   suporta     
Casca   Meduzei   de   Uraniu --  

Plurală   Rană  
Contempoană.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

ZIUA - i   pe   ducă   
Vine   AMURG
Clipa-i   ulucă
Din   care   curg.

Stare   de   fugă  -
Destinu-i   jug.

Trupul   mi-e   rug
Sufletul  --  rugă.

Fiara   pândeşte
Gâtleju-i   mârâie
Sub   falca - cleşte
Oasele   pârâie.

Şi   timpul   trece
Sfărâmicios
Din   sus   în   jos
Cu   sânge   rece.

Soarele   ninge.
Totul   se   clatină.
Război   încinge
Progres   cu   datină,

Pe  vremi   cad   stânci
De   noapte   polară
Şi    vieţi   în   brânci
Cu   urlet   de   fiară                            
Şi   zilele   nezile
Se   sparg   devastator
Ca   oarbe   proiectile
Ce   se   ciocnesc   în   zbor               
Lăsând   în   urma   lor,   doar   zeci 
De   cratere   adînci   şi   reci.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Acum,   momâie.

Un   ciot   de   viaţă
Şi   o   statuie
Fără  de   faţă
La   cap  de   drum
Sub   zări   de   fum
Un   orb   simbol
Ca   un   Oedip
Cu   suflet   gol
Şi   chip   nechip
De   ceaţă,  gheaţă
Şi  nisip.

Un   ars   fitil
Fricos,              
Umil.........................

.............  DINTR-UN   FOCOS 
DE   PROIECTIL.

prizonierat
în   necuprins.

Căzut   soldat
Erou   învins.

Alergător   de   maraton
Fost   campion   ajuns   pion..

                *

Sub   sori   rotunzi
Un   cuib   de   cuci.
Oarbe   năluci
Prin   norii   scunzi.
                               
Blesteme,   rugi,  
Întrebi,   răspunzi
Creezi,   distrugi
Tot   te   scufunzi ...

Pe-un glob  de   cruci
Şi   muribunzi
Unde   să   fugi
Să   te   ascunzi ?
                ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

SUNT  PEŞTELE   MĂRII  DE  SÂNGE             
----------------------------------------------------..

DIN    PÂNTECUL   CREAŢIEI
Din   Absolut,   vin   valuri   grele
Ce   umplu  Vaiul  dintre   Stele
Şi   Văile   dintre   Nuclei.

Căci   Spiritul,   stăpân   pe   astre
Deschide   Panspermiei,   Balul.
Barajul   sufletelor   noastre  
Nu   poate   să   oprească   VALUL.

Cu   calul   galopând   în   spume
Pornit   pe   un   război   total,
Instinctul   cosmic   sexual  
E   Comandant   Suprem   în   lume.

Popoarele-nregimentate
Sub   ordinul   instinctelor  --
Sunt   legiuni   de   trăgători
Din   sexele - automate.  

Pământul   e-un   Testicul   Cosmic
Cu   oameni   sper...matozoizi.
Un   cuib   de   îngeri   şi   omizi
Pe   cât   de   sfânt   pe-atât  de   josnic.

O   mare   în  furtună.   Spume .
În   metafizicul   compot
Un   strop   de   Sp...irit   naşte-o   lume
O   Magmă   Neagră   neagă   tot.

Sexualismul   Mondial
Ca   o   Maşină   fără   Frână
Ce   peste   lume   e   stăpână
Vine-n   viteză   de  pe  Deal.

Nestăpânirea   e  stăpână.
Sălbatecul   instinct   primar
Şi-al   lui   produs   excedentar
Au   devenit   balast   şi   frână
Şi   naufragiul,   necesar.
.....................................

Ce   conspiraţie  fatală
E   camuflată-n    nepătruns
Că   zeci   de   veacuri   nu-s   de-ajuns
Ca   să   repare  o   greşeală  ?

Vin   mii   de   generaţii,   replici
De   la   cutremurul   dintâi :
Din   preistorice   momîi,
Contemporanii   epileptici,
Şi   cu   resuscitări   şi   come
Cu   false   autonomii,
Homunculii   aceştia   vii
Par   cibernetice   fantome.
            ,,,,,,,,,,,,,,,
Copil   obraznic   şi   necopt  
Lăsat   de  capul   lui,   acasă,
Mă   zbenguiesc   dar   nu   îmi   pasă  --
Ca   înainte   de    POTOP .  
               

                   TELEGRAMĂ
                   ------------------         
          Nechează   sexul   în   galop
          În   herghelia   cu   vreo   şase
          STOP  !   miliarde   de   carcase ,    .
         Ce  galopează   spre   POOOOOO                                      
          OOO.......STOOOOOOOOP ! ! !

Considerat   mai   arbitrar
Ce  se   întâmplă   pe   planetă
E-un   fenomen   de   eprubetă
La   un   nivel   molecular.

Dacă   priveşti   din   înălţime
La    hoarda   asta   de   civili  --
Nomenclatură   de   bacili
Ce   mişună   prin  intestine.

Din   epicentre  subterane
Vulcanii   genitali   erup
Lupoaice   cu-nsuşiri   umane
Şi   om   cu-apucături   de   lup.

În   darwinismul   social,
Tu   nu   eşti   cel   de   ieri,   eu   altu-s,
Şi   umbre   lungi   aruncă   Malthus
Pe   viitorul   mondial.

În   loc   de-un   păcătos   sînt   zece,
Din   zece   ies   nenumăraţi...      
Pe   când,   un   campion,   întrece
O   mie   de   handicapaţi.  

-Non   multa-,   se   spunea,   -sed   multum-
Puţin   şi   bun   e   lucru   sfânt  --
Căci   s-ar   putea   ca   de   prea   -multum-
Să   n-avem   loc   nici   sub   pământ.

Acestea   s-ar   părea   fireşte
Că   sună   foarte  inuman
Dar   SPIRITUL   ne-o  dovedeşte
Istoric   şi   cotidian.

Stăpân   pe   turma   lumii-ntregi
Stă   SEMIZEUL   CEL   PRAGMATIC
Şi   face   Legi   Fărădelegi
El   însuşi   fiind   cel   mai   sălbatic.

Cu   Intelectul   Asimetric
Probăm   sistem   după   sistem
IDEO,   DEO,   GEOCENTRIC
Însă   cădem   ca  prin   blestem
Tot  în   sistemul   EGOCENTRIC.

Şi   funia   păcatului
Pe   axul   planetar   se   strânge.
Planeta-i   o   friptură-n   sânge
În   FARFURIA   IADULUI.

Disociată   de   lumina
Din   al   Graalului  Pahar,
Gândac   înfipt   în   insectar
Planeta,  îşi   plăteşte   vina
Păcatului   Originar,
Căci   desconsiderând  CUVÂNTUL
Ce   ni   s-a   dat   de   la-nceput
Un   blestem   greu   leagă   Pământul
Din   primu-n  ultimul   născut.
.............................................--

Pe  Înălţimi   răsună   Harpe
Ici   Jos,   un   Şuierat   Mişel.
De-asupra   Lumii   stă   un   MIEL
Iar   dedesubtul   ei,   un   ŞARPE.

Mai   scurte   ni-s   etapele.
Mai   iute   bate   metronomul.
Mai   scurt   răsună   harpele.
Eroic   Sângerează   Omul
Ironic   Râde    ŞARPELE.

Ca   în   haznaua   lui   Satan
În   bezne   se   prăsesc   Gorgone
şi   lăcrimează   Antigone
Pe   mapamond   oedipian.

La   rea   pornire,   rău   ajuns.
Uzat   de   zelul   nostru   practic,
În   Marele   Rulment   Galactic
Pământul   scârţâie   neuns
Şi   dacă   bila   lui   n-o   ungem
Mergem   acolo...  unde-ajungem.

Cei  păcătoşi   sunt   vânători
Vânând   în   propria   lor   casă  --
Încărcătura   ricoşează
Şi   se   întoarce-asupra   lor.

Sălbăticie   pe   pământ.
Sfidând   răbdările   divine
Avertismentul   din   CUVÂNT
E-un   fulger   doar,   Trăsnetul,   vine.

Departe  fiind   de   cele   sfinte
Umanitatea   e   o   turmă  
Căci  trupu-i   merge   înainte
Dar  sufletul  rămâne-n   urmă
Orbecăind   prin  aberaţii  --
Şi   nu  se   naşte   nici   un   Nestor  
Să   fie   sfetnic  bun   acestor
Degenerate   generaţii.
.........................................................
Mă   asurzesc   scrâşnite   frâne.
S-aud   zdrobite   oasele.
O   fi   un   om,   o   fi   un   câine
Pentru   Prezent,   tot   una   e.

Sub   orice   ideal,   abis
Căci   Răului   îi  pare   rău
Să   fie   Rob   în   Paradis  -- 
Vrea   Liber  în   Infernul   său.

Dând   adevărului   ocol
Ne   este   existenţa   toată          
Ca   o   maşină   răsturnată
Cu   roţile   mergând  în   gol.

Tehnologii   de   Vârf  ( de   Vânt. )
Ştiinţa   fără   conştiinţă
Duce   fiinţa-n   nefiinţă.
Sfârşitul   lumii.   Pe   Pământ.

Sătulă   de   zădărnicie
Şi   ne-mplinire,   într-o   zi,
Materia   aceasta   vie                            
De   pe  Pământ,   va   obosi.

Cum   nu-i   nimic   etern   sub   soare
În   vremile   ce   vor   urma
Această   Unică-ntâmplare
De-A   FI,   Se   Va   DEZÎNTÎMPLA..

........................................................

Eroică   naivitate
A   luptei   pentru   Adevăr--
Eşti   ca   un   val   ce   vrea   să-noate
Înspre   amonte,   în   răspăr.

Pe   lângă   genii   rag   plăvani.
Pe   lângă   săpi   de   lemn  --  rachete
Deci   ce   I. Q .   să   dau   planetei
După  atâtea   mii   de  ani ?

Privesc   din   faţă   şi   din   spate
Contrarele   realităţi  --
Singurătăţi   aglomerate
Şi   gloate   de   singurătăţi.

Supuşi   divinelor   porunci
Se   înmulţeşte   omenirea
Din   inerţie,   dar   atunci
La   ce-ar   mai   exista   iubirea,
Cînd   nimeni   nu-şi   găseşte   loc
În   lumea   asta   mult   prea   mare   
Şi   totuşi   neîncăpătoare
Prin   egoism – de   nenoroc ?

CONTEST   absurdul  --  deci   gândesc  --
Cel   sincer   trebuie   să   piară.                               
În   lumea   junglă  --  omul   fiară:
ACCEPT  absurdul   ...   să  trăiesc. 

N-avem   popoare,   ci   armate,
Sântem   în   permanent   război,
Căci   vasele   comunicante
Sunt   sparte   între   noi   şi-n   noi.

Ai   face   de-ai   putea   să   scuturi
Orgoliul   fiecărui   ton  
Din   Misfonia   de   trecuturi
Un   viitor   la   unison.

E   diavolul   patron   chermezei;                             
La   Monte   Carlo   sau   Dubai,
Şoferii   iadului   vitezei
Îşi   plimbă   victimile-n   rai.

Şi   nu   ştiu   cum   să   mă   mai   lupt
Cu   fiara   din   societate  
Cu   degete   catifelate
Şi   ghiare   lungi   pe   dedesubt.

Genetica   inginerie
Va   face   din   ţânţar,   bizon
Dar   mândra   noastră   seminţie
Se   va   întoarce-n   Cromagnon
Şi-astfel,   mereu   pe   zi   ce   trece
Nici   n-ai   să   ştii   că   mai   exişti:
Vei   fi   tratat   cu   sânge   rece
De   medicii   electronişti  --

Care   la   rândul   lor   vor   fi
Roboţi   cu   alte   maladii.

Degeaba   încercăm   asaltul
Să   facem   corul   unison  
Când   nu-i   egal   unul   cu   altul
Ca   unu   cu   un   milion.

Selecţia-n   natură   plânge  
Cu   glasul   deznădăjduit :
--De   unde   dracu-or   fi   ieşit
ACESTE   CORCITURI   PUR   SÂNGE ?

Nu   mai   există   amânare
Cât   încă   totul   nu   e   scrum
Nu-i   prea   devreme   nici   acum
Să   cerem   şi   la   şerpi   iertare.

Pe   degete   mai   numeri   ani
Când   Casa   Noastră   de   sub   soare --
Va   fi   o   mină   veche-n   care
Vom   locui   ca   şobolani.
            ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

                  descoperiţi   materii   vii
                  prin   alte   fizici   şi   chimii
                  şi-alt   mod   de-a   înjgheba   copii.

Tot   ce   există-n   Univers
Latent   ca   sunetul   în   harfă
E   ambalajul  unui   sex
Şi   înăuntru-aceeaşi   marfă.
      ----------------------

Iubirea   e   un   corp   delinct
Ce-l   savurezi   doar   pe  furate...
Cirezi   de   vite   încălţate
Fug   ciomăgite   de  instinct

Şi   toată   ciurda   omenească  
Mânată   de   un   singur   ţel :
Pe   ce   păşune   să   mai   pască
Şi   să   mai   nască   un   viţel..

Din   zile   mă   privesc   jivine
Vin   orele   ca   nişte   hoţi
Şi   clipa   mârâie   la   mine
Şi   viaţa   SCHEAUNĂ   în   toţi,                  

Şi   pe   planeta   rotitoare
Îşi   duce   omul   veacul   lui
Ca   pe   un   bolovan   la   soare
( În   London  Piccardily   Square )
Un   Clab   de   Waka ...  Dumnealui.
                ,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Filozofiile-s...PĂRERI
Cu   care-ajungem  ... NICĂIERI
Cândva,   gândirea   cea   mai   bună
Vom   înţelege   că-i   minciună.

................

Cum   universul   nu-i   un   cerc
Nu   încetează   să   mă   mire
Că-naintez   dar   parcă   merg
Mereu   spre   locul   de   pornire.
..............................

Mai  este  mult  de  şlefuit
S-arunce raze giuvaerul                 ,
Căcicreierulnu-ipregătit       
să   oglindească-ntreg   Misterul.

Oglinda   are   luciul   şters
Şi-n   ea   imaginea-i   defectă,
Strâmb   universul   se   reflectă
În   om,   şi   omu-n   univers

Şi   nu   destul   evoluat
E   omul   încă  un   balaur,
Căci   creierul   e   un   tezaur
Pe-un   continent   neexplorat.

Creierul  nostru-i   punct   PE-un   I,
Ca   Far   Aprins   în   Noaptea   Mării,
Sau   Punct   SUB   Semnul  Întrebării
De  mai   e   demn   ĂST   FEL    de-a   fi ?

Imaginaţia   ni-e   slută
Şi   intelectul   tras   de   păr,
Sub   Relativul   Adevăr
Trăim   Minciuna   Absolută.

Inoxidabila   matriţă
Din   origini,   acum   e   zgură.
Planeta   a   rămas   în   schiţă
Iar   omul,   o   măzgălitură.

Când   orice   gest   al   tău   exprimă
Corupţia   şi   violenţa
Nu-ţi   poţi   privi   ca   pe   o   crimă
Organizată,   existenţa ?

Acum   Pământul   e-o   cetate
De   spirite   machiavele,
De   draci   cu   minţile-ncurcate
Şi   sufletul   bolnav   de   rele,
Însă   statutul   cel   mai   josnic
E-al   celui   nerecunoscându-şi
Că   este   doar   un   monstru   cosmic
Care   se   teme   de   el   însuşi,
Căci   când   privirile   ţi-arunci
Asupra   unora   de-ai   noştri,
Vezi   cum   se-ntorc   în   vechii   monştri
Nepoţii   monştrilor   DE-ATUNCI.

Dar   căutând   mereu   soluţii
De   a   se   perfecţiona,
În   univers,   materia
Gândeşte   evo-revoluţii.

Materia   evoluează
Şi   totul   creşte   şi   descreşte  --
Maimuţa   se   umanizează
Iar   omul   se   maimuţăreşte.

Copil   obraznic   şi   necopt,
Lăsat   de   capul   lui,   acasă,
Ne   zbenguim   şi   nu   ne   pasă.
CA   ÎNAINTE   DE   POTOP.

Aceasta   este   zarva   lumii
Şi   sporul   ei-----tradus ---nespor
În   lume   fără   viitor
Popoarele,   deja   sunt   mumii.

Trăim   sub   un   blestem   peren ;
Când   de   la   lege   se   abate,
Dumnezeescul   fenomen
Devine   monstruozitate.

De   e,   sau   nu   e   Dumnezeu
Cel   ce-a   schiţat   CREAŢIUNEA,
Numai   A   TA   e   opţiunea
De-a   fi   un   Monstru   sau   un   Zeu.

Căci   timpul   seamănă   durere
Dar   şi   putere   de-a-ndura.

Urcând   în   liberă   cădere                 
În   orice   clipă   lumea   piere
Şi-n  orice   clipă-i   tot   mai   ea.         

În   şantierul   infinit  
Al   evoluţiei,   solia,
E   dată   omului   lucid  
Nu   ca  să   fie  fericit  --
Ci   ca   să-şi   facă   datoria  !

                   ,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
                           

                            nefericiţi   toreadori
                            ce   cad   în   săbiile   lor.

SUB   SOARELE   CA   UN  PULSAR
Ne   bălăcim   ca   dracii-n   smoală
În   oala   asta   siderală
În   clocot   termonuclear.

Urcăm   în   liberă   cădere.
Progresu-i   viciu   sau   o   toană...
Sîntem   o   fermă   pământeană
Ce   creşte   oi   pentru   tăiere,
Şi   Baciul   ne   păzeşte   trupul
Să   nu   ne   fure   lupul   rău.
Dar   dacă   nu   ne   rupe   lupul,
Atunci   ne   taie   Dumnezeu.

Toreador   fără   reflex
Îţi   faci   cu   viciile   plinul,
Dar   cazi   în   spada   ta   din   sex
Când   joci   corrida   cu   destinul.

Metamorfozele   grăbite
Vând   verighete,   lumânări,
Tămâie   droguri   şi   ţigări,
Şi   trec   în   şiruri   infinite
Botezuri,   nunţi   şi-nmormântări
Şi   sufletul   n-i   se   sfâşie
Când   cu   înmormântări   şi   nunţi,
Curg   anii   noştri   -   bani   mărunţi
În   buzunarul   veşniciei.

Ceva ... e   putred  ...  PESTE   TOT;
Un   vast   proces   se   desfăşoară
Sub   un   complet   ca   un   complot
Care   condamnă   şi   omoară.

În   existenţa   ca   un   treacăt,
Prin   mine   însumi   trecător,                    
Simt   peste   creer   un   zăvor
Şi   peste   inimă   un   lacăt.

Vânăm,   sîntem   vânaţi   şi   noi,
Prinşi   în   capcane   nucleare...
Metamorfoza-i   vânătoare
Şi   evoluţia   -   război.

Mă   doare-n   cot .  Insuportabil...
Văd   Spiritul – mercur,   scăzând...
Urâtă   vreme   pe   Pământ
În   VIITORul   Timp.   Probabil.               

                             *

TRANSCENDENTALE   HERGHELII
Copita   lor   călcând   pe   astre
Fac   praf ... din   planurile   noastre
Lăsând   în   urmă   tragedii.

Şi   stau   chircit,   cu   nervii   ghem
De   circuite   ruginite,
De   sârme   arse   şi-ncâlcite
De   care   vă   spun   drept,   mă   tem.

Din   ceea   ce-am   visat   cândva
Să   fim   la   trup   şi   minte   zdraveni,
Acum   a   mai   rămas   ceva
Ce-AR   FI   PUTUT   să   fie   oameni.

Acum,   miracolul   matern
Pare-o   minune   blestemată,
Căci   naşterea-i   asemănată
Cu   o   intrare   în   infern.

Zadarnic   rugile   şi   nervii,
Când   am   făcut   din   Ideal,
Un   Bălegar   Universal
În   care   mişunăm   ca   viermii.

Istoria   în   cinci   cuvinte
E   Racul   Imersat   În    Lac
Căci   drumul   lumii   care   minte     
E   media   unui   zig-zag --
La   ÎNAPOI   spun   --  ÎNAINTE..

Ce   uragan,   ce   vijelii
Ne   bântuie   din   avatare?
Ce   monştri   s-or   mai   zămisli
Prin   peşteri   auriculare?

Kalaşnicov,   Beretta,   Colt...
Nelibertatea   noastră   toată,
Este   păzită   de   armată :
Iubim   cu   armele   la   şold !

Ce  credem  că-i  lumină,  scrum  ni-i,
Sau   ardere   fără   temei:
Astfel   toată   prostia   lumii
Stă-n   chiar   inteligenţa   ei.

În   pandemonicul   complot
Fiinţe  suferă   şi   mor;
M-aş   face   Dumnezeu,   să   pot
Să   le   ofer   un   ajutor.

Aş   vrea   să  am   tot  arsenalul
Puterilor   lui   Dumnezeu,
Să   le   re-ncheg   în   Idealul  
Primordialului   Nucleu
Şi   vrerea   asta   preaînaltă
Sub   un   destin   reprogramat
Să   înflorească    într-o   altă    
Geneză   fără  de   păcat.

În   toţi   cu   care   te   asameni
Sunt   tot   atâtea   suferinţi
De-ar  fi   un   miliard  de   OAMENI
AR   FI   UN   MILIARD   DE   SFINŢI

Dar   miliarde   de   SUBOAMENI
EGALE   SCRÂŞNETE  DE   DINŢI
Şi   sfâşieri,   şi   ţipete
Sub   orizont   nelimpede
În   universul - scripete.     

         ,,,,,,,,,,,,,,,,

Tărâm   stingher 
Uitat sub   cer...
Totu-i   ştiut
De   la-nceput
Şi   măsurat
În   lung   şi-n   lat
Şi   cântărit
Şi   împărţit.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Întregul   Nord
Căzut  în   fiord.

Întregul  Sud  --
De   sânge   ud

Un   Răsărit
Căzut   în   mit.

Întregul   Vest  ---
Atomic  test.

Aicea    Jos  --
Cuţit   la   os.

Nimic   de   sus  --

PĂMÂNT   APUS.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,....
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

PRINŢ   NOBIL  --  NOAPTE   BUNĂ.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
                 
                  în   oala   asta   cu   COMPLOT      
                    orice  guvern   e   un   COMPOT.

                     *
Din   scoarţa   cronospaţială,
Pe   scoarţa   mapamondială,
Şi   până-n   scoarţa  cerebrală,
Sunt   robul   zodiacului,              
Crucificat   pe   un   fior,
În   universul   tuturor
Din   infinitul   nimănui.

Mai   Marii   pământeni   sânt   zei,
Zeiţe,   legile   din   astre
Şi   toate   lacrimile   noastre
Sunt   băutură   pentru   ei..

Suntem   sub   raze   X ,   strigoi.
Şi   ca   prin   ierbi   foşnind   reptile,
Instincte   oarbe   curg   prin   noi
Cum   noi   ne   scurgem   printre   zile.

Sub   lupii   cosmici   suntem   oi.
Imenşi   molari   ne   rumegă,
Şi   lumânările   din   noi
Abia,   abia   mai   fumegă. 

Ne   amăgim   că   nu-i   prăpăd,
Că   toate   bune   şi   frumoase,
Dar   pe   sub   netezimi   se   văd
Luciri   sinistre   de   carcase.

Diluvii,   revărsări,   înec.
Centrifugal   mă-nprăştii,
Şi   zilele   prin   care   trec
Sunt   smârcuri   şi   prăpăstii
De   la   peisaj   la   cataclism
Din   adiere   la   aversă
În   evoluţia   inversă
Din   Eden   la   Apocalips.

Curg   spumele   de  omeniri
în   valuri   de   orânduiri
sub   trecătoare   deveniri.

Şi    trec   popor   după   popor
Ca   turmele   spre   abator
Către   cuţit   către   topor.

Şi   firele   se   desfăşor
De   pe-un   mosor   pe   alt   mosor
Rotit   de-un   nevăzut   motor..

Sub   cerul   încruntat   şi   straniu
Lovit   de   ura   din   uraniu
Pământul   e   un   luciu   craniu.

Acum   sub   craniul - mapamond,
Stau   două   oase-ncrucişate,
Simbolul   vaselor   pirate
Ca   un   sinistru   papion.

De-aş   reveni   din   absolut
Din   altitudini   demiurge             
Şi   unde   timpul   altfel   curge     
Prezentul   vreau   să-l   văd   trecut..

Pământul  ca   un   luciu   craniu
Îl   văd   rostogolit   acum
Din   prea   lumina   din  uraniu
În   bezna  minelor   de   plumb.

Văd   fantomaticul   Pământ
Livid  ca  spectrul   unui  astru
Cum   piere   dincolo   de-albastru
Şi   dincolo   de   orice   gând.

Sub   auspicii   nucleare
În   universul   asimptot
Pământul   ca   un   nor   dispare
Pierzându-se   cu   noi   cu   tot
În   crematoriul   de   azot
În   neguri   interplanetare. 
           ,,,,,,,,,,,,,,,,

De   al   pământului   dezastru
Mă-ndepărtez   spre   ţărmul   blând
Acolo   unde   susurând                      
Curg   depărtările   albastru  --                      
În   Ziua   Cea   Fără   Apus
De   Dincolo   de   Cel   Mai   Sus.
           ------------------

Progresul  -  DOAR  UN   BUN  MECANIC...

Un   soare   putred,   de   sfârşit
De   lume,   cade   peste   zare...
Văzduhul   sângeră-nroşit
Sub   agonii   crepusculare.
Prin   ceţuri   cosmice,   văd   sfera     
Terestră,  sângerând   în   gol,
Asfixiată-n   atmosfera  
De   violenţă   şi   viol.

Pământule   frumos   şi   drag,
Prin   pesimiste   telescoape,
Într- un   Sistem   Solar   pribeag
Te   văd   plutind   ca   pe   un   cheag
De   sânge   negru   peste   ape.

Sub   scânteierea   clipelor,
Orele   parcă-s   flăcărui
Ce   fac,   alături   de   le   pui--
Incendiile   zilelor.

Ni-e  sufletul   oracol   pythic...
Loviţi   de   clipele   dum-dum
Ne   prăbuşim   aerolitic
În   urmă   cu-n   fuior   de   fum.
           ,,,,,,,,,,,,,,,,,,

             1  9  1  2   
        ...........................
Ca   o   coloană   de   blindate
Progresul   Tehnic   îngâmfat
Înaintează   cadenţat
În   huruit   de   roţi   dinţate.

Trăim   în   nebulos   şi   criptic
Credinţa --  fum,   ştiinţa  --   scrum...
Suntem   în   punctul   cel   mai   critic
Al   evoluţiei,   acum.

Modernul   Cal   Troian  -  Atomul
Pătrunde-n   Troia   Veacului:
Laocoonic   geme   omul
Sub   zodiile   racului,
Cenuşi   uranice   se   cern
Pe   noi,   carnale   stalagmite
Sub   cerurile   prăbuşite
Pe   orizonturi   de  infern.

Sub   metafizice   şarade,
Epave   de   orânduiri
Mai   poartă   încă,   omeniri,
Atrase-n   cosmice  cascade.

De-aceea   fulgere   MESAJUL
În   inimile   tuturor,
Căci   tot   mai   oblic   e   tangajul
TITANICULUI:   AJUTOOOR...!

Căci   totul   creşte   şi   descreşte
În   jurul   nostru   ne-ncetat...
Mă   zbat   în   spaţiu   ca   un   peşte
Zvârlit   de   valuri   pe   uscat...

Iar   universul   se   roteşte
NEIERTĂTOR.   NE-NDUPLECAT   
                *

GROZAVA   UMBRĂ 

Plutesc   pe   ape   siderale
Epave   existenţiale.
Şi   flote   supraîncărcate
Le  îmbrâncesc  mereu  din  spate.

În   Maratonul   Progresiv
Al   evoluţiei   din   astre,
Înaintează   Agresiv
Marşarierul   Lumii   Noastre.
.........................

Asemeni   unei   mari   migraţii
Cu   arma-n   ceafa   celuilalt
Iau   viitorul   cu   asalt
Coloanele   de   generaţii.

Chimii   şi   alchimii   rebele
Amestecă   şi   buni   şi   răi.
Aceleaşi   aprige   văpăi
Dospesc   în   inimă   şi-n   stele.

În   propriul   sânge   găzduim
Şi   castitatea   şi   desfrâul  --
Fiindcă   sângele   e   râul  
Care   ne   poartă   în   destin.

Aglomeraţii   de   temeri                                                                                             
Şi   premoniţii   reci  şi  sumbre
În   Jocul   de   Lumini   şi   Umbre
Ce   se   petrece-n   Nicăieri,
Ca   haitele   de   lupi   dau    roată   
Sub   negri   nori   ce   nu  mai   trec
Şi   toate-acestea   se   petrec
Pentru   vecie,   doar   o   dată  
Sub   umbra   zborului   de   corb
Al   cărui   croncănit   nu   spune
Ce   sunt   vârtejele   nebune
Ce   ne-mpresoară   şi   ne   sorb.

Panspermiale   inundaţii
Ce-ameninţă   s-atotcuprindă
Ajung   venind   din   constelaţii
Şi-aicea   pe   Pământ,   în   tindă.

Mereu   e   ora   schimbului...
Metamorfoze   ca   o   ploaie
De   generaţii,   curg   şuvoaie
Din   streşinile   timpului.

Şi   din   mutaţii   în   mutaţii,
Alunecând   din   sloi   în   sloi,
(Ades   necunoscându-şi   taţii
Majoritatea   dintre   noi,)
Cohortele   de   generaţii
Păşesc   în   viaţă   ca-n   război.

CINE   SÂNTEM   CU-ADEVĂRAT?
LICHENI   CRESCUŢI   PE   MEGALITE?

Văd   Un   Stomac   Înfometat
Şi   Un   Gâtlej   care   ne-nghite 
Şi   dintre   nori   Un   Ochi   distrat
Priveşte   sângele   vărsat
Cu   satisfacţii   homicide.

Metamorfozele  puhoi
Se   varsă-n   delte   nevăzute.

Secundele   se   sparg   în   noi
Cu   mici   explozii   surdo-mute
În   picături   fierbinţi   pe-un   sloi
Spre   Disoluţii   Absolute.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

             --  3  --

Morganicul   ciclu   de   Viaţă-ca-Vis  
Cu   noi   se   închide.

În   Templul  Materiei  rage  UN   SFINX
Zdrobind   piramide.
                                                           
Ni-s   vieţile   arderi   de   tot  ---
Sufletul   scrum   mi-i

CĂCI   SFINXUL - HIENĂ
                  SE   LINGE   PE   BOT
DE   SÂNGELE   LUMII.
           ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

                           *

                     trăim   aşa   de-ncet,   c-avem
                     tot   timpul   ca   să   ne   vedem.

RĂSAR   ISTORII,   RÂNDURI,   RÂNDURI,
Pierind   şi   renăscând   mereu
Şi   se-oglindesc   instantaneu,
În   galaxiile   de  gânduri
Din   spaţiul   creierului   meu.

Îmi   fulgeră   pe   dinainte
Secunde,   veacuri   şi   eoni
Ca   proiectilele   spre   ţinte,
Ori   ca   fascicolul   fierbinte
Din   laserul   cu   electroni,
Erup   din   SPIRITUL-VEZUVIU
Şi   ca   un  fulger   vin  şi  trec  
În   Infinitul   ca   Diluviu
În   Absolutul   ca   Înec.
..........................................

Vrând   să   exprim   imensităţi,
Hiperbolele-mi   explozive
Sunt   jalnice   diminutive
La   maxime   realităţi,
Dar   laserul   inteligenţei
Din   zbor   mi-l   perfecţionez
Forţând   absurdul   existenţei
Să   capete   un   înţeles,
Şi   cu   gândirea   neînvinsă
Superluminic   să   înot
În   Adâncimea   Necuprinsă
A   unui   Sus   de   Peste   Tot. 
            
Şi   pier   celule-n   trupul   meu,
Se   sting   lumini   în   galaxii,
În   trupul   viei   veşnicii,
Doar   spre   a   se-nnoi   mereu.

Mileniile-n   comprimări
Par   fulguraţii   momentane,
Şi-n   joc   mecanic   de   pistoane
Mările-s   munţi   şi  munţii,   mări.

Prezentu-i   viitor   trecut
Geneze  ---  urne   funerare  --
Topite   ca   o   lumânare
În   Simultanul   Absolut.

Sahară   de   nisip   şi   mumii
Sub   Soarele   Creaţiei...
Deşertul   este   Faţa  Lumii
Nisipul   e   Măsura   Ei.

Ca   nori,   Sisteme   se   perindă
Apoi   dispar   definitiv
În   Infinitul   Negativ
Ca   o   imagine-n   oglindă.

Stăpân   e   Golul   Mut   şi   nici
Măcar   o   undă-ntârziată
Şi   rătăcită,   nu   arată
C-a  fost  Ceva   Cândva   pe-Aici.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
          ,,,,,,,,,,,,,,,,,,..
        

TRISTEŢE   METAFIZICĂ.

           Şi   tot   mai   des   în   via   adâncime
           Se-aude   plânsul   cosmosului   sferic
           Şi   geamătul   tristeţii   anonime.
                                          RADU   GYR

Iubire,   Durere,   Chemare,
UITARE  --  cumplit   avatar...

În   praful   acela   stelar
Văd   chipuri   cu   frunţi   gânditoare.
               .............

În   absolutul   relativ
Printre   nisipuri   mişcătoare
Apar   şi   susură   izvoare
În   infinita   conjugare
La   Primul   Verb   Infinitiv.

La   polii   cosmosului,   reci,
Sub   stele   gata   să   se   stingă,
Văd   mâini   de   omeniri   ce-n   veci
Nu   vor   putea   să   se   atingă.

Da,   ştiu   că   suntem   foarte   mulţi,
Şi-a   noastre   suflete   se   strigă,
Dar   depărtările   ne-obligă
Să   rămânem   necunoscuţi.

Zadarnic   vom   trimite-n   zări
Solie   prin   astronauţi  --
Ca   nişte-ndrăgostiţi   pierduţi
Ne   vom   striga   din   depărtări.
Morganic,   anonim,   stingher,
Patetic   şi   amarnic,
De   pretutindeni,   în   eter,
Un   S.O.S.   zadarnic.

Nisipuri   oarbe   sorb   izvoare
Cum   sânge   soarbe,   un   vampir. 

În   Infinitul -- Cimitir
Născându-se,   vin   omeniri,
La   Propria   Înmormântare.

          ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,  

                 gemând,   plângând   şi   blestemând
                 ce   cauţi,   Viaţă,   pe   Pământ  ?

RULÂND   PE   MAGICUL   INEL,
A   Adevărului   Fiinţă
M-i   se   reflectă-n   conştiinţă
Şi   conştiinţa   mea   în   el.

Ca   mugurii   troznind   în   pom
Aud   cum   zuruie   atomii
Când   joacă   zaruri   cromozomii
Cu   soarta   fiecărui   om
Când   pendulăm  cu   frenezie
În   creierul   acestei   lumi
Între   accese   de   furie
Şi   crize   de   compasiuni.

Ca   cuiul  sub   ciocan  şi   cleşte
Suporţi   verdictul,   neclintit  --
Dacă   te   naşti,   eşti   pedepsit  --
De   te   omori,   te   pedepseşte.

Se-ntinde-o   calotă   de   gheaţă
Peste-un   ocean   de  minereu
Şi   e   ne-nchipuit   de   greu
Ca   să   răzbaţi   la   suprafaţă.

Întunecată   existenţa.
Prin   rotocoalele   de   fum
Din   involuţia   de-acum,
Lipsind,   nu   i-ai   simţi   absenţa.

Ne   înspăimântă   veşnicii
Şi   infinitul   e   un   monstru
Sau   totul   e   în   capul   nostru
Şi-n   felul   nostru   de-a   privi  ?

Şi   nu   ştiu   cum   se   poate   oare
Lua   o   atitudine,
Când   orice   certitudine
E-o   scufundare-ntr-o   eroare.

Orbecăim   precum   o   turmă
Care   cărarea   şi-a   pierdut...
Şi   îndoielile   mă   scurmă  --

Evoluăm   spre   Absolut
Sau   Clipa   Noastră   a   Trecut
Şi   Viitorul   e   În   Urmă  ?
.............................................--

A   fi   satanic   sau   divin             
Stă-n   grade   proporţionale,
Şi-ntotdeauna   e   o   cale
Ca   să-ţi  alegi   un   alt   destin.

În   bătălia   ne-ntreruptă
Ce-o-nfruntă   tot   ce   s-a   născut,
Voinţa   noastră-i   car   de   luptă  --
Gândirea,   suliţă   şi   scut. 

Împrejurările-ţi   scriu   soarta  
De-a   fi   pe   culme   sau   abis.
Dar  în   Voinţă   şade   arta
De-a   corecta   ce   este   SCRIS.
                ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

ODĂ   ÎN   METRU   ONTIC

             Credeam   să   învăţ   a   trăi   vreodată.     
            ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
                            
Doaaaamneeeee,   ce   cosmică   fântână
E   într-o   mână   de   ţărână.

Ard   cosmic,   noetică   torţă  --
Iubire,   Idee   şi   Forţă.

Şi   ard  ce   mi-a   rămas   impur
Ca   tot   ce   arde   împrejur
În   purgatoriul   de  azur.

Din   lut   şi   Spirit  --   simbioză---
Noetică   apoteoză...

Dar  între   Lut   şi   Absolut
Un   Everest   se-nalţă   mut.
       ............................
În   valvârtejul   lumii,   crunt,
Sunt   cât   să   ştiu   doar   că   nu   sunt.
Cum   aş   putea   să  mă   deprind
Că   nu   exist,   aşa,   fiind.?

Cine-i   Jupânul   Jocului
La   Roata   Nenorocului  ?
             .................

Stau   zeii   în   Olimp,   ca-n   şatră
Cu   sufletele   lor  de   piatră,
De  parcă   n-ar  avea   habar
De-al   existenţei   dans   murdar,
Şi   le   servim   ca   unguenţi
La   ruginiţii   lor   rulmenţi.
............................

Geneză   şi  apocalips
Şi   între  ele   menu  fix  -
Taraba  cu  pigmei   de   ghips.

Geneza  este  un   avort  -
Pământul  nu-i   nici  viu   nici   mort.

Apocalipsa   --   o   sinteză
Şi   o  erată   la   geneză.
Creaţiune  ?    Creatură  ?
Minune   şi   Caricatură  --
Câtă   iubire-atâta   ură.

Dar  ard   mereu   către   mai   pur,
Ca   tot   ce  arde   împrejur
În   crematoriul   de   azur.

            ..........
De  sus   priveşte   Preaînaltul
Cum   ne   mâncăm   unul   pe  altul.
Priveşte   Cezarul   din  nori
Arena   cu   gladiatori,

Şi   poate   că   privit  de  sus
Tot   plânsul   lumii   pare   râs.

Şi   peste   toate,   antic  cor  --
SINGURĂTATEA   TUTUROR.
...........................

În   drumul   nostru   în   Neant
Dinspre   Carbon   spre   Diamant,

În   drumul   nostru   presupus
Dinspre  maimuţă   spre  Isus,

În  drumul   Nopţii  către   Zi
Ce   monştri   s-or   mai   zămisli  ?

Balena   Neagră  --  val   cu   val
Ne-nfulecă,   --  plancton   astral.
.................                        

Aud  din   zodiac   Cuvântul
Cerului,   judecând   Pământul.

Stau   zeii   în   Olimp   ca-n  şatră
Noi   îi   rugăm  --  dar   ei   ne   latră  --  

TOŢIZEIISUNTFĂCUŢIDINPIATRĂ! 

RĂNITĂ   VIAŢA,   PLÂNSĂ   ŞI
ÎNTOTDEAUNA-N   PIERDERE
MAI   ARE   EA   ÎNCREDERE
ÎN   CINEVA,   SAU   ÎN   EA   ÎNSĂŞI  ?
????????????????????????????????????

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

-- CE-AM   SCRIS ,   AM   SCRIS !

******************************                                 ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,                                                 
                            --------            

CÂND   VENIŢI   SĂ   VĂ   ÎNFĂŢIŞAŢI   ÎNAINTEA   MEA,   CINE  VĂ   CERE   ASTFEL   DE   LUCRURI
CA   SĂ-MI   SPURCAŢI   CURŢILE  ?

NU   MAI   ADUCEŢI   DARURI   DE   MÂNCARE   NEFOLOSITOARE,   CĂCI   MI-E   SCÂRBĂ   DE   TĂMÂIE.
NU   POT   SĂ   VĂD   NELEGIUIREA   UNITĂ   CU   SĂRBĂTOAREA.
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   I                                                       ISAIA
FERIŢI-VĂ   DE   BURGHEZIA   ROŞIE.
                                                   LENIN.
FERIŢI - VĂ  DE   BURGHEZIA   NEAGRĂ.
                                         Autorul.        

                          CUCERNICELE   SECĂTURI
                            SHAKESP----TIMON
    
Mulţi   Sunt   Chemaţi,   PUŢINI   ALEŞI.
                                                  --ISUS--

Mi-ar   trebui   puteri   a   zeci   de   popi
Spre   a   te   proslăvi,   Făţărnicie.
                                                     BYRON.

             .....căci   acel   Dumnezeu
                  ce   lasă  pe-al   vostru   Pământ
                  să   crească   atâta   urgie
                  acela   nu   poate   să   fie
                  nici  Mare,  nici  Tare,  nici  Sfânt.
                                                  COŞBUC.
                      ,,,,,,,,,,,,,,,,        --

     ----  scoateţi   afară   toţi   idolii
            că-s   ruginiţi   şi   plini   de   molii.

     ----  În   paradisul   compromis
            Şi   sfinţi   şi   diavoli   au   permis.                        
     
     ----  Satana,   pe   un   drac   mai   blând
            l-a   pedepsit   --   l-a  făcut   sfânt.
                                               
     ---- Toţi  spun -  EU  CRED!  Dar  neiubind,
            ISUS   HRISTOS   E    SUFERIND.
                                                            Autorul.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

ZEII  SUNT  OAMENI  FĂRĂ  MOARTE.
--------------------------------------------------------
DAR   OAMENII ,  FIIND   ZEI   CE   MOR,
------------------------------------------------------                        
E   FIECARE   OM   DATOR

ÎN  SPIRIT  CRUCEA  SĂ  ŞI-O  POARTE.
               ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
                                                                      
Nu   sunt   bigot   şi   nici   eretic.
Ca   cei   mai   mulţi   de   pe   Pământ
Mă-ncred   egal   şi-n   Duhul   Sfânt
Şi-n   Câmpul   Electromagnetic
Şi   pentru-ntreaga   omenire
Ce   caută   Un   Dumnezeu
Nu   văd   nici   o   deosebire
Între   ISUS   şi   PROMETEU !
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

PLIN   ETERUL   DE   CAPCANE
Şi   Pământul   de   primejdii.
Dracul   şade   sub   odăjdii
Ca   hiena   în   savane.
--------------------------------..
Considerat   mai   arbitrar
Ce   se  întâmplă   pe   planetă  
E-un   fenomen   de   eprubetă
La  un   nivel   molecular.

Dacă   priveşti   din  înălţime
Aceşti   sălbateci   de   civili
Vezi   o   cultURĂ...de   bacili
Ce   mişună   prin   intestine.
...................................................

Religia   e   o   tocmeală
În   microscopicul   sistem
Al   viruşilor   care   gem
Sub   Frica   Existenţială.

Un   virus   de-ar   avea   gândirea
M-ar   crede   Zeu   Nemuritor.
Şi   oamenii   la   rândul   lor
Tot   astfel   văd   dumnezeirea,
Căci   de   pe   locul   ce-l   ocup
Pe   mica   mea   leucocită
Nu   văd   mărimea   infinită
A   universului,   ca   trup
     ..................
Legendele   ne   povestesc
Cum   cu-un   Cuvânt   numit   Lumină
Un   Michelangelo   Ceresc
Semna    Creaţia   SIX – tină,

UN    Dom    Atotcuprinzător
Al   Celui   Ce   Atotconcepe  --

Totuşi,   Istoria   începe
Cu   o   trădare   şi-un   omor.

Întâia   crimă   a   Scripturii
N-a   pedepsit-o   -- Cel   Divin  --
Şi   moştenim   sămânţa   urii
Din   seminţia   lui   Cain.
               ...............

Protagonistul   din   Scriptură
E   numai   un   concept   evreu
Evoluând   încet   şi   greu
Spre-o   formă    veşnic   imatură.                                                    
Şi   dacă   iei   mai   pe   departe
Ce   spune   misticul   evreu,
CHIAR   P  E  S  T  E   LUME, E  O  CARTE   .              ----------------------------------------------
D I N   C A R E - N V A Ţ Ă    DUMNEZEU.
.............................................................
             ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

ÎN   CENTRUL   PRIMULUI   NUCLEU,
Străin   de   omeneşti   litigii,
Echidistantul   Dumnezeu               
Nu   se   încurcă   cu   religii.

GIORDANO   BRUNO,   GALILEU.

Cu-a   intelectului   ispită,
Şi   tarele   religiei,
Văd   lumea   în   întregul   ei,
Cu   mintea   înjumătăţită.

De   predici-piedici   sânt   sătul,
La   fel   de   călăuze   oarbe
De   la   amvoanele-tarabe.
Iubeşti   concret  --   şi   e   destul !

ABECEDEICSIGRECZED
Cer   şi   destin,   om   şi   pământ
Un   Tată,   Fiu   şi   Spirit   Sfânt 
Cred  că  ...  Nu   ştiu   ce   să   mai   cred !

Cu   visurile   urc   pe   Munte
Dar   carnea   cade   abisală
Căci   port   în   inimă   şi-n   frunte
VECHEA-NTREITĂ   ÎNDOIALĂ.

.................................

Credinţele   popoarelor –
Halucinaţii   colective
Cu   condimente   subiective
După   MERIDIANUL  LOR.

Clerul   îşi   face   meseria  
Pentru   putere,   pentru   bani,
Dar   şi-a   pierdut   credincioşia
De   când   e,   tot   de-atâţia   ani.

Re-ligia   e   re-legarea
Relaţiei   cu  Dumnezeu
Dar   după   FAPTE,   văd   mereu
Mai   afirmată   RE-NEGAREA.

Sub   piei   de   oaie  -  răpitori
Păscând   o   floră   retardată,
Şamani   prestidigitatori
Făcând   de   Biblie   paradă,
Că-i   plină   lumea   de   neghiobi
Ce   vor   miracole   de   gata,
Dar   dacă   Dumnezeu   e   TATA,
El   vrea   Copii   Deştepţi,   nu   Robi !

Modern   sau   primitiv,   tot   una ?
Căci   preotul   ne-aduce   veşti
Extrase   din   o   mie   una
De   vechi   legende   evreieşti,
Căci   Moise   ca   băiat   cuminte
Spune-n   jargonul   său   evreu
Doar   ce-a   VRUT   să-şi    aducă-aminte
Din   spusele   lui   Dumnezeu,
Şi   de   atunci   până-n   prezent
Aleargă   toţi   ca   să   citească
O   ILIADĂ   evreiască
Numită   Vechiul   Testament.

Scripturile   sunt   inspirate ? ! ?
Căci   Evangheliile   toate
Dar   dintre   care   trei   în  plus
Sunt   reportaje   cumulate
La  accidentul   lui   ISUS.

Că-s   slujitori   sau   nu   în   Templu
Că-s   oameni   simpli,   sau   monarhi
Străvechii   biblici   patriarhi
Sunt  prea   puţin   un   bun   exemplu.

Cu   moaşte,   hoaşte   şi   mumii
Cu   sacrificii   pe   altare,
Ne   amintesc   de   veşnicii
Şi   veşnica   manipulare.

Un   preot   mai   mărunt,   sau   papă
Nu   e   divinul   mandatar,
Ci   numai   un   funcţionar
Oficial,   care   ne   papă.

Fără   atâţia   impostori,
Acum   în   anul   două   mii,
Noi   am   fi   fost   navigatori,
Cuceritori   de   galaxii.        

Vezi   viitorul   în   vestigii
Şi-ţi   pierzi   prezentul   cu   naveta
Prin   mii   de   secte   şi   religii
Şi  ...   ce   mai   boli   are   planeta.

Făţarnic   pe   atei   îi   scarmeni,
Dar   poţi   s-asameni   mulţi   atei,               
Cu   cei   mai   îngeri   dintre   oameni
Şi   cei   mai   oameni   dintre   zei.           
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Cu   INDULGENŢE,   cu   tocmeală,
Cu   tobe,   surle   şi   alai,
Sporeşte   cursa   infernală
A  -- credincioşilor --  spre   rai.
Cu   indulgenţe   şi   cu   predici
Cu   superstiţii   şi   tradiţii,
Prin   echinocţii   şi   solstiţii,
Fantome   clasice-mi   pun   piedici.  

Monotonia   ăstei   lumi
Şi   firea   noastră   pătimaşă,
Ţine   să   creadă   în   minuni
Şi   convenabile   minciuni
Într-o   Clădire   Uriaşă.   

Chiar   Dumnezeu   e   mituit.  
Căci,   strecurându-se-ntre   clerici
Şi-ademenind   clienţi   isterici,
Satana   s-a   căpătuit
Cu   FIRME   care-şi   spun  --  BISERICI.

Tu   Doamne,   stai   în   înălţime
Priveşti   la   noi   ca   la   cirezi  ---
Coboară-n   mijlocul   mulţimii
Şi   om   să   fii   şi-atunci   să   vezi.

Ţi-ai dat  şi  Fiul   la  tăiere
ca   la   un   abator   de   boi
precum   politica   o   cere--
şi...ce   să   mai   vorbim   de   noi.

Dar   Te   înscrie  la  cuvânt
Şi   spune   Doamne   în   şedinţă
Vreau   CONŞTIINŢĂ,  prin   CREDINŢĂ
Acum   la   NOUL   LEGĂMÂNT.
...........................................

ÎN   FIECARE   SĂRBĂTOARE
Merg   la   biserică,   mă   rog,
Dar   Bunul   Dumnezeu   se   pare
Că   n-are   chef   de   dialog.

Această   Triplă   Alianţă
De   TATĂ,   FIU   şi    SPIRIT   SFÂNT
Încearcă   să  ne   dea   speranţă
De   fericire   pe   Pământ.

Însă   zadarnic   tot   invoc
Protecţia   Divinului.
Laocoonic  mă   sufoc
Sub   Şarpele   Declinului,
Căci   în   Elita   Interlopă
Ce   sapă   tuturora   groapa
În   locul   FIULUI   stă   P O P A
Şi-n   locul   TATĂLUI   stă   PAPA.

La   ei,   Isus   e   un   proscris
I-au   uzurpat   Împărăţia.

Nesuportând  făţărnicia
Isus   Hristos   s-a   sinucis.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,.....

Că-i   momentan   sau   e   istoric  
Că-i   subiectiv   sau   obiectiv
Că-i   personal   sau   colectiv  ---
Protestul   nostru-i   doar   retoric.

Zadarnic   rugi   şi   temenele
Căci   nu   te-aude   nimenea
Şi   se   petrec   prea   multe   rele
Ca   să   mai   credem   în   ceva.

Credinţa   e   să   fii   cinstit
Cu   tine   însuţi   şi   cu   altul –
Căci   doar   aşa   vom   face   saltul
Spre   Omul   Îndumnezeit.

Cât   mai   trăim   şi-avem   putere
Spre    IDEAL   să   facem   scări,
Dar  Orice   Edificiu   cere  
Să   i   se   facă  Renovări.
....................................                    

În   ambalajul   ei   ocult,
Şi   adorată   şi-njurată,
Crucea-i   o   zvastică   mai   mult
Sau   mai   puţin   încârligată.

Tradiţia   e   o   cocoaşă,
Iar   noi   piticii   de   sub   ea,
Catâri   de   tracţiune   grea
Care-o   purtăm   în   noi   din   faşă.

Tradiţie   înrobitoare
Robie   tradiţională  --
Cutia   de   viteze-i   goală
Doar   frânele   sunt   în  mişcare.

Suntem   atei   ce   reciproc
Ne   respectăm   făţărnicia.
Aşa   ne   spune   Isaia
Cel  mai   de  seamă   vechi  pro - rock.

Decând   religia,   mereu
Şi   credinciosul   şi   prelatul
Se   păcălesc   unul   pe   altul
Şi   amân...toţi   pe   Dumnezeu.

Să   dăm   cu   pietre   şi   noroi
În   cei   ce   lumea   vor   s-o   mulgă
Şi   din   prezent   vor   s-o   aducă
În   Evul   Mediu,   înapoi.

Şi   credincioşii-s   un   partid  --  
Electorat   votând   cu   popii,
Deplin   închinători   la   vid
Ce   cad   din   cer   în   fundul   gropii.

Aflată-n   permanent   asediu
Sub   flamura   religiei
Ştiinţa   e-n   mileniul  trei
Şi   Conştiinţa-n   Evul   Mediu.

Nu   aşteptaţi   nici   un   noroc
De   la   religia-magie
Ce   nu   mai   crede-n   DECALOG --
Mileniu-al   treilea   să   fie 
Lucid,   sau   nu   va   fi   deloc.
---------------------------------------

Mafie-a   crucii,   desuetă,
Sfinţia   voastră   a   apus,
Sânteţi   actori   de   operetă
L-aţi   luat   pe   Dumnezeu   vedetă  
De-asemenea   şi   pe   Isus

Căci   Brahma,   Buddha   sau   Isus
La   impostori   tot   una   îs --
Manipulare   şi   comerţ
Şi   pe   dolari   şi   pe   sesterţi.

Crucea-i   o   zvastică   mai   veche
Lovită   de   aceeaşi   streche
Care-a   împins   lumea   la   vale
În   cruciade   criminale:
Egal  --  războaie   mondiale.

Un   fundamentalist   păgân
Şi-un   imperialist   creştin,
Îi   cer   lui   Dumnezeu   noroc
Să   se   ucidă   reciproc.

Şi   chiar   de-ar   apărea   cumva
Isus   Hristos,   a   doua   oară,
Cei   care   l-au   vândut   cândva
L-ar   condamna   şi   azi   să   piară.

Dacă   îmi   e   cuvântul   greu
Şi   vă   revoltă   sau   vă   miră,
NU-I   VINOVAT   CUVÂNTUL  MEU.
CI   FAPTELE   CE   MĂ   INSPIRĂ !     
...,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Stăm   sub   ciocan,   pe   nicovală  --
Religia   vrea   ascultare,
Ştiinţa   cere   îndrăzneală,
Iar   Spiritul  --  eliberare.  

Între-ndrăzneală   şi-umilinţă,
Eliberat   deliberezi  --
Cînd   crezi,   nu-ţi   trebuie   ştiinţă 
Când   ştii,   nu   trebuie   să   crezi .

Mizând   pe   mit   şi   pe   minune  
Luând   credulitatea   gaj
Scriptura-i   doar   promisiune
Ameninţare   şi  trucaj.

Un   Dumnezeu   cu   iad   şi   Eden
Gândeşte   care-n   felul   lui,
Dar   Dumnezeul   Nostru   nu-i
Nici   pe   departe  cum   îl   credem,
Căci   Spiritul   nu   e   nici   fiară
Nici   bunicuţul   bun   şi   blând
Cu   care   preotul   de   ţară
Prosteşte   oamenii   de   rând.

Privit   de   omul   cel   de   rând
Spiritul   e   miere   şi   lapte,
Dar   EL   n-a-mpiedecat   nicicând
Nici   cele   mai   cumplite   fapte.

SPIRITUL   E   UN   METRONOM  --
---------------------------------
GÂNDEŞTE   NUMAI   PRIN   MĂSURĂ.
--------------------------------------
EL   N-ARE   DRAGOSTE   NICI   URĂ
-------------------------------------
ŞI   NU   VORBEŞTE   CA   UN   OM.
--------------------------------------
Tu,   celor   care-i   vezi   târându-şi
Gândirea-n   tolbă,   să   le   spui  
Că   Spiritul   în   sine   însuşi
Nu   aparţine  orişicui,
Şi   pentru-a   rezolva   dilema
Să   afle  unicul   răspuns,
Ateii   nu   cunosc   problema
Iar   credincioşii,   nu   de-ajuns.---

Ce   are   oare   Dumnezeu
Ca  --  LEGE  CEA  MAI  GENERALĂ, 
Cu-n   Dumnezeu-pigmeu   evreu
Cu   care   şedem   la   tocmeală  ?
Considerând   acest   aspect
Din   el   putem   subînţelege
Un   zeu   primar,   altul   prefect
Şi   Dumnezeu   ---   Supremul   Rege.

O   aşezare   locuită
Are   mai   mulţi   stăpâni   şi   chei.
În   depărtarea   infinită
Vom   întâlni   alţi   - dumnezei - ?.

Nu   sunt   ateu   nici   neateu.
Totuşi   gândirea   mea,   persistă
Să   afle   Centrul – Dumnezeu  ---
Căci   Centrul  nu-l   văd,  --  Dar,   Există.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
             ................

        ----- INTERLOPOPIA------
      O   INCHIZIŢIE   MASCATĂ
CU  LIMBA-N   DOUĂ   DESPICATĂ
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Aşa   cum   sunt   două   Americi
Sunt  preoţi  înăscuţi   şi  ...  popi
La   fel  sunt  Firme   zis  – biserici -
Şi  sacerdoţi ...  şi   interlopi.

Spre-a-şi   satisface   egoismul
Printr-o   virtute  ce   n-o   au,
Să   pună   jugul,   mâna-şi   dau
PUTEREA,    CU   OBSCURANTISMUL
Căci  preotul   deschide   gura
Să-nchidă   gura   celor   slabi.
Religia-i   avocatura
Stăpânitorilor   de   sclavi.

Doar   când   vom   semăna   lumină
Şi   nu   doar   eurodolari
Va   fi   pământul   o   grădină
Şi   pământenii  --  grădinari.

Hrănim   fantomele   cu   sacul,
Purtăm   temeri   fără   temei,
Dar   pentru   Dumnezeu,   ce   dracu  --
Doar   suntem   în   mileniul   trei !

EL   nu   vrea   nici   o   ploconeală
EL   vede   Inimă,   NU   Faţă...
Slujbe   ---   SPECTACOLE   DE   GALĂ
De   care   L U I   ÎI   ESTE   GREAŢĂ.

Şi   creştinismu-i   comunism,
Şi   comunismul   e-o   credinţă,
Dar   credincioşi   cu   eroism
SUNT   CEI   CARE   I-AU   DAT   FIINŢĂ.

Să   nu   ne   mintă   răul   nume
Ce-l   are   comunismul   rus
Dar   comunişti   pe-această   lume
Au   fost   doar   Lenin   şi   Isus.

În   a   iluziilor   transă
Un   Marx   pe   un  creştin   altoi
Ne-ar   mai   fi   dat   cumva   o  şansă
De-a   fi   mai  oameni   între   noi.

Nu   e   nevoie   să   verific
Ceea   ce-a   fost   de   demonstrat
Că   comunismul   ştiinţific
E   creştinism   adevărat.
    
.......................

CONTEMPORANE   INCHIZIŢII
--------------------------------------------
NE   FAC   ÎN   SUFLET   PERCHEZIŢII.
-----------------------------------------------------                            

Cum   subţirimea   unui   păr
Sub  microscop   pare   grosime,
MINCIUNA   PUSĂ   LA-NĂLŢIME.
DE   JOS,   NE   PARE   ADEVĂR.

Luarăm   zeii   cu   chirie
Şi   am   comis   theo – LOGHIE.

Venus – Venera – Vinerea :
Acestea-s   zeităţi   păgâne.
Cum   dracu   faci   o   sfântă-anume
Din   şefa   curvelor   din   lume?
Cu...ce...   hm!   să   te   închini   la   ea?

Nu-s   Anticrist .   Sunt   Anticleric
Căci   fără   un   lucid   remediu
Am   fi   în   permanent   Ev   Mediu
Şi-n   veşnic   semiântuneric !

Isus   Hristos    de -ar   fi   aici
Ar   pune   iar   mâna   pe   bici !

Făcând   muzee   din   biserici
HRISTOS-COLUMB   ar   lua   recruţi
Pe   toţi   FIDELII   lumii   clerici
Ambasadori   creştinauţi
În   noi   galactice   Americi.
(  Iar   vânzătorii   lui   Hristos
Să   treacă   îmbrăcaţi   pe   dos
Atlanti...Cosmosul.   Pe   jos.
Şi   dus   şi-ntors )
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Vin   generaţii   ce-or   să   treacă
Precum   petalele   de   flori,
Ca   flăcările   care   joacă
Pe   brazde   primăvara-n   zori.

Cum   fără   nici   o   îndoială
Ca   autentic   document     
ISTORIA   UNIVERSALĂ
E   VECHIUL   NOSTRU   TESTAMENT,
În   Noul  Testament   vom   scri
Alţi   mucenici   în   calendare
Ca   Einstein  ( Albert   cel   MAI   MARE)
Ca   Lobacevski   şi   Curie.

Scriptura,   scriere   popească
Concept   al   neamului   evreu
Nu-i  scriere   dumnezeiască  --
e-o   carte  --- despre   Dumnezeu.—
----------------------------------------
Capitalism  sau   comunism
Acestea-s   împărţiri   de   clasă  --
Dar   care-i   calea  cea   aleasă
Spre-un   cosmic   antropomorfism  ?

Bolnavă   ni-e  Memoria.
Tradiţia   e    o   pelagră.
Când   va   scăpa   Istoria
De   burghezia   asta   neagră  ?

Prin   negura  religiei 
Planeta-i   neagră   din   albastră
Căci   suntem   în   mileniul   trei
Dar   nu   ştim   dacă   ERA   NOASTRĂ.

Hei   tu   mileniu-al   treilea
Colos   în   stare   maladivă,
Cretin   şi   geniu   deopotrivă
mai   mătură   prin   curtea   ta  !

Puţini   ALEŞII   PREOŢIEI:
Trezeşte-te,  Mileniul   Trei
Şi  nu   e   închina   la   cei
Ce   se   închină   bogăţiei.

Aşa  cum   mă   îndeamnă   firea,
Găsesc   că   e   mai   cu  folos
Să   înţeleg   Dumnezeirea
Şi-altfel   decât   religios.

Religia   e   o   Putere
Şi   crucea ,  braţul   ei   de   fier. 
Însă   robia   ce   ne-o   cere
E   de   la   cler,   nu   de   la   cer
Fiindcă   atunci   când   e  condusă
De  interesele   lumeşti,
Teologia  e   redusă
La   controverse   omeneşti.

Verii   Caiafei   şi   ai   Anei
Iau   mască   de   Mântuitor,
Dar   dedesubtul   măştilor 
Se   vede   rânjetul   Satanei--
Avari,   curvari  şi   impostori.

Şi   Dumnezeu   ne   este   gazdă
În   acest   han   ce   nu-l   cunoşti
Şi   popii   trag   în   b...ieţii   proşti
Să   tragă   mai   adânc   în   brazdă.

Supunerea-i   doar   pentru   -- UNII --.
Cu   FRICA,   biciuind   norodul,
Religia   e   eşafodul
Şi   ghilotina   Raţiunii.

Departe   de   realitate 
Şi-adevăratul   creştinism
Credinţa   fără   libertate
S-a   dovedit   CREŞTINAZISM.

Frumos   se   spune   de   cucernici
Că   Dumnezeu   e   Bun   şi   Sfânt.
Însă   aicea   pe   Pământ  
Gem   veşnic   slabii   sub   puternici.

Nu-i   drumul   lumii,  ăsta,   drept,
Şi   cine   trebuia   s-o   facă,
Ori   a   luat   problema-n   joacă 
Ori   stă   cu   mâinile   pe   piept.

E   educabil   să   citeşti  
Poveşti   religioase,
Să   vezi   cum   proştii   trag   nădejdi
Şi   hoţii   trag   foloase,
Căci   preotu-şi   deschide   gura
Să-nchidă   gura   celor   slabi  --

RELIGIA-I   AVOCATURA
STĂPÂNITORILOR   DE   SCLAVI.
..............................................

A   fost   cumva   Isus,   catolic
Sau   adventist  ?   sau   protestant  ?
A  fost   numai   ceva   simbolic  ?
Un   ideal   extravagant  ?

Din   scutece  croim   linţolii
Hiene  rod   ultimul   os
Cămaşa-Ntreagă-a   lui  Hristos
Au   găurit-o  mii   de   molii,

Hristos  în   jos,   Isus  în   sus --
Sunt   douăzecidemii   de   secte
Care   de   care   mai   suspecte
Din   care   Toate   Bune   Nu-s  --

Pardon,   nu   căutaţi   defecte
În   Croitorul   Lui   Isus.

Uitând   de   Legile   de   Sus,
Făcându-i   altă   rană-n   coastă,
Aţi   vrea  să-l  faceţi   pe   ISUS
Să  treacă   la   credinţă   voastră .     

Căci   Sfântul   Templu   e   distrus.
Ruinele   plâng   lacrimi   roşii
Când   joacă   zaruri -- credincioşii,  --
Pentru   Cămaşa   lui   Isus.
            -----------------

A   fost   cândva,   la   Marea   Moartă
Un   dox   paradoxat   mereu...
Şi,   tot   de-atunci,   mereu   se   poartă
Tot   alt   costum   de   Dumnezeu.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,.

Cu-un   gol   ce   vrea   să   umple-un   vid,
Cu  speculaţii   adultere,
ORICE   RELIGIE-I   PARTID
CE   VREA   S-AJUNGĂ   LA   PUTERE.

Ingenioasa   ticluială
Numită   Vechiul   Testament.
Ca  document   şi   monument  --
O   halima   monumentală
Căci   totul   aparent   se   leagă
Şi   Parcă   nu-i  găseşti  defect
Şi   totuşi   biblia   întreagă
E    Parcă    un   sofism   perfect.

SECRETUL   UNIVERSULUI  --

CREAŢIUNEA-I   ANONIMĂ
PĂMÂNTU-I  SUB  BLESTEM  ŞI  CRIMĂ
IAR   NOI,   COPIII   NIMĂNUI.

Stăm   între   maximi   şi-ntre   minimi  --..
Balanţă-ntre   nuclei   şi   sori.
Peste   nisipul   de    neinimi
Cad   seceraţi   gladiatori.          

DACĂ   PĂMÂNTU-I   COLOSSEUM
ŞI   DUMNEZEU   ---  VESPASIAN, 
NU   POT   CÂNTA   NICI   UN   TE  DEUM
SATRAPULUI    MEGALOMAN.

Cuvântul  Viu,   Nazarinean
Ar   îndrepta   ideologic
Strâmbul   copac   genealogic
Din   vina   primului   Adam.

Trecând   pe   poduri   şi   pe   porţi
Ne-am   deştepta   la   altă   viaţă
Ne   vom   scula   NU   ca   din   morţi
Ci   ca   spre-o   altă   dimineaţă.
.....................................................,,

În   metafizicul   compot
Ce   nu-l   înghite   Eul   meu
Aş   fi   chiar   surd   să   fiu   ateu
Aş   fi   absurd   să   fiu  bigot.

În   certa   lumii   îndoială
Nu   sunt  bigot   şi   nici   ateu  --
Eu   îi   ofer   lui   Dumnezeu,
IUBIREA   INTELECTUALĂ.
         ,,,,,,,,,,,,,,,,,,...

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

ISUS   HRISTOS ,  ( conform   MATEI ),
SECOL   ÎNTÂI,    DECENIUL    III.

---  Adevărat   vă   spun,  --  (afirmaţie   de   acum   două   milenii) --   nu   va   trece   generaţia   aceasta  -- (generaţia   Lui) -- până   se   vor   îmtâmpla  toate   acestea.  ---                                                                                                                       
                                                                ISUS ?                                        .                                           
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
ECOU   DE   ROMANŢĂ.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

S-a   dus   întâiul   ev   creştin,
Antichitatea   s-a   sfârşit,
Te-am   aşteptat   în  lung   suspin
Cum   ai   promis  --  dar   n-ai   venit.

Şi   Evul   Mediu   a   trecut,
Preoţii   ne-au   afurisit
Şi   indulgenţe   ne-au   vândut  --
Tot   n-ai   venit.

Dacă-ntr-a   lumii   trist   pustiu
Nu  vii  nici  azi  după   MATEI                           
Atunci   degeaba   o   să   vii  --
        
DECENIU-NTÂI,     MILENIUL    III.

???????????????????????????????????

Cum   subţiimea   unui   păr
Sub   microscop   pare   grosime
Minciuna   pusă   la-nălţime
De  jos,   ne   pare   Adevăr.

??????????????????????????????????????????????

MITUL   MÂNTUITORULUI
O   cacialma   şi   o   capcană                     
Pe   care   vameşi   cu   sutană
O-ntind   prea-ncrezătorului  ?????????????  
????????????????????????????????????????.?

Sub   faţa   albă,   neagră-i   luna.
Sub   rumeneală  --  putred   mărul  --
Dar   nu   poţi   spune   Adevărul.
Fiindcă ...  se   supără   MINCIUNA.
               ---------------
--  Ce   faci   aicea   Nea   Cutare
Ce   tot   te-ngrămădeşti   la   rând  --

--  Aştept   pe   Sfântul   Nuştiucare
Care-o   să   vină   Nuştiucând.

Un   sfânt   drăcos,   din   când   în   când
Ba   implorând,   ba   blestemând
Trăgea   de   hăţ   Catârul   Lumii
Şi   înjura   de   aia-a   mumii.  

Trăgând  smerit  dintr-o   ţigară
Noe-Nae   stă   pe   spate   sub 
Vapor   c-o   cheie   tubulară
Strângând   la   ultimul   şurub.         
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Eu   în   păcat   de-o   fi   să   cad,
-- Căci   m-i   se   potriveşte   genul  --
De   n-o   să   păcălesc   Edenul
Mă   angajez   fochist   în   iad,
Dar    îmi   nădăjduieşte   firea
Că-n   ceruri,   fi-voi   mântuit  --
Fiindcă,   am   sărbătorit
În   fiecare   zi,   IUBIREA.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Nu   poţi   sta   lumii   împotrivă,
Când   vrea,   sfinţeşte   chiar   şi   hoţi --
Gândirea   noastră-i   colectivă...
Şi   CRED   AŞA   c-AŞA   CRED   TOŢI.

                 ---------------

Din  vremi   antideluviene
Purtăm   un   permanent   război
Cu   Forţele   Aeriene
De  Vârcolaci   şi   de   Strigoi,
Iar   în   prezentul  minereu
Găseşti   şi   idol  şi   icoană
Şi   nu   mai   ştii   cine-i   Satană
Şi   cine   este   Dumnezeu,
Dar   cu   mai   bine   cu   mai   rău
Iertăm   şi   sfinţii   şi   nebunii
Căci   fiecare-n  felul   său
Participă   la   jertfa   lumii.

Scripturile   ca   şi   Coranul
Le-am   luat   ca   moţ   pe-al   nostru   fes.
În   loc   de   Spirit   Sfânt   stă   BANUL
Şi   DUMNEZEUL – INTERES.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

??????????????????????????????
Spirit   Etern?   Maşinărie ?
Părere ?   Cine   poate   şti ?
CE   PARE-A   FI,    MAI   POATE    FI
CU   TOTUL   ALTCEVA   SĂ   FIE,
Căci   de   pe  locul  ce-l   ocup
Pe   mica   mea   leucocită
Nu  văd   măsura   întregită
A   Adevărului,   ca   trup.

          -------------
Religii,   inchiziţii,   tobe,
Şi   Constituţii  –  Prostituţii ---
Justiţie   --   Minciuni   în   Robe,
Dosare   fără   de   soluţii.

Stăpâni   cu   gândurile   sclave,
Trag   la  galere   erudiţii
Sau   scotocesc   sub   mări,   epave
Din   eşuate   expediţii.

Din   amforele   cu   tradiţii,
Sorbim   mirosuri,   nu  şi    ciorbe
( În   cele   mai   de   lux   ediţii ) --
Trei   feluri :  VORBE,   VORBE,   VORBE  !
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,--

De   CULTE   nu   mai    vreau   s-aud.
Lăsând   Coranul   şi   Scriptura
Upanişade   şi   Talmud
Mă-ntorc  la  cultul  meu  --  CULTURA  !

Cu   lutul   greu   al   trupului
Din   groapa   existentzei   noastre
Cu   aripa   spiritului
Urcam   necontenit   spre   astre.

Sfidând   religii   şi   sofii,
Numai   Dalila - poezie
Mai   poate   smulge   şi   rosti
Secretul   mut   al   veşniciei.     
-------------------------------------
AM   SCRIS   CU   CUGETUL   ÎNTREG.
AŞTEPT  DE  LA CEL  DREPT  SENTINŢA.
CE-AM SCRIS—AM SCRIS  ŞI  NU RENEG 
ALTFEL,   MI-AŞ   RENEGA   FIINŢA,
        ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
                        *

             Şi-n  iad  nu  va  fi  loc  de-atâţia  popi.
                        DANTE  --  PURGATORIUL
                        -------------------------------------
În   tot   ce   doare-n  jurul   meu
Nu-l  recunosc   pe   Dumnezeu.
Şi   totul   doare-n   jurul   meu.
                 ,,,,,,,,,,,,,,

Uşor   să   juri   pe   tricolor  
Ca   general   sau   ca   maior
Când   pentru   tine   alţii   mor.

Nu-i   greu   să   fii   arhiereu
Ca   ospătar   lui   Dumnezeu
Dacă   primeşti   bacşiş   mereu,

Căci   Tatăl   cel   SPIRITUAL,
Îşi   face   DIN   MATERIAL
IERUSALIMUL   PERSONAL

ŞI   PREA   SUNT   MULŢI  
                  CE   LUSTRUIESC   AMVONUL

ÎNSĂ   CONFUNDĂ   DEUTERONOMUL

CU CAPITALUL,   SAU   DECAMERONUL.
---------------------------------

Biserici   şi   mitropolii
Cu   sarcofage   şi   mumii ? 

Din   ele,   Case   de   Copii  --
Biserici   cu   Icoane   vii  !!!

Aceasta-i   demonstraţia
Cerută   de   Isus   mereu
De   a-l   slăvi   pe   Dumnezeu
Cinstindu-i   şi   Creaţia,

Căci   dacă   n-au   pe   masă   pască
Cei   condamnaţi   ca   să   se   nască,
Puteţi   citi   Scriptura   voi
Pe   limba   cea   mieros - şerpească,
Până    în   ziua   de   Apoi.

---------------------------------------
              ,,,,,,,,,,,,,,,,,
                 xxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Pe-un   BOLOVAN   ÎN   SARAMURĂ
Pus   între   polii   OF   şi   VAI,
Din   umezeală   şi   căldură
Apare-un   fel   de   mucegai  --
Zis   Omenire,   zis   Cultură  --
Industrie,   agricultură,
Filozofie   şi   mălai
S-avem   (cu)   ce   (ne)   pune-n   gură.
Şi  Adevărul,   scris  în   Braille.
Şi   Conştiinţa  -- o   tortură  --
Dar   nu   pentru   acei   ce  --  vai  !!! 
Chiar   conştiinţele   ne   fură.

( BUSHIDO - i   pentru   samurai
Nu   pentru   orice   seXătură  --
Că-i   hom   de   STAT,   că-i   hoţ   de   cai. )                                           

Lor,   poate   doar   vreo   BUSHITURĂ.
        ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
                     ,,,,,,,,,,,,,

R E N A Ş T E     G O R I L AAAAAA
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

CAD   CLIPE,   CAD .
Spre   rai  din   iad
O   fi   vreun   vad  ?

Hei...luaţi   cu  asalt
Zidul   dosnic
La   nivel   înalt
Totul   e   josnic.

Un  SUS   nemilos
Îşi   face   treaba
Pe-aici   pe   JOS
Trudim   degeaba.

Sus,  cămătari  
Cu-aceleaşi   karme.
Jos   mercenari
Cu  alte  arme.

Prin  umbră  foşnind
Simt   fiara.
Parcă   mi-aud   gâlgâind
Jugulara.
                      
Zodii   ţintesc  
Fără   milă
Sau   te   zdrobesc  
Sub   şenilă.

Cad   şi   decad
Ruşinea,   mila,
Din  guri   de   iad
RE – NA - ŞTE     GO – RIIIIII- LAAAAA!

Unii   emit
Alţii  absorb
Unul   e   orb
Altu-i   orbit

Unul   e   corb
Altu-i   corbit
Sau   mistuit
De   propriul   morb.
.......................

Un   gol   ermetic
Gându-mi   constrânge.
Dar    sunt   pursânge
Sub   pinten   genetic,
Şi   focul   ce-n   craniu
Mocneşte,
Stârneşte
Viespar   de   uraniu.
...............................--
Cad   zile,   cad
Spre  rai,   din   iad
Nu-i  nici   un   vad..

Iluzia --
Mit
Şi  abuz.

Concluzia  --
Ai   grijă
Visu-i  rănit
De-o   schijă
         De-OBTUZ.

..............................
Zile   se  sparg.
Drumul   spre   iad
E  tot   mai   larg  --
O   zi  --  un   grad.

Sunt   prins
Ca-n   cleşte.

Firul   prea-ntins
Slăbeşte.

Respir
Abrupt
În   delir ....

Sub   tir
Ne-ntrerupt
N-am  gir
Să   mai   lupt

Ultimul   fir
S-a   rupt.           
-------------
xxxxxxxxxx

Arhitecturi  ale  Naturii  --  
Munţi-Temple,   Mări-Academii.

Agoniselile   Culturii  ---
Abecedare    de   Copii.

Lozincile   Nomenclaturii  --
Arbeit   macht   FRAER --  Let   it   be !

Şi   sPIRITUL    mAGISTRATURII  --
Regulament   de   Puşcării.
              ,,,,,,,,,,,,

Poate   venim   din   constelaţii 
Fiind   coborâtori   din  zei,
Da-n   piept   ne   urlă   generaţii
De   cromagnoni   şi   cimpanzei.

Contemporanul   Babilon
E   ca   o   piramidă-ntoarsă.
Cu   melci   cu   coarne   de   bizon  
Şi  şefi   cu   capuri  de  sifon
Democraţia   e   o   farsă.

Încă   suntem   pitecantropi.
Popoarele   sunt   încă   triburi
Manipulate   cu   tertipuri
De   Prea   Înalţi   interloPOPI.

Cum   nu-s   şi   eu   vreun   barosan
Din   buna   lume   interlopă
Să   cumpăr   dreptul   de-a   fi   popă
Jurist   sau   politician !

Înlănţuită   libertatea
Absurdu-ajunge  Ideal  --
Un   paradox   paradoxal
Identic   cu   realitatea.

În   paradisul   infernal
Cu   idiotul   genial
Şi   cu   piticul   colosal
Minciuna   cumpără   dreptatea.

De   bunul   gust   modern   mi-e   greaţă
Igienă   ce-ar   mai   însemna
Dacă  te  speli   mereu   pe   faţă
Iar   sufletul   e   o   hazna.

Morala-i   scrisă   în   chineză
Traducătorii   sunt   laponi
Şi   trece   tehnica-n   viteză
Şi   fluieră   la   pietoni.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
              

                Fără   de   slipi,   combinezoane,           
                Se   luptă   zei,   cu   amazoane.

RICHARZI   CU   INIMI   DE   DOLARI

Cum   pentru   râmători   e   zerul
Şi   strategia   pentru   oşti
Mândria   este   pentru   proşti
Şi   pentru   oameni   caracterul.
      ------------------------
S-a   redeschis   un   lanţ   de   baruri
Aici   în   Valea   Plângerii
Şi   dau   concert   un   iad   de   staruri
De   sângerează   îngerii.

Rătăcitor   printre   cocote
Se   luptă   azi   în   stil   complex
Ultramodernul   Don   Quijote
Cu   Morile   de   Vânt   din   Sex.

Onoarea  s-a   pierdut  la   zaruri.
Cu   alte   steme   pe   tricou
Azi  cavalerii   pier   prin   baruri
Sau   pier(d)   eroic   la   tripou.

În   uniformă   socială  
E   îmbrăcat   un  cimpanzeu
Şi   nu   am   nici   o  îndoială
Că   tot   aşa   va   fi   mereu.

Orbecăim   prin   aberaţii
Şi   nu   apare   niciun   chestor
Să   dea   un   şut  în  fund   acestor
Degenerate   generaţii .

                2

Anarhic   şi   torenţial
Se   desfăşoară   lumea   vie
Născută   dintr-o   inerţie
A   Sexului   Spiritual.

Problema   supravieţuirii
E  pentru   genii   şi   savanţi
Dar   amăgirea   fericirii
E   şi   a   lor   şi-a   celorlalţi.

Din   cei   ce   trag   la   loteria
Norocului   spre-al   cuceri
Puţini   sunt   la   categoria
Întâi.   Cu   restul,   ce-o   mai   fi.

Pendule   între   zei   şi  monştri
Imprevizibil   buni   şi   răi,
În   jurul   nostru   e-un   război
Nesesizat   de ochii   noştri.

Cum   poţi   în   pace   să   trăieşti
Cum   poţi   muri   fără   durere
Cînd   CINEVA   are   plăcere
Să   vadă   cum   te   chinuieşti ?

Trei   căi   avem  -- una,   natura.
A   doua   e-n   societate
Şi   trei  --  ce-a   prevăzut   Scriptura
Pe   care   mergem   dintre   toate  ?

Cărarea   lumii   e   un   fals.
Drumul   Scripturii  --  ipotetic.
Natura   e   un   zid   ermetic
Cu   cine   să   dansăm   în  vals
La   braţul   Bibliei,  profetic,
Cu   Strauss   cu   Platon   sau   cu   MARX  ?
                ,,,,,,,,,,,,,,,,,

O   epidermă   înconjoară
Scheletul   continentelor
Pe   care   orice   por   e-o   ţară
Şi-un   smoc  de   păr   e   un  popor.  

Cap   mic   cu   trup   de   uriaş
Şi   coadă   lungă,   de   balaur,
Societatea-i   dinozaur
De   peşteră   sau   de   oraş.

Această   namilă   lumească
Constând   din   vieţi   şi   morţi   mărunte,
Există   doar   ca   să   hrănească
Un   cap   cu   creierul-grăunte
Ce   împletindu-şi   propriul   ştreang
Din   zi   în   zi   aşteaptă   parcă
Asupra-i   să   se   reîntoarcă  
METEORITUL-BUMERANG.
         ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Din   cele  spuse   pân-acu,
În   planetara   Iliadă
Pământul   are   trup   şi   coadă
Dar   creier   unic,   încă   nu.

În   fiecare   dintre   noi
Jeratec   sub   cenuşă   zace
Căci   pacea    nu   e   nici  o   pace
Ci   o   reclamă   de   război.

Suntem   doar   kitschuri   împăiate,
Produse   de   artizanat
Când   Spiritul   s-a   îmbătat
Cu   propria-i   luciditate.

Dar   ard   membranele-n   supape
Se   smulg   din   balamale   uşi
Şi   răbufnesc   vulcani   sub   ape
Şi  urlă  vânturi   prin   cenuşi.
                   
Să   fie,   omului   îi   cer,
Mai   demn  de   locul   său   din   cer.
In   caz   contrar,   un   naufragiu  --

REGRETE,   UN   PIOS   OMAGIU.

         3
Retorica   hamletiană
E-o   cale  de-a   filozofa.
Dar  drama   crunt-real  umană
E,   de  A   FI   şi-A   NU   AVEA.

Pe-acest   tărâm  alunecos
Ieşim   din   valuri   ca   o   spumă
Luînd   tragediile   în   glumă
Şi   glumele   în   serios.

Pe  globul   pământesc,   o   gloabă
De-i   zice   om,   un  mamifer
Cu   creierul   precum  o   boabă
Pipernicită,   de   piper.

Suntem   primate   oprimate
De-un   pântec   veşnic   nesătul
Şi   dacă   n-avem   păr   pe   spate,
Pe   creiere   avem   destul.

Dacă   priveşti   din   înălţime  
La   jungla   asta   de   civili
Par   o   cultURĂ   de   bacili
Ce  mişună   prin   intestine.

Curg   generaţiile-n   spume,
Te   uiţi   la  ele   şi   suspini
Când   vezi   că-i   tot   mai   multă   Lume
Şi  Oamenii   tot   mai   puţini
Căci   dac-ai   cântări   acum
Cât   e   cenuşă   şi   cât   arde
Doar   zeci   de   mii,   din   miliarde
Sunt   flacără,   iar   restul,   scrum.

Admir   în   tristul   avatar
Nenumăratele   jivine
Care   se   simt   atât   de   bine
În   codru,   mlaştină   şi   bar.

Cândva   jurasieni   de   grotă
În   umbrele   cavernelor,
Acum   produse   de   retortă,
Homunculi   de   laborator
Ce   neolitic   se   comportă
Prin   grotele   tavernelor.

Câţi   oameni,   tot   atâtea   boli—
Şi   ne   manifestăm   coleric,
În   balamucul   ăsta   sferic
Şi   puţintel   turtit   la   poli.

4
Oricât   aş   vrea   s-o   fac   pe   surdul---
Pe   mutul,   nesimţitul,   orbul  --
Nu   pot   să    înţeleg   Absurdul
Şi   ce   microb   îi   poartă   morbul.

În   analiză  mai   profundă
Toţi   oamenii   acestei   lumi
Sunt   buni   de   rele  ( sau  ne-buni )
Ce   reuşesc   să   se   ascundă.

Cum  criminalul   este   sadic
Tot  omul   de   nimic,  e   cinic
Se   cere   un   examen   clinic
Căci   fenomenul   nu-i   sporadic. 

Făcănd    sondaje   în   mulţime
Vezi   că   mai   toţi   au   maladii
Mai   toţi   au  RĂU   DE   ÎNĂLŢIME --
Puţini   au   RĂU   de   JOSnicii.

O   zbatere   fără   folos
Ce-ţi   fură   până   şi   speranţa
Vampirii   sus,   păduchii,   jos
Ne   speculează   toleranţa.

Cu   lupii   liberi   printre   oi
Pacea-i   iluzie   amară
În   viaţa -  şcoală   militară
Şi   lumea  -  teatru   de   război.

Pentru   ca   răul   să   tri...Burke
Turnăm  benzină  peste   foc
Şi   ne  admitem   reciproc
Otrava   ce  cu   vârf   ne   umple.

Un  cancer   macină   lumina.
Ca   să   suprimi   supremul   rău,
Nu  e   de-ajuns   un   fierăstrău  --
E   necesară   Ghilotina.

Văd   cifre   vii,   întregi   şi   părţi,
Mirate   semne   de-ntrebare
Văd   multe   numere   impare
Dar   nu   văd   nici   o   rezolvare
Sub   semne   de   egalităţi.

Popoare  ?   Oameni  ?  doar   o   halcă  
De   carne   pentru   lupi   vicleni.
Legiuitori   ce   legi   încalcă
Şi   cler  şi   politicieni.

Să   nu   mai   credem   în   minuni
Speranţa   este   în  zadar 
Cei   tari   nu-s   niciodată   buni
Cei   buni   nu-s   niciodată   tari.
               
                   5

Cu   prova   şi   cu   cârma   ruptă
Fatal   înfiptă   în   nisip,
Se   regăsesc   pe-aceeaşi   plută
Sisif,   Ulisse,   şi   Edip.

Mortale   prin   natura   lor
Fiinţele   îşi   duc   solia  --
Tandreţea,   cinstea,   gingăşia,
Serveşte   numai   de   decor.

Suntem   moluşte   subterane
Eroii   marilor   erori,
Copii  pistilizaţi   din   flori
Bastarzii   fetelor   morgane.

Nebunii   fac  la   gură  spume.
Guvernele   ne   spun   poveşti.  
În   mult   prea   ne-mplinita   lume
Cum  ai   putea   să   te-mplineşti  ?

Simt   sufletul   cum   m-i   se   stinge
Când   văd   fiinţe   cum   se   sting,
Mi-ar   fi  ruşine   să   înving
Căci   nu   ştiu   ce-aş   putea   învinge.

Trompeta   Fricii   ne   adună
Să   stăm   în   cale   la   stihii
Tu   Singur   Nu   Învingi,   vom   fi
Puternici   Numai   Împreună.
                      
Deţinem   reproducerea
Şi   uzul   falselor   comori
Şi   cufundându-ne-n   erori
Ne   Construim   Distrugerea.

Văd   cum   o   focă   se   sufocă,
Cum   moare   un   rechin   în   chin
Căci   abuzând   tehnologia
Pentru-un   profit   mai   uriaş
O   mie   de   industriaşi
Au   sufocat   ecologia.

La   a   norocului   ruletă
Visează   miliarde,   trişti.
O   mie   de   afacerişti
Ţin   jumătate   de   planetă.

E   prea   puţin  ce-a   mai   rămas.
Prezentul   în   erori   abundă
Acum   cărarea   se   înfundă
Coboară   viul   pas   cu   pas...
Săpăm   secundă   cu   secundă
Mormântul  ultimului   ceas.

Nu   mai   există  amânare
Cât   încă   totul   nu   e   scrum,
Nu-i   prea  devreme   nici  acum
Să   cerem   şi   la   şerpi   iertare.

Perfecţiunea   care   plânge,
La   locul   ei   va   reveni
Doar   după   ce   ne  vom   plăti
Greşelile,   cu   preţ   de  sânge.

                6 

De-om   fi   găsiţi   în   viitor
În   sarcofage   fără  nume,
Savanţii   cimpanzei,  vor  spune
Că   noi   am   fost   strămoşii   lor.

Ce   ştiu   mai   bine   oamenii  ?
Ştiu   cel   mai   bine   a   preface
Decoruri   paradisiace
În   scene   pentru   tragedii.

Gherila   individuală
A   fiecăruia   din   noi
E   doar   o   mică   hărţuială
Pe   Globul   Marelui   Război.

Un  rai    cu   iadul   paralel  ---
Prosperă   lenea   şi   desfrâul
Dar   tot   mai   greu   trăieşte   grâul       
Şi   cei   ce  scot   pâinea   din   el.

Oricât   vâsleşti,   nu   va   fi   lesne,
Cu   pluta   ce-o   numim   Morală
Să-nfrunţi   oceanul   de   tempeste
De   obârşie   animală,
Căci   pe  când   Einstein   osteneşte
De-asupra   calculelor   lui
Gheorghe   mănâncă,   bea,   munceşte
Şi-şi   vede   de   femeia ...( cui   ? ) 
Şi   pe   tarlaua   realistă
gheorgheE   ară..   Waka   paschte.
universu   nu   eZistă
Fincă   Ghe X ghe  --  NUL   cunoaşte.
              ----------------
Oricît   de  mult   s-ar   da   cu   gura
De   clerici   şi   de   demnitari,
Societatea   şi   natura
Îi   protejează   pe   cei   tari.  

În   haita   neevoluată
De   lupi,   cu   prada   singur   ţel,
Să   fim   convinşi   că   niciodată
Nu   se   va  face   lupul  miel.
         ..............................

Din   toate   lucrurile  care
În  viaţă   definesc   un   om
Un  Pom,  un   Om,   un  Dom  şi-un  Tom
Sunt   cele   mai  înălţătoare.

Cînd   veţi   avea   un  ochi   şi-n   frunte
Numai   atunci   o   să   vedeţi
Ce   uriaşe   frumuseţi
Ascund   aceste    Amănunte.                 
---------------------------------------  --             

                   cunoaştem   pomul   după   roade.
                   pe   om,   prin  ceea   ce   îl   roade.

SFIDÂND  A   COSMOSULUI   GER,  
Bastardă   între   drac   şi   înger
Gândirea   vrea   să   fie   fulger
Spre-a-şi   lumina   propriul   mister,

Dar   craniul   nostru-i   ca   o   oală
În   care   fierbe   creierul
Iar   inima   o   sală   goală
În   care   cântă   greerul.
   .............................

Privesc   Prezentul   galopând
Şi   parcă-l   văd   rotindu-şi   lancea
Pe   DONQUIJOTE   de  la   VRANCHA
Luptând   cu   morile  de   vânt.

Ademenit   în   idealuri
Ce   nu   au   suflet   ci   doar   chip,
Urc   Ziduri   Chinezeşti   pe  valuri
Şi   Babiloane  pe   nisip.

De   trântori   fluturând   lozinci
Pline   popoarele   ca   stupu-s  --
DEMONcraţii   homini   lupus
Cu   libertăţile-n   verigi.

De   vorbele   demoncraţiei
Sunt   până-n   inimă   străpuns.
Sunt   ODYSSEU   ce   n-a   ajuns
La   capătul  călătoriei.
                       .
Aş   vrea   s-ajung   din   nou   ACASĂ
Şi   s-o   revăd  pe   PENELOPA,
Dar   cred   c-o   să   mă-ngroape   popa
În   pânza   ce   voia  să-mi   ţeasă,
Căci   veacul   nostru   face-ntrânsul  
Descoperire   epocală  --
CORUPŢIA   UNIVERSALĂ  ---
Pe   Newton   îl   apucă   plânsul,
Când   se   împart  premii   şi   burse
La   impostori   şi   la   momâi
Şi   la   piloţii   de   la   CURSE
DE   CURVE   de   Formula-ntâi.

Făcând   măsurători   precise,
În   curvosfera   planetară
Găsim   toxina   necesară
Peste   NElimitele-admise. 

Când   arme   facem  cu   MIGală
Ştiinţa   cade   în   prostie  --
Nu   ne-apărăm   de  duşmănie
Nici   de   prostia   personală,

Căci   precum   racul   ce   se   minte
Că   progresează,   prin   război,
Ştiinţa  merge   înainte
Şi   conştiinţa  înapoi.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
              ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

PANSPERMICUL   TORENT   NEFAST
Inundă   pământeasca   fire.
Dar   Spiritul   în   limpezire
N-are   nevoie   de   balast.

Bovinele-şi   vor   veşnic   trupul
Şi-şi  caută  soluţia.
Hiena   cosmică   şi   lupul
Reglează  evoluţia.     

Strigoii  --  morţii   puşi   pe   harţă
Pândesc   în   umbră   la   răscruci
Şi   mii   de   braţe  de   năluci
Abia   aşteaptă   să  te-nhaţe.

Din  noapte   ne   aspiră   vidul.
Viespi   karmice   atacă-n  roi.

La   pândă   şade   Arahnidul
Ce-şi   fabrică   mortal   acidul
Şi-aruncă   plasa   peste   noi  ---

El   e  PĂIANJENUL  CU   CRUCE
Ce   Raţiunea   Lumii   Suge
Şi  o   Târăşte   Înapoi.

Planeta  stă   să   se  scufunde
Într-un   tunel   întunecat
Căci   sufletul   e   sclerozat
Şi   Spiritul   nu  mai   pătrunde.

În   golurile   fioroase
În   care   ochiul   lumii   plânge
Pământu-i   insulă   de  oase
Udată   de-un   ocean  de  sânge. 

Pe   Frontul   Infinitului
În  misiune   ne-ntreruptă
Suntem   oştenii   care   luptă
Într-un  război  al   nimănui.

Degeaba   facem   salt   cu  salt
Pe-acest   Pământ   ca   un   ospiciu.
CREAŢIA   e   UN   CAPRICIU  --
Misterul   are-un   scop   înalt
Noi   suntem   doar   de   sacrificiu.

Planeta-ntreagă   e   în   comă
Şi   printre   muribunzi   ca   voi
Eu   sunt  penultimul   strigoi
Şi-antepenultima   fantomă.
               ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
                       *

                     Există   oare-n   jalnicul   Senat
                     Vreun  singur  om   cinstit?
                                                      BYRON.
     
                            PANTA   RHEI
                       
              Când -- Totul  Curge, --  eu   conchid
              C-avem   un   Univers   Lichid
              Şi   dacă   l-am  filtra,   probabil  -                                
              Ar  fi   potabil.

FILOZOFĂM   CA  GREIERUL.
Ce-şi   ştie   numai  interesul  --
Dar   nu  cunoaştem   universul
Nici   inima,   nici  creierul.

La   fel   ca-n   noaptea   junglelor
Şi   la   oraş,   un   miel   şi-un   tigru
O   pradă   şi   un   prădător
Păstrează   RĂUL   ECHILIBRU.

În   Grecia   de   altădată  --
Democraţie   sclavagistă,
Iar   în   modernitatea   tristă
Sclavie   democratizată,
Fiindcă   acel   ce   guvernează
Autocrat   sau   democrat
Te   cumpără   şi   te   păstrează
Ca   pe   un   bun   de   consumat,
Căci   cu   excepţia   elitei
Pe   vârful  lumii   suspendată
Nouăzecimea   piramidei
De   jos,   e-n   epoca   de   piatră.

Cresc   perle   tehnice   în   lume
Dar   beneficiază   doar
Vedetele,   cei   fără   nume
Rămân   în   urmă   şi   dispar.

Cu   lupii   liberi   printre   oi
Pacea-i   iluzie   amară
Şi   viaţa  --  artă   militară  
Academie   de   război,
Căci   Moartea   Neagră   te   pândeşte
La   şold,   în   fiecare   toc.
CEA   ALBĂ,    te   ademeneşte
La   fiecare   colţ   de   bloc.

Sunt   vremurile   copleşite
De   maladii   şi   penurii...
Prin   Strâmba   Dreptului,   Elite,
Planifică   eugenii.

Sunt   pete   albe   pe   planetă
Şi   găuri   negre   în   prezent.
Sub   un   progres   intermitent
Şi   un   regres   ce  se   repetă
Progresu-i   numai  aparent.

Livadă-i   orişice   popor
Dar   pomii-s  tot   mai   plini   de-omidă
Orice   popor   e   un   ogor
Dar   tot   mai   plin   de   pălămidă.

În   haos   mapamondial
o   anarhie   generală,
Derută   individuală
Şi   iadul   interpersonal.

Aici   în   josnicele   sfere
În   cel   mai   abisal   neant
Unde   Satana-i   la  putere
Iar   Dumnezeu   doar   figurant
Doar   nemăsura-i   etalon,
Trăieşte  Răul  foarte   bine
Ruşinii   nu-i   este   ruşine
Să   predice   de   la   amvon.

În   jurul   nostru   cerul   arde
Iar   noi   în   urma   tuturor
Infanterişti   cu   halebarde
În   plin  război  al   stelelor.

Judecători   nejudecaţi
Ce   scuipă   pe   hârtii   sentinţe
Ca   cojile   de   la   seminţe  --
Condamnatori   necondamnaţi.

În   epoca   atomului
În   mari   dosare   criminale
AvoCĂŢEI   de   trei   parale
Invocă   DREPTUL   oMULUI,

Căci   în   raiadul   actual
Şi   geniile   şi   demenţii
diferă   numai   prin  pretenţii
decât   prin  meritul   real.

Pe   scenele   politice
Roiesc   Actori   şi   INFRactori
Şi   Amatori   şi   SCamatori
Şi   PALEOinformatori
Cu   ranguri   NEOlitice..

Cine   nu-i  demn  --  E   DEMNITAR
Cine   nu-i   domn  --  E   DOMNITOR
Deputăţia  --  INSECTAR
Iar   Parlamentul  --  DORMITOR.

În   Parlament   şi   în   Senat
Unde   aleşii   trag   cu   clonţul
Ştim   nişte   tipi   buni   de-mpuşcat
Care   nu-şi   merită   nici   glonţul.

Zac   legile  după   zăbrele                                                                      
Manipulate   de   bastarzi.
Politica   pute-a   obiele
Murdare,   bune să   le   arzi  --
                
Patria   mea,   şir   de   bordele  !
Popor   viteaz   de   bodyguarzi  !

Ce   bine   spui   cumetre   LUCA -
-CĂ   totul   e   curat - murdar
Cu   patrioţi   de   BUZUNAR
CARE   AU   GURA   UNDE-I   BUCA.

..................................................................

Fierbinte   eră   glaciară  --
Şi   lor,   şi   tuturor,   rivali
Ultramoderni   Neandertali
Lângă   Măciuca   Nucleară.

Pe   muchea   veşnicei   dileme
De-a   fi   un  înger   sau   un   drac
Alerg   să   tot   rezolv   probleme
Pe   care   singur   m-i   le   fac.

Nici   n-ai   la   ce  să   te   aştepţi.
Că   recunoşti,   nu   recunoşti
Mor   oamenii  ca   nişte   proşti
Fiindcă   nu   trăiesc   deştepţi.

Ne-a   perfecţionat    cultURA  ?
Cu   vorbe   poţi   opri   un   val  ?
După   milenii,  animal-
ul  are   doar   dantura.

Civilizaţia   e-o   zarvă  --
Un   film   de   animaţie.
Progresul  -- complicaţie
E   mult   prea   mult   pentru   o   larvă.

O,   mamă   Terră,   mamă   astră,
Cât   va   dura   naşterea   noastră
Că   trupu-i   încă   nenăscut
Şi-i   încă   orb   şi   surd   şi   mut
Şi   fără   împliniri   depline  --
Mă   dor   toţi   oamenii   în   mine,
Că-n  egosfera   încărcată
De-un   EU   respingător   şi-nfipt
N-o   să   se-nchege   niciodată  
Această   lume  de   nisip.

Ce-nseamnă-a   fi  realizat ?
Mereu   în   stare   de   alarmă
S-ataci   cu   orice   fel   de   armă
Să-ţi   aperi   locul   câştigat
Chiar   ţie   însu-ţi   inamic
Să   n-ai   încredere-n   nimic.

Iobag   legat   de   sex   şi   vintre
Cu   funia   instinctelor
Mă  zbat   în   paranteza   dintre
O   târâtoare   şi-un   condor.

Parcă   suntem.   Oare   suntem  ?
Parcă   iubim.   Oare   iubim  ?
Poate   trăim.   Oare   trăim  ?
           .................

Plutind   de-asupra   hăului
Vrăjind   poeţii   şi   nebunii
Pe   faţa   nevăzută-a   lunii  --
LABORATORUL   RĂULUI.             

Şi   printre  alte   mii   de   tare,
Te   prinde-n   cleşte   ca   un   crab
Alcoolul,   forţa   celui   slab
Şi   slăbiciunea  celui   tare.

Ca  un   alcool   din   alambic
Te-mbată   zilele,   te   fură
Te   sorb   câte   o   picătură  
Iar   anii   nu  aduc   nimic.

Printre   căderi   visezi   şi  speri
Mânat   de   visele   deşarte
Tot   mai   departe,   mai   departe,
Departe .........  până   Nicăieri.

Abandonezi   orice   speranţă
Eşti   manechin   fără   puteri
Un   nume   fără   de   substanţă
Eşti   un   Nimic   în   Nicăieri.

Visezi   că   urci   pe   munţi   cu   brazi
Să   inhalezi   lumini,   esenţe,
Dar   dintr-odată  vezi   cum   cazi
În   FILIPINELE   DEMENŢEI
Sau   Mariane  ( după   caz.)

Deschizi   aripi   în   zborul   vieţii  
Către   azurul   din   zenit,
Dar   cazi   din   visul   însorit
În   viscolul   realităţii,
Căci   decăzut   din   rolu-i   sfânt
Pământu-acum   e-o   pată-n   soare
Iar   oamenii   de   pe   Pământ                           
Sunt   gânduri   negre   planetare,
Căci   unii,   ori   de   la   femei,
Ori   nu   le   iese   socoteala
Se   mai   omoară   între   ei
Să-şi   mai   omoare   plictiseala.

Planeta-ntreagă   e   un   birt.
Noi   închinăm  să   trecem   hopul.
Un   Singur   Dumnezeu  --  doar   Scopul,
Plebeii   vor   PÂINE   ŞI   CIRC  --
Şi...VINĂ   DUPĂ   NOI,   POTOPUL.

Voinţe   se   învălmăşesc,
Condorii-şi   caută   curenţii,
Instinctele   ne   răvăşesc,
AMORîşi   caută   clienţii,
Şi   Demiurgul - Dramaturg
Dă   tragice   reprezentaţii
Iar   TIMPUL,   Preotul -- Chirurg
Efectuează   Operaţii.

Mereu   adună   învăţaţii
Înţelepciune   câte-un   pic
Avem   la   toate   explicaţii
Însă   soluţii,   la   nimic.

În   zidul   Marii   Piramide
Şi-n   celelalte  PI-RA-mizi
E-un   milion   de   cără-mide  
Şi-un   1.000.000   de   că-ră-mizi.

În   şcolile   societăţii
Îţi   însuşeşti   încă   de   mic
Ştiinţa   mediocrităţii
Şi   arta   de   a   fi   nimic.

Prezentul  are-un   chip   instabil
Ca   mimica   maimuţelor.  
În   viitorul   timp   probabil
Precis   vom   fi   strămoşii   lor.

Încrede-te   strămoşilor
Şi   singur   să-ţi   aplici   la   rându-ţi
Principiul   păcătoşilor  --
Fereşte-te   de   tine   însu-ţi. 

Din   corciturile   de   azi
Se   va-ntrupa   o   altă  rasă
Mai   înţeleaptă,   mai   frumoasă
Cu   inimă   şi   alt   obraz.

Azi   poţi   să   fii   vreun   cleptoman   
Din   Buna   Lume  Interlopă
Că   ai   putea   să   fii   doar   pOPĂ
JUpIST   sau    poli VICII an.

În   balta   de   noroi   sub   astre
Ascunsă   de-acel   nor   de   fum
Din   sufletele   ce   acum
Ard  în   raiadul   lumii   noastre,
Există   oameni   altimetru
Există   oameni   batiscaf
Există   oameni   barometru
şi   oameni   pur   şi   simplu,   praf.

De  prăfuială  sunt  sătul.
Îi  simt   rahatului   aroma.

Să   nu   mă  credeţi  un  credul.
Eu  sunt   necredinciosul  Toma.

Eu  nu-s   nici   PAŞA  de   la   ROMA
Nici   PAPA   de   la   ISTAMBUL. 

Nu-s   Cyrano   de  Bergerac,
Poet  K   Po(e)
Şi   nici   maestru   la  caiac  --
Ca   NOE.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

CÂND   ÎŞI   VOR   CHELTUI   TOŢI   ANII
Numai   atunci   se   vor   trezi
CUVÂNTUL   de-ar   suna   ca   banii
Numai   atunci   l-ar   auzi.

În   piatra   inimilor   lor
CUVÂNTUL   n-a   avut   ecou
Da,   ASTĂZI,   voi   urca   din   nou
Pe   Muntele  Măslinilor.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Suntem  copii   abandonaţi
Pe   marginea   Pământului
Şi   aşteptăm   înfriguraţi
Întoarcerea   CUVÂNTULUI.

Am   spart   CUVÂNTUL   în   cuvinte
Pe   care   le   zvârlim  în   vânt
Ceva   o   să   ne-aducă-aminte
Să   ne   întoarcem   la   CUVÂNT.  

        ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Poet- Condor
Străbat   Pământul
Şi   el   la   rându-i
Alt   Călător.

Poet- Condor  --
Fenomen  între  fenomene
Plutesc   în   zbor
Printre   Edene   şi   Gheene

Prin   adunări  
Şi   prin   scăderi
De-nmormântări  
Şi   învieri.

Ochi   auster
Şi  minte   trează
escaladează
munţii   de   cer,
sau   strecurând
tulburi   izvoare
adună-o   mare
clară,   în   gând.

Sfere   de-azur
necunoscute
fac   semne   mute
jur   împrejur.
           
inima   mea
poartă   năpasta
pe  lumea    asta
ca   nimenea..

Văd   valuri   vii
Căzând   în   gol.
Zădărnicii,
Cum   dau   ocol.

Vise   în   stoluri
Caută   vad
zboară   şi   cad
în   goluri.

Gură   de   lup  --
Nemărginirea,
Doar   cu   Iubirea
O   mai   astup...
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Marginea   Imperiului   Ceresc.
De   la   centru,   spre   periferie,
Raza   obosită,   întârzie  --
Tot  mai   rele   veştile   sosesc.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

S-aprind   lumini
în   galaxii  --
poate-s   vecini,
poate,   stafii.

peregrinăm
colo,   colo,
ne   întrebăm
ce-i   DINCOLO
şi   ne   mirăm
că   tot   nu   ştim
de   ce   plecăm
şi   revenim.

Nişte   străini
Ce   nu   ştim   bine
Cine   cu   cine
Suntem   vecini.

Străin   de   semeni
Şi   Dumnezeu
Nu   ştiu   de-asemeni
Nici   cine-s   eu.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
trăim   sincron
noapte-lumină.

Trupul   se-nchină
Unui   foton  --

Speţă   divină.
Poate   bufon.

Trăim   fictiv
Şi-ntreg   şi   parte,
Viaţă   şi   moarte
Alternativ.

Jur   împrejur
Pământul   plânge
Spumă   de  sânge
Sub   cer   de-azur.

Ceaţă   şi   fum.
Pierdute   lupte.
Şanţuri   abrupte  --
Capăt   de   drum.

Vine   ciclonul
Universal-- 
Acord   final
Armaghedonul .

Dar   cine   ştie
De   câte   ori
O   să  mai   mori
În   veşnicie.

Nu   e   normal
Să-ţi   cauţi   rostul
În   adăpostul
Centrifugal.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

MĂR   FULGERAT  !
Oare-i   Pământul
Sau   e   doar   Gândul
Înspăimântat ?

Şiiiii-ngheţ   topit !
Sub   ceeeeerul - pliiită
Cui--bar   zi-dit
Pe   dinamiiiiiită ?     

Ai   nume
Lume ?
lume   finită
şi   definită
indefinit.
,,,,,,,,,,,,,,

ochi   plumburiu
cerul   încruntă
ca   o   insultă
la   tot   ce-i   viu.

Moartea   adultă
Doar   mai   ascultă
Ora   căzută
În   Prea   Târziu.
............................,

Sub   firmamentul   luciferic
Mă   simt  nevolnic  şi   pierdut.

Războinici   cu   intenţii   rele
Mă   ţintuiesc   cu  ochi   de   stele
Izbindu-mă   din  întuneric
Sălbatec   şi   neprevăzut.

De   la   pământ   şi   de   la   cer  
Ce   oare-aş   mai   putea   să   cer ?

Mă   uit   în   jurul   meu   şi  văd
O   omenire   în   prăpăd
Şi-un   Dumnezeu   nemulţumit
De   univers,   de   infinit...

Ori   noi ?   Ori   EL  o  fi   greşit  ?
                                     
                   *
E   grea   planeta  de   suspine.
Orbita   n-o   mai   poate   ţine.

Văd   umbra   păsării   de   pradă
Ce   calculează   cum  să  cadă
Peste-a  pământului   cireadă.

Mai   văd   cum   Sepia   Astrală
Şi-aruncă   Norul  de   Cerneală.

Mai  văd   un   nor   coclit-verzui
Ce-neacă   cu  otrava   lui
Iubirile   pământului.
...........................

În   loc   de   pasăre   sau   floare,
Sau   inimă,   pământu-n   cer
Va   fi   solzoasă   târâtoare
Orbecăind   pe   văi  de   ger  ?

Suntem   în   pragul   nefiinţei
Şi  fi-vom   blestemaţi   mereu
Fiindcă   ne-am  ucis   părinţii  --
Natura   şi   pe  Dumnezeu.

Văd   trăznetul   blestemului
Pe   Creştetul   Sistemului
De   pe   Pământ   până   la  Vega
Şi   de   la   Alfa   la   Omega.  
....................................

Dup-al   pământului   deces
Arheologi   din   alte   astre
Vor   căuta   fără   succes
Vestigiile   lumii   noastre,

Se  vor   mira   poate   un   pic
Însă   tot   ei   îşi   vor   răspunde  --
Acesta   este   locul   unde
Nicicând   nu  s-a-ntâmplat   nimic,

Şi  or   să   plece   mai   departe
Lăsând  sub   munţii   de  gunoi
Acest   nefericit   altoi
De   veşnicie   şi   de   moarte.

De   Judecata  de   Apoi
Numai   o  clipă   ne   desparte.....
Despre   Planeta   de   Gunoi  --
Nu   va   mai   scrie   nici   o   carte.
            ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,..
                     culturi   de   microorganisme
                     orbecăind   prin   atavisme.

Se   scurg   nisipuri   în   clepsidră.
Alarme   şuieră-n   eter.
Din   valuri   sfâşiate-n   cer
S-arată   capete   de   hidră  
Ca   un   avertisment   sever.
........................

SE-NDOAIE   CICLURI   ŞI   SE   FRÂNG
Ameninţate   DE   O   FIARĂ
Care   pătrunde   cu   o    gheară
În   carnea   lor   tot   mai   adânc.

Astrale   geruri   vin   să-ngheţe
Metamorfozele  din   mers.
O   implacabilă   tristeţe
Coboară   peste   univers.

Prin   nori   galactici,   încărcaţi
Cu   energie   corozivă
Plutesc   epave   în   derivă,
Cu   condamnaufragiaţi.

În   codrii   vremilor   în   freamăt
Umanitatea   e   un   geamăt
Al   unei   specii   ce   abdică
Sub   Foamete   şi   Frig   şi   Frică,
         --                    --            --
Cele   Trei   F – uri   Sângerii
Care   îşi   mânuie   Tridentul
Pe   tot   ce-i   viu   în   permanentul
Asasinat   al   lumii   vii.
.....................................................
                 
În   mediul  veşnic   împotrivă
Sondăm   adâncul   vadului
Pe-un   sloi   de   gheaţă   în  derivă
Plutind   pe   focul   iadului.
           ----------------

CÂND   VA   VENI   CE   VA   SĂ  VINĂ
DIN   METAFIZICUL   COMPLOT
UN   SINGUR   VAL   VA   ŞTERGE   TOT
ŞI   NE   VA   SMULGE  DIN   LUMINĂ.

Capriciile  noastre   toate
Şi   dame  şi   maşini   de   lux
Vor   sta   cu   roatele  în   sus
Seduse   şi   abandonate.

Sub   galerii   urlând,   acerbe,
Tereştrii,   rugby   vor   juca.
Extratereştrii  vor  marca.

Sub   a   erupţiilor   jerbe
Oceanul   Planetar   va   fierbe
Apoi   din   nou   va   îngheţa.

Tot   mai   sălbateci  şi   mai   rari,
Ferindu-ne,  pe   potecuţe
Din   vânători   vom   fi   fugari
Certându-ne   cu   urşi   polari
Sau   cu   familii   de   maimuţe.

Cu   zâmbete   prosteşti   pe   chipuri,
Sfidând   civilizaţia
Mici   maimuţoi   se   vor   juca
Cu   diplomele   multor   V.I.P.-URI.

Vor   face   pipi   şi-altceva
Pe   ţevi   de   tunuri  şi   mitralii.
Urangutani   vor   defila
În   uniforme   cu   medalii.

Sub   cerurile   calcinate
Cu   frica-n   coaste   ca   un   junghi,
Cu   braţe   moi   pe   lângă   trunchi
Lângă   izvoarele   secate,
CĂZUTĂ   VIAŢA   ÎN   GENUNCHI
Va   linge   pietrele   uscate.

----------------------

Sunt   negre   ierbile   pe   lunci.
Şi   pietrele-nsetate,   crapă.
Şi  aşteptările-s   mai   lungi.
Şi   fierbe   sângele  în   prunci.
Şi   ca   o   fiară   te   arunci
La   fiarele   ce   se   adapă  --

Ce   fericiţi   eram   atunci
Când   aer  mai   aveam,   şi   apă.  

Văzduhu-i    suflu   de   balaur
Şi   răsuflarea   noastră  --  vaer  --
Am   da   pe   apă—munţi   de   aur.
Şi   mări   de   sânge   pentru   aer.

Şi  tot   mai   greu   respiră   viul
Şi   pulsul   i-e   tot   mai  scăzut
Şi  cântecele  au   tăcut
Şi   ne   sufocă    Prea   Târziul.

Greşelile   se   însumează.
Judecătorii   se   decid 
Şi   condamnările   urmează...

Jur   împrejur,   ocean  de   vid.
Nori   duşmănoşi   îşi   fac   prezenţa
Pulverizând   insecticid. 
Prin   vene,   gâlgâie   acid.
Atotstăpână   e   DEMENŢA
Şi   mii   de  rele   coincid
Şi   guri   de   beznă   se   deschid
Să   soarbă-n   haos   existenţa.

Şi   toate-aceste  mari   dezastre
Se   săvârşesc   AICI,   ACUM,
Pe   o   particulă  de   scrum
Din   vatra  galaxiei   noastre,

ŞI  CINE  MAI  SIMTE  NEVOIA                        
SĂ  LUPTE,  CÂND  TOTU-I  ZADARNIC
ÎN  ULTIMA  NOAPTE  DIN  TROIA
ŞI   ULTIMUL  CEAS   PE   TITANIC ?

PRINTRE   MISTERE,
CUIB   DE   HIMERE,  
MIRAJ   ŞI   MIT.

PRIN   ANI   ŞI   ERE,
LUME-N  CĂDERE
DE   NEOPRIT.
          ,,,,,,,,,,,,,,,,,,
                   *
NELINIŞTE .  ŞI   HAOS.   FRICĂ.

O   criză   a   soluţiei.

DIVINUL   LEADER   mai   ridică
Stindardul    (r) Evoluţiei  ?

Căci   când   pe-o   mare-nfuriată
Loveşte-n   navă   URAGANUL,
GUZGANII   fug,   dar   CĂPITANUL,
N-o  părăseşte   NICIODATĂ.

CUVÂNTUL   VIU,   nazarinean
Ar   re-nverzi   creştino-logic
Uscatul   ram   genealogic     
Din   viţa   primului   Adam  --
Fiul   cel   prost   al   Domnului,
Ce   a   stricat   cu   vina   lui
Odihna   viitorului  ?

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

În   univers,   mi-e   fruntea   provă.
Mi-e   orice   neuron,   o   stea  --
Dar   inima  --  o   supernovă.

În   avatariile   vii,
Celulă   moartă -- dragostea,
Răpusă  de   leucemii.

Aicea   pe   Pământ  --  OMOR.
Sus,   stelele-n   nemărginire, 
Sfidează   Moarte   şi   Iubire
Şi-şi   văd   de   treburile   lor.
                       ,,,,,,,,,
               ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Târziu    când   s-a   sfârşit   cu   joaca  
Pe   care   o  numeau   Război,
Din   Troia   fumegând,   cu  barca,
Şi   ce-a   rămas   dintre   eroi,
ULISE   pleacă   înapoi
La  Penelopa,  în   ITHACA.

Când   s-a   sfârşit   cu   răstignirea,
ISUS  ( pr)...omite ?   să   se-ntoarcă
Pe-un   O.Z.N. --- cereasca   arcă ---
Să   Mântuiască   Omenirea.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

SUNTEM   ÎN   VEŞNIC   URAGAN.    
Cu   cârma   veche   şi  zdrobită  
Lipsită   de   un   Căpitan,
E   Nava   Lumii   mistuită
De   un   incendiu   pe   ocean.

În   Cala   Conştiinţei,   scundă
Stă   pasagerul   stresslaxat.

Chitanţa   de    Asigurat
Pe   Viaţă,   –  e   la  brâu   în   pungă.

Şi   dormitează,   împăcat
Pe   Nava   ce   se   tot   scufundă.

În   Veac,   distracţia   abundă.

Întreg   Pământul   e   un   birt.
Noi,   închinăm  --   să   trecem   hopul.  

Înconjurat   de   flori   de   mirt,
Înaltă   Preasfinţia – SCOPUL.

Plebeii   vor   PÂINE   ŞI   CIRC
Şi  ...   VINĂ   DUPĂ   NOI,   POTOPUL.
.              ....................
Primul  deceniu   din   alt   veac
Şi   primul   veac  din   alt   mileniu.
Omul   va   fi  cretin,   sau  geniu,
Va   fi   un   înger,   va   fi   drac ?

Din   miile   de   copitate
Ce   riscă   şi   s-aruncă-n   vad
Un   minim   merge   mai   departe      
Iar   toate   celelalte   cad.

Triumful   luptătorului
Ce   frânge-ncheieturi   şi   oase
În   sporturile   sângeroase  --       
Nu-i   ţelul   viitorului.

------------------------------

Pentru   a   merge   mai  departe
Se   cere-un  alt   fel  de   eroi.
Selecţia   e   un   război
Purtat   pe  viaţă   şi  pe   moarte,

Dar   Premiul  Unu   nu  se-mparte
La  mulţi.   Şi  nici   măcar   la   doi.

DOAR   ÎN   SPIRITUALITATE.
...............................................
                 ,,,,,,,,,,,,                       
              o   speţă   animalieră
              care   şi-atunci   când   moare,   speră.

              luaţi   en   gros   sau   luaţi  în   parte
              suntem   câte   puţin   din   toate.
              Dacă-l   citez   pe-ARTISTUNFEL 
        -- ,, NIMIC NU  ESTE  DOI  LA  FEL. ,,

ÎN   BALTĂ   DE   NOROI,  SUB  ASTRE,
Cu   trup   şi   suflet   şi   destin,
Între   demonic   şi  divin
Arde   raiadul   lumii   noastre.

Să   rezumăm   ce   suntem   noi  --
Întîi,   un   leagăn   de   iluzii.
Un   vânător   de   vânt  --  la   doi
Şi   un   baston   miop,    apoi,
Ce  trage   tragice   concluzii
Între   contuzii   şi   perfuzii.
-----------------------------------

Sub   rac   zodiacal,   în   cleşte
Ne   naştem,   ardem   şi   pierim.
Suntem   Pământul   ce   trăim -- 
El   SINGUR,   ce,   de   fapt,   TRĂIEŞTE.

Ne   mână   sexul   ca   pe-o   turmă
De   fantomatice   momâi
Dar   ce   ţinteşte   cel   dintâi ?
Ce-l   mână   pe   acel   din   urmă ?

Morala   noastră   de   doi   bani
Ar   vrea   să   cad   la-nvoială 
Cu   milioanele   de   ani
De   inerţie   sexuală.

Toţi   au   câte-o   justificare,
Toţi   sunt   mai   buni   ca  cei  mai   mulţi.
Nu-i   nimenea   ca   fiecare
Dacă-ţi   pierzi   vremea  să-i   asculţi.

Dar   mulţi   chemaţi  -- puţini   culeşi
Mulţimi   sălbatece,   o   groază
Cu   cât   mai   răi   cu-atât   mai   deşi.
Dar   Spiritul   înaintează
Doar   printr-o   mână   de   Aleşi.

Precum   un   diamant   ales
De   sub   un   munte   de   cărbune,
Ce   rară-i   Viaţa-n   Univers  --
Ce   rari   sunt   Oamenii   în  lume
Şi   trebuie   să   fii   un   monstru
Să-ţi   faci   culcuşul   în   noroi
Cu-atâta   cer   în   jurul   nostru
Şi   ceruri   între   noi   şi-n   noi !

De   adevăr   suntem   departe.
Cu   slabe   pâlpâiri   şi   reci,
Opaiţe   ard   în   miliarde  --
Dar   Fulgerele   Doar   în   Zeci.

Spre   puritate   năzuim,
Dar   visurile   cad   fărâme
Şi   parcă   suntem   nişte   râme
Ce   se   cuplează  instinctiv.

S-atingem   Plenitudinea
Ce    garantează   Înălţarea,
Mai   valoroasă   ca   Valoarea
E   numai   Atitudinea.

Cochilia   ermetică
A   Eului,   de-o   vom   zdrobi,
E   şansa   milimetrică
De   a   mai   supravieţui,
Căci   miliarde   separate
De  interese   reci   şi   seci
Închise-n   Eul  lor,   în   veci
Nu   vor   forma   UMANITATE.

Putreziciune   şi   Ruină.
Pentru   mulţimile   pedestre
Ce   n-au  LUMINĂ   LA   MAŞINĂ
Elitele-s   extraterestre,
Căci   apucând   pe-un   drum   greşit
Din   primul   ceas   al   naşterii,
MAŞINA   LUMII   s-a   zdrobit
De   Pomul   Răucunoaşterii. 

Căzută-n  propria   ei   plasă
CULTURA   va   pieri   în   vânt
IAR   SPIRITUL   DE   PE   PĂMÂNT
VA   CĂUTA   O   ALTĂ   CASĂ,

C-am   spart   CUVÂNTUL   în   cuvinte  
Pe   care  le   zvârlim   în   vânt.
Vrem    IADUL   să   ne-nveţe   minte
Să   ne   întoarcem   la   CUVÂNT  ?
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Diavolul   Nostru,   SFÂNTUL   EU,
E   Raiul   Infernal,   prin   care
Oricare   din   rumegătoare
Şi-nchipuie   că-i   Dumnezeu.

Când   voi   ucide   monstrul   EU
CU-AVEREA,   VREREA   ŞI   PUTEREA,
De-abia   atuncea,   ochiul   meu
Îşi   va   recăpăta   vederea,

Atunci   vom   săvârşi   minuni,
Vom   respira   dumnezeire
Şi   vom   pătrunde   prin   Iubire
În   alte   noi   dimensiuni.

Escaladând   cer   după   cer
Am   fi   ca   PASĂREA   ALBASTRĂ  
Şi-atunci   va   fi   fiinţa   noastră
Recunoscută   de   MISTER.

Dar   pân-atunci,   călcăm   porunci
Şi   scoatem   urlete,   din   şoapte...

Eram   strălucitori,   ca   prunci  --

DE UNDE-AM  SCOS  ATÂTA  NOAPTE ?
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
                        *
La   Margine   de    Tot,   pe   Terra,
Sub   jarul   rece   dintre  astre
Oceanul,   Cerul,   Atmosfera
Şi   Inima  --  toate   albastre.

Încremenire   siderală...
Pe   câmpi   albaştri   de   gheţari
Doar   Aurora   Boreală
Dansează   pentru   urşi   polari.

În  noaptea   ultravioletă,
În   vântul   ne-Cuvântului,
Pier   nişte   NIMENI,    pe-o   planetă
ÎN   INFINITUL   NIMĂNUI.
          ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

ÎN   COSMICUL  METABOLISM
Ce-asimilând,   disimilează
Pământul   e   un   organism           
Ce   se   autodevorează.

În   cimitirul   de  sub  Lună,
Privind  spre  cer  spre-un  scop  mai  sfânt
Sămânţa  intră în   Pământ 
Ca   să   renască   tot   mai   bună.

Pământul-Hrană   trece-n   Sânge
Iar   sângele-n   Puteri   şi   Gând
Şi   ciclic   Spiritul   se   frânge
Şi   se   întoarce   în   Pământ.

Apoteoze   şi   necroze
Prin   vremuri   se   vor   perinda
Şi   veşnic   îşi   vor   fredona
Refrenul   de   metamorfoze    

Căci   Absolutul   e   un   Corb,
Metamorfozele-s   ca   fumul  
Iar   cosmosu-i   Ciclopul   Orb
Ce-şi   pipăie   prin   Spirit   drumul.

Tu   ştii   că   nu   ai   de   ales 
Că   plata   ta   îţi   este   moartea
Dar   sacrificiul   înţeles              
Sporeşte-n   noi   divinitatea.  

Orice   epocă   e   un   val
Escaladând   pe   scări   cu   trepte
Ca   omenirea   să   se-ndrepte
Spre   repetatul   ei   final.

Natură   şi   supranatură.
Putere   şi   supraputere.
Tu,   lume   dragoste   şi   ură  --
Tu,   bucurie   şi   durere.      
         ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
                  *

CELELALTE  DIMENSIUNI

Părem   minuni
În   scundul   teatru
Zidit   în   patru
Dimensiuni.

Visăm  imens,
Trăim   în   parte --
Căci   mai   departe
N-avem   acces.

Visăm   fugar
Să   prindem   unda,
Visul,   secunda,
Dar,   în  zadar.

Miraj   ceresc,  
Visele,   anii,
Sub   cercuri   stranii
Se-mpleticesc.

Călcăm   rebel
Pe-un   plan   neplan
Contemporan--
Dar,   paralel.

Ades   mai   rece,
Arar   mai   viu,
Sufletul   trece
Din  tată-n   fiu.
                       
De   jos   în   sus
Urcăm   cu   greu
Din   cimpanzeu
Către   ISUS.
..................................

Poate-s  minuni
Mult   mai   înalte
În   Celelalte
Dimensiuni.

Ele   plutesc
Precum   un   astru
Într-un   albastru
Dumnezeesc,
Dar   ard   prea   sus
Şi   nu-s   cuvinte
Să   reprezinte
Ce-ar  fi   de  spus.

Gândul  uimit,
Fără  o   şansă,
Cade   în   transă
Încremenit.

Sufletul   mut
Vede   cu   teamă,
Cum   se   destramă
În   Absolut.
.....................
Fug  de   năvod
Să-mi   apăr   osul,
De   monstruosul
Cefalopod,
Care   avar
Din  nefiinţă
Mă  ameninţă
Tentacular.
.........................

Să   nu   te   miri  --
În   alte   sfere
Poate-s  himere,
Poate,   vampiri,
Poate   amici,
Poate  sunt   monştri
Sau   fraţi   de-ai   noştri,
Mai   mari,   mai  mici.
.....................................

În   Spirit   Pur
E   ora   eră
Ca   o   himeră
Fără   contur.

Luând   veşnicia
Ca   etalon,

Chiar   galaxia
E   un   foton.

Forţând
Înalte
Ascensiuni
Pătrund 
În   alte          
Dimensiuni,

Rupând   năvodul
Cel   mărginit

Lucrând   la   podul
Desăvârşit

Pentru   exodul
Către   Zenit                
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Ce   magice   calculatoare
Funcţionează   în   nucleu
Şi   câte   semne   de-ntrebare
Sunt   între  om   şi   Dumnezeu!  
                   *

CÂND   UNIVERSU-I   DOAR   CENUŞA     
Unei   explozii   nucleare,
Cum   aş   putea   să   rup   cătuşa
Capcanei   înconjurătoare ?

Mă   arestaţi   dacă   sparg   uşa
Particulei   elementare  ?                           

-------------------------------

Moment   suprem   de   adevăr
Când  aşezate  spate-n   spate
Segmentele  intersectate
Trec   în   contrariile    lor.

PRIVIND   PESTE   privirea   mea
Observ   că   drumul   se-ngustează
Se   face   punct,   se-ncrucişează
Şi-ACOLO   trece-n   ALTCEVA,
Şi   din   Colosul   Astronomic,
Mă   furişez   intuitiv
În   Infinitul   Negativ
Din   universul   subatoMIC.

Imponderabilele   unde
Din   Inima  Creaţiei
Distrug   baraje   să-mi  inunde
Saharele   dintre   nuclei.

Ce   simfonii   de   uragane,
Ce  anotimpuri   de   minuni
În   abisalu-acestor   lumi
Strămicrosubliliputane !

Mi-e   pulsul   suprasaturat
De   invizibile   maree
Şi   ca   un   viscol   mă   străbat
Moleculare   Căi   Lactee, 
Nenumărate   motoraşe
În   fiecare   fir   de   praf.....
Pe   electroni   zăresc   oraşe
Cu-nchinători   la   alt   Allah.

De-aţi   şti   ce   noapte   e  în   piscul
Adâncului   nucleu   de   stea !

De-aţi   şti   ce   iarnă   şi   ce   viscol
În   fiecare   fulg   de   nea !
      
Doar   Gândurile  ---  beduinii
Călcând   pe  dune   de   microni
Străbat   Saharele   Luminii
Dintre   nuclei   şi  electroni.
....................

 

În  Universul   ca  un   Tunet
Fiinţa   ta   ce   pare   slabă
E-o   simfonie  într-un   sunet   
Şi  un   poem   într-o  silabă.
..........................

Stă   în   puterea   Omului
Să   cucerească   antispaţii
Cu   mii   şi   mii   de   constelaţii
Pe   cerurile-atomului,
Şi   prin   emisii   stimulate
De   cerebrale   radiaţii,
Să   biruie   oculte   spaţii
Revendicând   eternitate,
Turnând   cenuşa-i   fenixală
Într-un   cristal  divinizat
Focalizând   vecia   goală
În   Clipa   Cea   De   Neuitat.
                                                      
Dar   cea   mai   mare   cucerire  --

Cu   EUL   SĂU,   luptându-se

O   va   obţine   prin  Iubire  --

Va-nvinge,   învingându-se.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,                        

                   când   cerul   ne   va   fi-mpuşcat
                   ca   pe   un   câine   ce-a   turbat.

Mi-e   inima   un   zar   de   jar
Ce-l   tot   arunc   pe  masa - viaţă
Să-i   aflu   cea   de-a   şaptea   faţă
Dar   căutarea   e-n   zadar.

O   umbră   tot   mă   urmăreşte
Eu   însumi   umbre   urmăresc
Dar   viaţa   nu   mă   mai   găseşte
Şi   viaţa   nu   o   mai  găsesc.

Aştept   cuvântul   învierii
Din   viaţă  spre   dumnezeesc
Dar   unghiile-mi   scrijelesc
Zadarnic   Muntele   Tăcerii.

Chiar   mie   mi-s   necunoscut
Mi-e   creierul   o   îndoială
Între   ciocan   şi   nicovală
Între   nimic   şi   absolut.

Pe   serpentinele   stelare
Fac   slalom   între  ani   şi   zile
Într-un   peisaj  cu   izobare        
Şi   izoterme   pulsatile.

Mă   asaltează  cu  stilete
Sălbăticiuni   cu   ochi   de   linx
Din   raze   ultraviolete
Şi   cobrele   din  raze   X .

În   fenomenul   fantomatic
Ireversibil   şi   straniu
Mai   fac   câte-un   efort   pragmatic 
Să   dau   impresia   de  viu.

Sunt   strop   de   apă   clocotită
Căzută-ntr-un   Ocean   Polar
Sunt   o   scântee   rătăcită
În   mijlocul   unui   gheţar,
Un   fir   de   pulbere-n   Sahara
În   nesfârşitu-i   Maraton,
Un   strop   de   sânge-n  Amazon
Şi-o   lacrimă   în   Niagara.

Înjositoarelor   suplicii  
Silit   mereu   să   mă   supun
Aş   mai   putea   oare   să   spun
Vreodată   --- Veni,   Vidi,   Vici  ?

Pământul   are-un   chip   livid
Şi   prin   Istoria   ce   doare
Cu  trupul   tot   mai   obosit  
Ca   valurile   trec   popoare...

Ca   slabe   descărcări   în   vid.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Peste   fereşti,   obloane  trase.
E   beznă,   lacăte   la   uşi,
Noi,   dezrădăcinaţi,   intruşi,
Străini   în   propria-ne   casă.

Privind   Pământul   de   departe,
În   Abatorul   Lumii   Vii,
În   casa   lor   cu   geamuri   sparte
Văd   tremurând   nişte   copii
Străini   în   lumile   stranii,
Sub   zări   de   dragoste   şi   moarte
Între   nuclei   şi   galaxii.

Suntem  copii   înstrăinaţi
De   Laptele   Cuvântului  --
Şi   aşteptăm   înfriguraţi
Alt   Răsărit   PĂMÂNTULUI.
                           ,,,,,,,,,,,,

Şi   Marea   Noapte   va   veni.
Printre   tentacule   şi   bice
Şi   electronice   alice
Spectralizaţi   vom   rătăci.

Rămâne   din  ce-a   fost   pe  lume
Dintr-o   Istorie   --   DOAR   NUME  ???
În   rest  --  bătăi   de   clopote
Pe   ardere   şi   clocote  ???         

Născutu-i   numai   ca   să   moară  ?
Şi   scrisul   doar   să   fie   şters  ?
Să   fie   Viaţa-n   Univers
O   întâmplare   într-o   doară  ?

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

                   Redobândind   COPILĂRIA
                   Recucerim    ÎMPĂRĂŢIA!
                       
NICI   SFÂNT   CU   SUFLET  DE   VĂPAE,
Nici  Gânditor,   n-a   penetrat
În   LOGOS - ul  de   diamant  
Ce   doar   cu   diamant   se   taie.

Mari   Conştiinţe-aduc   solia
Din   SPIRIT,  şi   prin  geniul   lor
De   aur   neputrezitor
Subânţelegem   veşnicia. 

Prin   magnetismul   emanat
De   scoarţa   noastră   cerebrală
Pământul   e   înconjurat
De-o   aură   spirituală
Şi-atuncea   când   în   preajma   mea
În   loc   de-un   OM,   vor   fi   o   mie,
Planeta   va   raţiona
Precum   substanţa   cenuşie.

Va   fi   momentul   ideal
De-a-nscrie   Spiritele   toate
În   MAREA   UNIVERSITATE
A   GLOBULUI   SPIRITUAL.
                      
Prin   alchimii   supralumeşti
În   infinită   devenire
POATE   că   Legile   Cereşti
---------------------------------
Sunt   Gânditori   ajunşi   Gândire.
-----------------------------------------  
          -----------------

Acum   în   unii   dintre   noi
Jeratec   sub  cenuşă   zace
Căci   pacea   nu   e   nici   o   pace
Ci   o   permisie-n   război.

Ce   poate   face   Omul-Fiară  !
Şi   lor   şi   tuturor   rivali,
Ultramoderni   Neandertali
Lângă   Măciuca   Nucleară.

La   umbra   armelor   nu-i   pace.
Ce   ştiu   mai   bine   oamenii  ?
Ştiu   cel   mai   bine   a   preface
Decoruri   paradisiace
În   scene   pentru   tragedii.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Răscruci   la   fiecare   pas
Răscruce-n   orişice   secundă
Răscruce  în   minut   şi   ceas
Şi-n   suma   veacului,   rotundă.

Ca   lupii   fascinaţi   de   lună
Privim   la   Cer,   la   Univers,
Şi-mpiedicaţi   de   propriul   mers
Urlăm   că   lumea   nu  e  bună.

Fiind   o   lume   inundată
În   propriu-i   sexual   tunel
Şi   cu   busola   deviată
De   la   Spiritualul   Ţel,
Căzută-n   propria   ei   plasă
Cultura   va   pieri   în   vânt
Iar   Spiritul   de   pe   Pământ  --
VA   CĂUTA  O   ALTĂ   CASĂ.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

În   muşuroiul  galaxiei  
O  colonie   de   furnici.
Iar  noi  actorii   tragediei
În   teatrul   sorţii   noastre   mici.
-------------------------------------

PE   CĂI   CONVEXE  ORI  CONCAVE ,
După   un   drum   istovitor,
Vapoarele,   se-ntorc   epave
Să   moară-n   porturile   lor.

Panspermiale  intemperii
Însămânţează   galaxii,
Dar   putrezesc   de   vii   materii
Ce   oameni   şi-au   dorit   a   fi.

Civilizaţie   Fantomă
În   Viitorul   Muribund.
Planetă,   Animal   Flămând
Planetă,   Animal   în   Comă.

Inteligenţe   omeneşti
Fac   poduri   şi   dezleagă   noduri 
Dar   veşnic,   legile   cereşti
Opun   nedescifrate   coduri.
                  
Pe   trupul   lor   de   cruci   mor  sclavii.
Golgote-s   zilele   şi   anii.
DIN   BEZNĂ,   DOMINE   CLAMAVI
O,   ELI   LAMMA   SABACTANI.

Sub   galbenul   târziei   toamne
Spre   iarna  ce   nu   poţi   s-o-nfrunţi
De   ce   ai   părăsit   tu   Doamne
Pe   oaia   singură-ntre   munţi  ?

Ne-nghite   infinit   pustiul
Tăcut   şi   înfricoşător...
Pe   muche   de   cuţit   stă   Viul
Ca   condamnatul   sub   topor.

E   perspectiva   funerară
Ce   se   deschide   pe   Pământ
Când   ies   cadavrele   afară
Şi   intră   viii   în   mormânt.

E   ziua   tragerii   la   sorţi.
Armaghedon,   Apocalipsa,
Când   vine   peste   vii  eclipsa
Şi   Învierea   pentru   Morţi.

Săgetător   din   Marea   Undă
Un   TRĂSNET   NEGRU,   bici   şi   brici
Va  spulbera   într-o   secundă
Adunătura   de   furnici
De   n-o   să   aibă   vreme   nici
Un   vinovat   să   se   ascundă.

Spre   veşnică   oficiere
Se   umplu   gropile   cu   var
Iar   victimele  pe   altar
Aşteaptă   rândul   la   tăiere.

Îşi   face   preotul   serviciul,
Dar  ruga   cade   în   pustiu,
Iar   bou   şi   om  şi   tot   ce-i   viu
Stă   pregătit   de   sacrificiu  --

Pe   suflet   cută   lângă   cută...
E   ceasul  inimii   oprit.
Alergătorul   obosit
Cerşeşte   tihna   absolută.

Epuizat,   cu   glasul   stins,
Zdrobit,   se   prăbuşeşte-n   moarte,
Doar   Spiritul   din   el,   nu   poate
Să   se   considere   învins.           
                                                                      
Atunci,   din   holdele   răscoapte,
Rămâne   câte-un   bob   în   spic..

Şi   miezul   zilei   este   Noapte  

Căci   luminând   peste   NIMIC  --

Ce-nseamnă   ZIUĂ   pentru   MOARTE ?

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

            ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,..

La   margine   de   sat   galactic,  

În   bezna   şi   în   frigul   arctic  --

PĂMÂNT  --  pluralul   singuratic.

Şi   trec   corăbii   pe   zenit...
Matrozii   dorm,   ori   au   murit,

Ori   cad   cu   gânduri   şi   cu   fapte,
Pe   curbe   de   scântei,   în   noapte,
Către   Bermudele   urlând
Cu   pântecul  mereu   flămând 
În   Nuştiuunde   Nuştiucând...

Şi   noapte  arctică-ntre   sfere.
Şi   prăbuşire.   Şi   Tăcere.

Şi   rătăcim   corăbieri
spre   Polul   Nord    de   Nicăieri...

Aud   în   negurile   nopţii
Sirenele   Singurătăţii...

       ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Aud   un   câine   care   latră  --  
E   timpul,   Câinele   de   Piatră

Aud   trădări   şi   sfâşieri  --
E  viaţa,   Câinele   de   Fier.

Aud   un   urlet  din   neant  --
-- E   Câinele   de   Diamant.

            ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Un   înger  a   sunat   din   goarnă.

Şi   Barca   Noastră   se   răstoarnă.  

Şi   navigăm   din   nou   pe-un   trunchi  --

Şi   timpu-i   până  la   genunchi.

A   fost   la   început  pârâu  --
Acuma   e   trecut   de   brâu.

Încerci   greşelile   să-ţi   numeri
Dar   timpul   ţi-a  ajuns   la   umeri....

Revezi   ca-n   vis   copilăria  --
Dar   timpul   ţi-a   cuprins   bărbia.

Apoi,   tot   universul  --  veşted  --

Şi   timpul,   a   trecut   de   creştet.
                
                     *
Eu   sunt   Pământul   Singuratic
În   bezna   şi   în   frigul   arctic.

Sunt  trist,  şi  cu  destin  nesigur  --

Şi   cu   Neoamenii,   SUNT   SINGUR.
          
            ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
                   
                         *
                

                 prin   resturi   de   caroserii
                 ce   crezi,   mai   suntem  încă   vii  ?
                                 ,,,,,,,,,,,,
                 tu,   centru   al   sferei
                 creier   uman  --
                 nu-ţi   propun
                 să   priveşti   simultan
                 creierul   Terrei
                 creier   nebun.

PE   FIECARE  CONTINENT,
Din   poli  peste   meridiane,
Urgenţe   şuieră   strident  --

Toate   Formulele   Umane
Au   eşuat   în   Faliment.

Peste   prăpăstiile-adânci,
Al   Vieţii   urlet   de   furnică
L-auzi   izbindu-se  de   stânci
Răspunsul  din   ecou   e   ---   FRICĂ.        

Căci   când   ne-am   renegat   menirea
Frumosul  s-a  făcut  Urât
Şi-a  mai  rămas  numai  atât --
Doar  sinu...Supravieţuirea.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Pe   Zdruncinata   Fortăreaţă
Lovesc   obuzele   din   plin...
E   plin   văzduhul   de   venin                  
Sirene   şuieră   în   ceaţă,
Şi   al   Pământului   destin
Atârnă   de   un   fir   de   aţă.

E   prea   puţin   ce-a  mai   rămas.
Prezentul   în   erori   abundă.
Acum   cărarea   se   înfundă
Coboară   Viul   pas   cu   pas
Săpând   secundă   cu   secundă  
Mormântul  Ultimului   Ceas.

Pierduţi   prin   propria   risipă
Stăm   atârnaţi   de-un   fir   de   păr.
Nu   ne   trezim   la   Adevăr
Nici   chiar   în   cea   din   urmă   clipă,                                 
Şi   dac-acum   suntem   de   plâns
E   că   am   risipit   pe   fleacuri
Doar   într-un   veac,   tot   ce  au   strâns
Un   milion   de   mii   de   veacuri,
Şi   n-o   să   n-i   se   ierte   vina
De-a   nu   fi   fost   mai   precauţi
Nici   când   ne-om   bate   pe   urina
Şi   carnea   fiilor   născuţi,
Căci   Bobul   de   Mărgăritar
Ce   trebuia   să   dea   lumină
Întregului   Sistem   Solar  --
Acum   e-o   boabă   de   neghină.
            ...................
Din   naştere   legaţi   ca-n   cleşte
De-acel   păcat  originar
Un  ghem   de   şerpi   ne-ncolăceşte
Astral -  terestru -  nuclear.

Suntem  statuile   de   sare
Uitate   sub   astrale   ploi.....
Un   glas   de   dincolo   de   noi
Ne-ademeneşte   în   pierzare.

Jivine   îşi   maschează   mersul
Pitite   prin   stelare   ierbi...
UN   CUIB   DE   FIARE-I   UNIVERSUL --
ŞI   CREIERUL,   UN  CUIB   DE   ŞERPI !

Pe-altarul  mort   al   veşniciei
Suprema   jertfă   noi   o   dăm,
Cu   trup   şi   suflet   sângerăm
Ca   să   slujim   zădărniciei.

În   creier   Spiritul   aspiră
Către   spirale   tot   mai   largi.
În   carne,   Tragicul   conspiră
Lovind   în   tine   şi-n   cei   dragi.

Un   Faust   este   fiecare
Oricine-am   fi,   cât  suntem   vii
Cosmovalpurgice   stafii
Ne   bântuie   din   avatare.

Şi   rânjete   şi   hohote
Printre   bătăi   de   clopote
Pe   lumile   în   clocote.

Şi   sfâşieri.   Şi   ţipete.

În   universul   scripete
Stau   pregătite   criptele.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,..
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

              2  1  1  2 
............................................

Cîte   greşeli   va   fi   să  fac
Pentru   o   clipă   de-nălţare  ?
Câţi   ani-lumină   de   zigzag
Pe   metru   de   înaintare  ?     

Botez   deces   sau   cununie     
În   absolut   indiferent...
Un   Clopot   bate   permanent
În   Cosmica   Mitropolie.

Războiul   e   al   Celor   Mari
Noi   suntem   chiriaşi   cu   gazde,
Suntem   ţânţarii   kamikadze.
Noi   suntem   numai   mercenari.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Metagalacticul   şuvoi
Evoluează-n   largi   spirale…
Viespi   karmice   se-adună-n   roi  --
Ce   dracu   tot   mai   pun   la   cale 
Căci   Babele   Zodiacale
Tare   urât   privesc   la   noi.

---------------------

Prezent   etern  şi   simultan
Sub   megafizice   dezastre...

Pământul,   un   activ   vulcan.

Seisme   trupurile   noastre
Cu   replici  în  cotidian.

Şi   Zodiacul   tot   îndrugă  
Verzi  şi  uscate   despre   noi...
Şi   toate   se   petrec   în   fugă
Ca   o   iubire   în   război.

Ne-atrag   abisurile   reci
Căci   raţiunea   imatură
Şi-ai   noştri   ochi  de   lilieci
Nu   suferă   LUMINA   PURĂ .

Mâini   karmice   ne   ţin   în   funii.
Din   Grajdul   Existenţial,
Prin   Geamul   Mat   al  Raţiunii
Privim   cu   ochi   de   animal
Miracolul   Creaţiunii,
Şi   pipăim   cu   ochi   miopi
Esenţe-n   Alfabet   Ebraic,
Şi-AL   SPIRITULUI   ARC   VOLTAIC
Ce  nu-l   suportă   orice   ochi.

Suntem   o   barcă   de   pescari
Între   un   val   şi-un   contraval.
ŞI   LOCUL   ĂSTA   NU-I   REAL 
ŞI   NOI   SUNTEM  IMAGINARI.

Sub   trecerea   ce   însăşi   trece
Fierb   fibrele   de   omeniri
Ţesute   pe   scheletul   rece
A-ntreţesutelor  rotiri.

Faustic   şi   oedipian              
Sub   dispoziţii   maladive,

Valeryrimbaudelairean
Ne  bălăcim   într-un   ocean
De   Certitudini   Relative.

De   la   ADAM   LA   NOSTRADAM
Ţinuţi   sub   bici,   în   jug   şi   ham,
Sfârşitul   zi   de   zi   îl   vezi
Nu   trebuie   să-l   mai   cifrezi.

Stă   mărginitul   nostru  creier
Intimidat   de   infinit
Cu   repertoriul   lui   de   greier --

Averea,   Vrerea   şi   Puterea
Într-un   contact   nemijlocit
Cu   Moartea   şi   cu   Învierea,

Cu   două   vitrege   surori
Eternitatea   şi   cu   Moartea
Ce-şi   cere   fiecare   partea
De  flori  de  plumb  sau  flori  de  flori.

În   smog   şi   sînge,   pe   terestra
Istorie   Contemporană,
Progresului   să-i   fie  hrană,
Îşi   fierbe   pruncii   veacu-acesta.

Metamorfoze-şi   fac   siesta
Şi   cu   cinism   dumnezeesc,
Scobindu-se-ntre   dinţi,   privesc
A   lumii  jalnică   fiesta.
                      
Şi   pe   eliptica   cerească
Sub   soare   lăcrimând   cu   plasmă,
Fără   pomelnic   şi   aghiazmă
Curând   va   fi   să   se   rotească
Un   sferic  cimitir   cu   mumii,
Fără   durere   şi   suspine,
În   Marea   Noapte   Care   Vine  --

În   Noaptea   Omului.   Şi-a   Lumii.
........................
        xxxxxxxxx
                   
DIN   GALAXIE   ŞI  DIN  SOARE,
Precipitaţii   sângerii
S-aştern   ca   o   înfiorare
Peste   fiorul   de  A   FI.

Furtuni   de   fiorduri   fioroase
Frâng   zdruncinata   noastră   casă.
Plutoniene   ceruri   joase
Şi   care   tot   mai   jos   se   lasă.

De-odată,   valurile   cresc,
Părând   planeta   s-o   îngroape.
Şi   acele   înebunesc
Pe   suluri   de   seismografe.

Pe   muche   de   cuţit   Cuvântul .
Pe   muche   de   cuţit   Iubirea.
Pe   muche   de   cuţit   Pământul.
Pe   malul   râpei   Omenirea.

Printre   căderi   încă   mai   speri
Dar   simţi   că   te  cuprinde   Valul
Şi   tot   mai   depărtat   e   Malul
Şi   ne   strigăm   din   răsputeri.

Ce-ndepărtat   e   Idealul
Şi   ce   aproape   până   ieri.

Ne   înconjoară   conflagraţii,
Năpraznice   desfăşurări
De   forţe   ce   se-nfruntă-n   spaţii
Ca   uraganele   pe   mări.

În   golurile   fioroase
Pământu-i   ochiul   care   plânge
O   lume  --   insulă   de   oase
Udată   de-un   ocean   de   sânge.
                                                       
Şi  cauze   întunecate
Adulmecă   sub   orizont.
Le   ignorăm,   primind   în   cont
Surprize   binemeritate.

Zidită-n   propriul   zodiac,
Într-o  galactică   rotire
Pe-o   sferă   cât   un   bob  de   mac
s-a   consumat  o   omenire.         
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,                       
               
Privirea   îmi   părea   mioapă
Nu   mai   vedeam   nici   un   Pământ
În   locul   lui   curgea   o   apă
De-asupra   ei   bătea   un   vânt.
-------------------------------------

Apoteoză   şi   otravă
În   adâncimi   de  negândit  ...
Trei   Boabe   într-un   NOR   DE   PLEAVĂ...
Lumini   şi   umbre.   I N F I N I T.
                                                                                                                                                               
                           *

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,--

S I M F O N I A   N E D E T E R M I N A T Ă

                    O M – M E G A
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
            
                   U  T  O  P  I  C  A

             A   P   O   T   E   O   Z   Ă
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

      
CER   ÎNSTELAT   DE-ASUPRA   MEA
ŞI   LEGEA   MORALĂ   ÎN   MINE .                                                                                                                       
                                                              KANT                                 

     CĂCI   ACUM ,
            TOATE   ACELEA   AU   TRECUT.                                                 
                           Ioan   -   Apocalipsa.
               ---------------------------------

VĂD   SPIRITUL   LUI   DUMNEZEU

CA   FULGER   VIU   ÎN   NORUL   GREU

AL   COSMOSULUI – MINEREU.
---------------------------------------------
                 

                  CONTEMPLU   TEMPLUL
                       BUNULUI   EXEMPLU.

Să   copiem   cu   fermitate
Prin   Prometeu   şi   prin   Isus
Exemplul   Ţărilor   de   Sus
Puternic   Conştientizate,

Căci   tot   mai   des   ni   se   arată
Solii   cu   semne   de   la   CEL
ETERN   ŞI   UNIC,   ce   odată
S-a   arătat  lui   Ezechiel.
------------------------------------------

Cuvântul   bun   mereu   să-l   sameni.
CUVÂNTUL   va   avea   un   rost
Chiar   de-ar   rămâne   doar   doi   oameni
Cum   de   la   început   a   fost.

Cărările   nu-s  încă  drepte.
Egalul   nu   poate   fi   pus
Pe   scările   cu   multe   trepte
Dintre   maimuţă   şi   Isus.

Atunci   când   nu   eşti   grijuliu,
Şi   crezi   că   nu   ai   a   te    teme,
Îţi   pare   că   e   prea   devreme.
Şi   dintr-odată-i   Prea   Târziu,

Visezi  că  urci  pe  munţi  cu  brazi
Să   inhalezi   lumini,   esenţe,
Dar   deodată   vezi   cum   cazi
În   Abisalul   Existenţei.

Născuţi   ai   vremilor   de-apoi  !
Spre-a   Prea   Târziului   dezastre,
Deschideţi   ochii   mari   cât  voi
Încă   din   burta   mamei   voastre,
Căci   chiar   de-ai   fi   acum   un   geniu
Ingenios   şi   inventiv
Acei   de   peste   un   deceniu
Or   să   te   creadă   primitiv.

Nu   sta   pe  zile   ca  pe-o   targă
Ridică-te   din   morţi   şi   mergi
Ca   să   te   lauzi   lumii-ntregi
Cu   viziunea   cea   mai  largă.

Trecând   prin   arşiţe   şi   geruri
Poţi   orişicând   să   faci   minuni,
De   viu   să  te   ridici   la   ceruri
Prin   vise   şi  prin   pasiuni.

Reţeaua   neuromenirii
Care   acoperă   planeta
Să   ducă-n   univers   ştafeta
Umanităţii   şi   Iubirii.
           
Atunci   Pămîntul   o   să   fie
Un   edificiu   ideal
Acropole   de   Armonie
Şi   Everest   Spiritual.       
.........................,,,,
    
     Să   nu   credeţi   c-o   fac   pe   sfântul
     Dar am un  loc  în  CER   --   PĂMÂNTUL.
                                                   ------------------
      Mi-e   dor   să   fac   un    raid   prin   sfere  
      Să-mi   văd   măcar   odată   fraţii
      Căsătoriţi   în   cartiere
      Prin   celelalte   constelaţii.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Prin   flăcări   purificatoare,
Aştept   multaşteptata   zi
Când   prin   mai   dârjii  noştri   fii
Poate   ne   vom   reîntâlni
În   alte   lumi   superioare.

Trec   miile   de   ani   ca   vântul
Şi   în   eonii   viitori
Poate   nu   va   mai   fi   Pământul
Dar   noi  vom   fi  în   locu-i   sori.

O   să   se   moară   uneori.
Vor   fi   şi   bocete   sub   cânturi.
Dar   noi   vom   fi   agricultori
Însămânţând   alte   Pământuri,
Să   dovedim   cum   se   cuvine
Contemporanilor   stelari,
Că  suntem   oameni   gospodari
Şi  nu  ne   facem  de   ruşine.

Agricultori   din   alte   astre
Vor   semăna  după   arat
Pământ  uman   înobilat
Cu   idealurile   noastre.
     .......................

În   simultanul   absolut
Care   nu   pleacă   şi   nu   vine
Prezentul  care-l   port   în   mine
E   viitorul   din   trecut.

Trecutul   infinit   e   fum.
Prezenta   clipă-i   idealul,
Căci   existenţa  mea-i   totalul 
Veciilor   de   pân-acum.

Speranţa-i   fiul   nenăscut
Care-ţi   promite   viitorul
Ca   vertical   să-ţi   fie   zborul
Puternic   şi   neîntrerupt.

Tu   poţi   din   rădăcini   să   tai
A   evoluţiei   căi   strâmbe
Şi   din   Istoria   de   Umbre
Ca   un  Luceafăr   să   răsai.

Imperativul   categoric  --
Fă-ţi   bine,   fără   să   faci   rău.
Arată   semenului   tău
Că   nu   eşti   omul   preistoric.

Nu   e   nevoie   să   fii  prinţ
Ca  bine-n   jurul   tău   să  sameni.
Nu   trebuieşte   să   fim   sfinţi
Ci   e   de-ajuns   să   fim   doar  oameni.

Sfidează-ntunecatul   hău
Şi   zi   de   zi,   rază  cu   rază,
Adună   tot   ce   scânteiază  --
Să   luminezi   în   jurul   tău.
   .....................

A   fi   satanic   sau   divin
Stă-n   grade   proporţionale
Şi-ntotdeauna   e   o   cale
Ca  să-ţi   alegi   un  alt   destin.

În   bătălia  ne-ntreruptă
Ce-o-nfruntă   tot   ce  e   născut
Voinţa  noastră-i   car   de   luptă
Gândirea-i   suliţă   şi   scut.

Împrejurările-ţi   scriu   soarta
De-a   fi   pe  culme   sau   abis
Dar   în   voinţă   şade   arta
De-a   corecta   ce   este   scris.

Eşti   stridie   ce-o   doare   perla
Ţi-s   căile   nespus   de   lungi
Dar   în   final    eu   totuşi   sper  la
Ţinta   propusă   să   ajungi
Şi   orice   val   e   infernal
Dar   o   să   treci   prin   imposibil  --
Chiar   făr-un   gram   de   combustibil
Şi   tot   o   să   ajungi   la   mal.

Rănită  viaţa,   plânsă,   şi
Întotdeauna-n   pierdere
Ea   va   avea   încredere
Întotdeauna   în   ea   însăşi.

Redusă   la   un   minim   cât
Autosfâşiindu-se,
N-ar   supravieţui   decât
IUBINDU-SE.   IU – BIN – DU – SEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE.............................................................   !
               ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

   O   SPERANŢĂ   ÎN   HAOS

În   clipa   care   nimeni   nu   va   şti-o  
Când   Vechea   Casă   fi-va   dărâmată,  
Noi   toţi   ne   vom   întinde   mâini   de-adio
Dar   ne   vom   întâlni  la   Judecată.

O   Vreme,   Armonia   va   fi   Haos.
Tăcerea-şi   va   cânta   Nesimfonia.
Oarbă,   Lumina   va   muri   pe   cruce,
Mişcarea   va   bătea   pe   loc   repaos  --
Că   n-ar  mai   şti-ncotro   s-o   mai  apuce,

Şi-n   clipa-n   care   în   nemărginire

Nu-i   nimeni  să  mai  creadă-n  vreo   putere,

Cei   care   s-au   jertfit   pentru   Iubire

Şi-au   zămislit   Lumină   din   Durere  --

Doar   Ei,   Alături   de   Dumnezeire

Vor   fi   Părtaşi   la   NOUA   ÎNVIERE .

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

  ---  S E P T E M B R I E  ---
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Destine   şi   cocori,   puzderii,  
Mai   zboară   încă   spre  Apus,
În   Adâncimile   de   Sus
Pe   Drumul   Neînapoierii.

Dar   vine   Ziua,   vine   Ora
Şi   Prima   Clipă   din   Minutul
Când   peste   vrerea   tuturora
Sfârşitul   va   vesti-Nceputul,
Când   după   geruri   hibernale,
Şi   Prime  Veri,   şi   Veri   de  foc
Vin   Toamne   Calme   când   se   coc
L I V E Z I L E       S P I R I T U A L E.
    ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

         T u n e t u l    C U V Â N T U L U I
         -------------------------------------------------              

SE   SCHIMBĂ   LEGI,   EONUL,  TRONUL
ŞI   RÂND  PE RÂND  SE  VOR  SCHIMBA
MĂSURILE   ŞI   ETALONUL      ---
SE   SCHIMBĂ   ŞI   CONDUCEREA.

SUB   ALCHIMII   SUPRALUMEŞTI
ÎN   INFNITĂ   DEVENIRE
FIINŢELE   DUMNEZEEŞTI
SUNT  GÂNDITORI  AJUNŞI   GÂNDIRE.

NU,   DUMNEZEU   NU   VA   MURI
DAR   LE   OFERĂ   MOŞTENIREA 
CELOR   MAI   BUNI   DIN   OMENIREA
DE-ATUNCI,   CE-L   VOR   ÎNLOCUI.
                             
..............................................

DIVIN,   CREAŢIE,   CĂDERE,  
RĂSCUMPĂRARE   PRIN   CALVAR
APOI   REVINE  CIRCULAR
LA  PUNCTUL   DE   ÎNAPOIERE.
                          
                ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Ca  nişte   mucenici   cu   chipuri
De  zei,   zidiţi   în   lutul   slut,
Am   sângerat   spre   ABSOLUT
Peste-a   Ideilor   nisipuri.

Din   Minereurile   Brute
Din   Minele  din   Origini
Am   sângerat  ca   Pelerini
Spre   Existenţele   Ţesute
Din   Alte   Feluri   de  Lumini.

Am   înfruntat   val   după   val
Cu   toate   fibrele   fiinţei
Din   Cvadridimensional
S-atingem   Portul   Ideal,
În   Patria   Făgăduinţei
Din   MULTIDIMENSIONAL

Cu   gândurile   beduine
Am   ars   pe   dune   de   Idei
Peste   Saharele   Luminii  
Spre-a   ne   preface-n   dumnezei.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

În   veşnicia   veşnic   trează,
Din   haosul   de   minereu
Filtrat   prin   noi   se   decantează
Supremul   Aur  --  Dumnezeu,
Ce-a   suferit   cândva   Calvarul
Pentru-al   Pământului   Păcat  --

Acuma,   vine   Grădinarul
Să   cureţe   Pomul   Uscat.

CUVÂNTUL   fulgeră   cumplit
Zdrobind   Imperiul   Nedreptăţii
Şi   prevestind  Umanităţii
Un   Răsărit   Neasfinţit.

E   beznă   pentru   cei   neoameni
Iar   tot  ce   mişcă   pe   Pământ  
Va   trece   Ultimul   Examen
Prin   Filtrul   Spiritului   Sfânt
Căci   MIELUL ,  ce   acum,   CICLOP  e,
Separă   laşii   de   Eroi,
Desparte   caprele   de   OI  
Şi   curvele,   de   PENELOPE.

Ulise   s-a   întors acasă
Pe   ape   şi   ISUS   cu   norii
Să  pedepsească   Peţitorii
Pentru   CREDINŢĂ,   CA   MIREASĂ.
                    
ARMAGHETROIAMARATHON.

Pion   acum   e   campionul
Iar   campion   FOSTUL   PION.

Peste   învinsul   Babilon  --
IUBIREA -- TEMPLU,  preot  --OMUL..

Noul   ADAM   ce-ACUM   e   REGE
Stăpânitor   peste   Pământ
Ia   Moartea,   Fosta  Tablă-a   Legii
Şi   o   zdrobeşte   de   CUVÂNT.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Prin   ceaţa   existenţei,   groasă,
Pe-un   univers   de   munţi  şi   văi
Se-ntoarnă   turmele   acasă
Dar   se   întorc   pe   alte   căi.

Acum   e   aşteptatul   MÎINE
Cu   OAMENI   NOI   PE   NOUL   DRUM.
Aici,   se   macină   Acum
Făină   pentru-o   ALTĂ   PÂINE.

În   existenţa   echivocă
Din   Universul   Univoc
Frământ   Pământul   ca   pe-o   cocă 
Pe   care   ASTĂZI   vreau   s-o   coc.

Trecând   de   Marele   Examen
Al   Judecăţii   de   Apoi,
Suntem   un   ALTFEL   DE   EROI  --         
Căci   nu   puteam   rămâne   oameni.

Trecând   de   Clasele   Primare
Din   ŞCOALA   pe-acel   Vechi   Pământ
Îl   văd  pe   om   acum   trecând
La   studii   UNIVERS – itare.
                             ,,,,,,,,,

 

            aştept   momentul   ideal
                      să   văd   fantasticul,  real.

SUB   IMPLACABILE   DESTINE,
Ne-apropiem   de   ABSOLUT
Şi   clipa-n   ziua   care   vine
Va   fi   cât   anul   ce-a   trecut.

În   următoarea   dimineaţă
Din   Noul   An   ce   va   veni
Vom   fi   uşori   şi  străvezii
Şi   toţi   vom   fi   schimbaţi   la   faţă.  

Mă    arde   setea   zborului,
Şi   Gândurile   Satelite
Cad   pe   spiralice   orbite
Spre   Astrul   Adevărului.

În   infinita   ameţeală
A   lumilor   ce   se   rotesc,
Am   reuşit   să   regăsesc  
Adevărata   Verticală.

Pe  umeri   port   Crucea   Fiinţei,
Da-s   fericit   că   sunt   prezent
Să   urc   Golgota   Conştiinţei
Acestui   Sfânt   Eveniment.

Şi   văd   prin   poarta   dimineţii
Intrând   fantasticu-n   real.
Din   valul   tulbure   al   vieţii
Am   distilat   un   IDEAL.

De-acum   adio,   infinit
Îţi   neg   zările...
În   mine  însumi  mi-am   găsit
Drepte,   cărările.

Urcând   prin   stele   căzătoare
Privesc   MIRACOLUL   DIVIN  -
Şi   cel   ce   ieri   era    străin  --
E   invitatul  de   onoare.

-------------------------------

Necucerite   asimptote
Acuma   sunt   un   fapt   real.
Cohortele   lui   DON   QUIJOTE
Vor  poposi   în   Ideal,
Şi   vor   purta   în   spaţii   torţa
De   Simbol   Civilizator
Legi   veşnice   punând   cu   forţa
La   căpătâi   şi   la   picior.

Tu   grâul   Binelui   să-l   sameni
Spre   un   Mai   Bine   viitor.
Căci   fiecare   dintre  oameni
e-un   Prometeu   Promiţător.

Pe-acest   Pământ   trudit   cu   greu              
CUVÂNTUL   BUN   mereu   să-l   sameni  --
Şi   Dumnezeu   va   fi   în   Oameni
Şi   Oamenii,   în   Dumnezeu,

Căci   de   nu-l   vezi  în   cerurile   toate
Cu   instrumentul   astronomului,
Îl   vezi   pe   Dumnezeu   în   bunătate
Şi-n   ce   e   drept   în   mintea   omului.

Pe   Frontul   Infinitului
În   misiune   ne-ntreruptă
Suntem   oştenii   care   luptă
Sub   ordinul   Spiritului.
----------------------------------

Fă   DOAMNE   pe   Pământ ,  dreptate
Şi   oamenilor   să   aprobi
Provizoratului   de   Robi
Definitiva   Libertate,
Şi   împreună   iar   vei   fi
Cu-acel   miracol   fără   seamăn
Copil   cu   Spiritul   Tău,   Geamăn  -
CEL   CARE   TE   VA   MOŞTENI.     

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,                                     

Acum   mă   simt   realizat,  
Că-n   perspectiva   veşniciei
Am   conştiinţa   măreţiei
De  Om   Spiritualizat.

Azi,   fructul   meu   contemporan
Cu   rădăcina   în   geneză
Evoluează   cu   viteză
De   veac,   în   fiecare   an.

..........................................
                                                                       
În   cosmosul   dumnezeiesc
Dumnezeiască   ni-e   fiinţa;                                        
ne-am   renăscut   cu   conştiinţa
De-a   fi   un   fenomen   ceresc,
Ni-s   Inimile-acum   Potire
Şi   creerele   ni-s   nuclei  
Cu   mii   de   Dumnezei-Idei
În   Ceruri   de   Gândire.

De-aici,   din   ŢĂRILE  DE   JOS
Privindu-ne   În   Sus   destinul-
Prin   Adevăr   şi   prin   Frumos  
Acum   asimilăm   divinul
Căci   am   urmat   cu   fermitate
Prin   Prometeu   şi   prin   Isus  
Exemplul   ŢĂRILOR   DE   SUS
Puternic   Conştientizate.

Perfectul   prototip   ceresc
Perfect   acum   să   se - oglindească
În   fizica   dumnezeească
A   sufletului   omenesc.

Cu   propriul   nostru   sacru   lemn
Menţinem   Spiritului   torţa
Şi   conştienţi   suntem   de   forţa
Apartenenţei   la   Suprem.

Trecând   de   Marele   Examen
Al   Dezlegării   De  Păcat
Prin  jertfe   ne-am   transhumanat
Căci   nu   puteam   rămâne   oameni.

De   timp   şi   loc   eliberat
Cu   zeii   poţi   să te   asameni.
                                                                 ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
               ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

--Cine   suntem   noi   cei   ce   CRESTE
Urcând   mereu,   mereu   cădem  ?

--Noi   suntem   cei   ce   Nu   Suntem
Şi   vrem   Să   Fim   prin   Cel   Ce   Este.
..............................................

În   Universul   care   duce
Din   Nicăieri   în   Nuştiucând
Pe   dealu-acesta,   zis  --   PĂMÂNT
Purtăm   Iubirea   ca   pe-o   Cruce.

---  Va   fi,   iar,  cineva,   răpus ?        
Tot     Regele   Iudeilor?
                                                                                                                                        
---Nu,   e   un   altfel   de   Isus:
E   REGELE   IDEILOR!

IUBIREA,   CHEIA   CHEILOR,
Deschide   UŞA   spre   maISUS.

Dintr-un   adânc   întunecat
Un  geamăt   surd,   descurajat         
Ca   un   păcat   întemniţat.      

Şi   voci   din   înălţimi   răzbat
--Dar   cine-i   ACEL   REGE,   CINE-I ?

--Sunt   EU,   FEMEIA !  
-- EU,   BĂRBAT !
   CA  NOI  ÎN  CER , NU MAI  E  NIMENI !   --

DUPĂ   DUMNEZEESC   MODEL,
DINTRE   MINUNI,   CEA   MAI   FRUMOASĂ,
SUNTEM   UN   MIRE   ŞI-O   MIREASĂ
NĂSCUŢI   ŞI   CUNUNAŢI   DE   EL.   ---395---  

--  SĂ-ŢI   FIE   ZBORUL   DOAR   ÎN   SUS  !
Aripi  --  Iubirea   şi   Gândirea  !
Să-ţi   afli-n   Tine  Mântuirea
FRUMOSULE   UMANISUS  !
              ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

 

DEZMĂRGINIRE
                 
                  Stă   scris  --
     Nepoţii   cimpanzeilor,
      Vor   fi   strămoşii   zeilor.
      Dar   pân-ATUNCI
      Suntem   doar   prunci  --
      PRIMIM   PORUNCI.

      Suntem   Pământ     
      Cu   Ceru-n   Gând.

      Pământ   îndurerat   purtând
      Singurătăţile   lui   grele
      În   disperarea   dintre   stele...

      Suntem   doar   prunci.
      Însă,   ATUNCI  --
      VOM   DA   porunci.
---------
În   noi,   odată   cu   puterea
s-au   împlântat   cinci   suliţi   vii
prin   care-am   moştenit  durerea
dumnezeească,   de-a   simţi.

Prin   ele,   curg   veninuri   grele,
Adesea   de   nesuferit,
Dar   noi,   ne-nmărginim   în   ele
De  groaza   de   nemărginit.

Cinci   suliţi   ce   străpung   pecetea
Întoarsă   centripet   spre-a  fi  -----
Dar   e,   şi-al   şaselea  simţ,   setea
De-a   ne   dezmărgini.
........................................................,,

Un   braţ  al   frunţii   zvârle   peste  margini
o   suliţă   ---   zenitul   e   atins.
Şi   vârful   ei,   desprinde   din   paragini,
Un   adevăr   aprins.

Lăsând   căderea   lui   să   se   întâmple
Cu-o   noapte   mai   jos  
                          sau   mai   sus   de   GÂND,
Lumina-i   se   scobeşte   şi   se   umple
Cu   cratere   de   beznă,   fumegând.

În   fiord   se   schimbă  steaua   greu   rănită,
Şi-al   urii   stăvilar.  distrus
Revarsă-ntrânsul   crop   de   stea   topită
Duhnind   a   vid,   secat   şi   descompus.

Dar  când   luminii   săgetate
Îi   potrivesc   căderea-n   faţa    mea
Îşi   zvârle   fruntea   braţele-ncordate
Să   smulgă   legea   zborului   din   ea..

Cu   buzele   aprinse   bea   zenitul
Luând   locul   adevărului   de   sus  --

E-o   clipă   fără   timp,   când   Infinitul
Ascultă   GÂNDUL   OMULUI,   supus.
                 .........................

Astfel,   cu   fiecare   stea   vânată,
Ni-e   fruntea   mai   înaltă   cu-un   zenit,
Şi   GÂND   UMAN,   de   fiecare   dată,  
Răstoarnă   câte-un   cer   şi   câte-un   mit.

Şi   veşnic   fi-vor   stele   nevânate,
Dar   peste   toate,   fruntea   noastră   vrea
Să   fie   Cer,   ca   nimeni   să   nu   cate
Nemărginire,   dincolo   de  ea.
           ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

             VIS   ABSOLUT.

            Şi-atunci   mă   voi  simţi   în  stare
            Cu   braţul   sigur   şi   robust
            Să-mi   dăltuiesc   măreţul   bust
            În   stânca   veşniciei   Tale.

Punct   geometric   visător
Între   geneze   şi   decese
Mereu   învins   şi-nvingător,
Vreau  gându-ntreg   să   îl   comprim
Şi   să   cuprind   într-o   vocală
Nemărginirea  siderală
Şi   adevărul   ei   sublim,

Şi-ntr-o   formulă   cât   un   vers
S-adun   necunoscute  stele
Şi-apoi   să   construiesc   cu   ele
Modele   noi   de   univers
Şi   verticalizând   vertebre
Să   inventez   în   insomnii
Nemaivăzute   geometrii
Şi   imposibile  algebre.

Idei   atotcuprinzătoare
Să   cucerească   avanpost
În   hiperspaţiile-n   care
Măsurile   n-au   nici   un   rost.

Mercurul   raţiunii   drepte
Va   coborî   şi   va   urca
Un   univers   de  scări   şi   trepte
Şi   false   mituri   vor  cădea.

Întregul  adevăr   prezent
Să   stea-n   bărbat   şi   în   femeie.
Să-mi  fie   cosmosul   idee
Şi   infinitul   sentiment.

Puterea   cea  dumnezeească
Stăpâna   oazei   din   pustiu
Să-mi   fie   stare  sufletească
Şi   să   o   pot   simţi   pe   viu.

Atunci   planeta   o   să   fie
Un   edificiu   ideal  --
Acropole   de  Armonie
Şi   Everest  Spiritual.
        .....................

Ca   pe-o   corabie   cu   vele
Străbatem   spaţiul,   temerari,
Iar   gândurile   dau   lăstari
Ramificaţi   până   la   stele.

Ca   legendari  
argonauţi
Şi   ca   Icari  
astronauţi
Sau   ca   Cezari  
recunoscuţi
Ca   Duşmani   ai   Barbarilor,

Revendicăm   cutezător
Livezile   Transcendentale
Să   jefuim   de   rodul   lor
Pomii   Cunoaşterii   Totale  --
Noi,   Magellanii   Marilor
Descoperiri   Spirituale,

Şi   şlefuindu-ne   mereu
Vom   oglindi  nemărginirea
Unind   cum   am   visat   mereu
Umanul   cu   dumnezeirea.

ATUNCI ABIA,  STĂPÂNĂ  PESTE  TOATE
SE  VA  SIMŢI   SĂTULĂ   MINTEA.    .                                                                             
                                                       POATE. !
.
          ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,        
De-un   Adevăr   rostit   mereu
Cine-ar   putea   să   se   ascundă
Cînd   ne   vorbesc   de   Dumnezeu
Toate   lungimile   de   undă ?

Cu   viaţa   mea   mă   simt   dator
Să   fiu  un   glas   în   Oda   Sfântă
Căci   toată   existenţa   cântă
În fel şi chip pe CREATOR.                          ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

În    Tribunalele   Divine
Nu   procurori,   nu  avocaţi  --
Doar  condamnaţi   executaţi 
De   conştiinţa   lor   de   sine.          

Plutoniul   scos   din  minereu
E  combustibilul   rachetei  --
Noi,   suntem   Sângele   Planetei
Din   Inima   lui   Dumnezeu,  

IAR  CEI   ÎN   CARTEA   VIEŢII   SCRIŞI,

ALEŞI   DIN   CELE   PATRU   VÂNTURI,         

PRIN   RÂVNA   LOR   VOR   FI   TRIMIŞI

CA NOI   ADAMI   PE   NOI   PĂMÂNTURI,       

Să   smulgă   alte   lumi   din   ceaţă

Rostind   CUVÂNTUL   DE   NEŞTERS

Ce   umple   Cosmosul   de   viaţă  

Şi   sufletul,   de   Univers.

Reţeaua  - Neuromenire
Care   acoperă   planeta,
Să   ducă-n   Univers   ştafeta
Umanităţii,   prin   IUBIRE.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

DECEMBRIE   SPIRITUAL.
------------------------------------
E   SPIRIT,   EXISTENŢA   TOATĂ .
---------------------------------------------
IDEEA-NTREAGĂ,    ÎNCHEGATĂ
----------------------------------------------
ÎN   SIMFONIE   DE   CRISTAL,
------------------------------------------- 
                  ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

ŞI   BATE   CLIPA   DIN   MINUTUL
ACELUI   TIMP   ATEMPORAL
CÂND  ÎN   SFÂRŞIT,   VINE-NCEPUTUL
UNUI   NOU   AN    SPIRITUAL.
             -------------
NU   ŞTIM   DAC-O   SĂ   VINĂ   SFÂNTUL
SĂ   NE   ÎNALŢE   MAI   PRESUS
DAR NE-A  LĂSAT   ETERN   CUVÂNTUL
ŞI   CA  EXEMPLU,     PE   ISUS.

SI  CHIAR  DE  N-AR  FI  DUMNEZEU
CEL   CE-A   SEMNAT   CREAŢIUNEA
NUMAI   A   TA   E   OPŢIUNEA
DE-A  FI UN MONSTRU  SAU  UN ZEU.

ÎN   ŞANTIERUL   INFINIT
AL   EVOLUŢIEI,    SOLIA,
E   DATĂ   OMULUI    LUCID
CHIAR  DACĂ   NU   E   FERICIT   ---
SĂ-ŞI   ÎMPLINEASCĂ   DATORIA

            ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

ŞI   MAXIMII   ŞI   MiNiMII
ŞI   UNIVERSUL   ŞI   ATOMUL
STAU   ÎN   ALTARUL   INIMII
AL   CĂRUI   TEMPLU   ESTE   OMUL.

SUB   RAZA   SOARELUI - CUVÂNT
AM  LEPĂDAT   STRĂVECHEA   CRUSTĂ.
COPILĂRIA   PE   PĂMÂNT
SE-NSCRIE    ÎNTR-O   NOUĂ   VÂRSTĂ..

ESTE   MOMENTUL  MULT   VISAT
CÂND  ZBOR  LUMINIC   NE   E   MERSUL
SPIRITUAL,   ÎN   UNIVERSUL
DEPLIN   SPIRITUALIZAT.

             ......................

ÎN   CRONOSPAŢIALITATE
Nu   hărţi,   nu   puncte  de   reper...
Doar  piscuri  aureolate
De   Revelaţii   şi   Mister.

Şi   ploi   galactice   se   cern,
Geneze   fulgeră   şi   tună
Şi   vezi   privindu-l   din   etern
Că   UNIVERSUL  E-O  FURTUNĂ 
Şi   Adevărul   îl   discern
Că-n   SPIRITUL,  ce-L   încunună  --
Rai,   Purgatoriu   şi   Infern,  
Stau   împletite   împreună.

Ca   turnuri   de   nisip   şi   ghips
Cad   lumi  ce-abia   se   înfiripă  --
Trăim   de   mii   de   ori   pe   clipă
Geneză   şi   apocalips                                                       
Şi   mări   de   aştri   se   scufundă
În   Absolutul   Suveran
Ca   fracţiile   de   secundă
Pe-al   cronometrului   cadran ,

ŞI   PENTRU   CEL   CARE   CUNOAŞTE

AL   COSMOTIMPURILOR   MERS  --

SĂMÂNŢA - DUMNEZEU,   RENAŞTE

CU   FIECARE   UNIVERS.
..........................................

Aici   n-avem   nici   nord   nici   sud 
Doar   relativul  absolut.

Nici   orizont   şi   nici   reper
AICI,  E   PARCĂ ...  NICĂIERI

ŞI   TIMPUL   ESTE   RÂND   PE   RÂND
ÎNTOTDEAUNA   ŞI   NICICÂND.

AICI   N-AVEM   NICI   JOS,   NICI   SUS

NICI   RĂSĂRIT   ŞI   NICI   APUS

CI  DOAR   C U V Â N T U L   LUI   ISUS.

ADÂNC,   ÎNALT,   UŞOR   ŞI   GREU  

ŞI-ADEVĂRAT,   VA   FI   MEREU

DOAR  -- SPIRITUL--   LUI   DUMNEZEU.
                
                 -------403------
              ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Celula-mamă-univers
Sătulă   să   se   mai   dezbine
Parcurge  drumu-n   sens   invers
Reîntorcându-se   în   sine.

Şi  se   restrânge-ntr-un   atom
Sămânţa   existenţei,   coaptă                   
Spre   NOUL   AN   care-o   deşteaptă
Din   brazda   de   cernoziom.

Alternativ   reverberat
Izbindu-se   de   bolţi   şi   arce
Ecoul   lumii  se   întoarce
La   Glasul   care   l-a-ntrupat.
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
-------------------------------

IDEE,   nufăr   alb,   feeric
Pe   negrul   lumii   eleşteu...

IDEE,   fagure  himeric
Cu   fenixalul   tău   nucleu...

OU   ALB   în   cuib   de   întuneric --
COMPUTER-CREIER-DUMNEZEU.
               
              ....................
Sub   alchimii   supralumeşti
În   infinită   devenire
FIINŢELE   DUMNEZEEŞTI
SUNT  GÂNDITORI  AJUNŞI  GÂNDIRE.
                  
...........

Grăbind   văzutul   pic   cu   pic,
Vom   observa   o   vijelie.

Mărind   viteza   de   o   mie
De   ori,   nu   mai  vedem   nimic,

Ca   numai   doar   după   aceea
Cu   Ochiu-Atotvăzândului

Vezi   SUB   particulă,   IDEEA
Apoi   vezi   GÎNDUL   GÎNDULUI,

Pe  Piscul   Ultimei   Convingeri
Când   sfera-n   centrul   ei   revine
Fără   atracţii   şi   respingeri
Fără   de   Rău,   fără   de   Bine,  

Cînd   dincolo   de  centru   trece
În   Infinit   Interior,

Prin   Zero   al   clepsidrelor
----------------------------------
Spre  Veşnic Neatinsul   Zece.
------------------------------------
-----------------------------------------
-----------------------------------------

În   trunchiul   cu   carii
Cu   funcţii   defuncte
Cad  spaţii   în   arii
Şi   linii   în   puncte.

Pe-atotstăpânitorul   gol,
Torentul    de  lumină   arsă
Va   face   după   un   ocol
Către   obârşii   calea-ntoarsă,

Şi   refuzând   orice   calibru
Se   reântoarce   obosit
Spre   apogeu-ncremenit
Al   stărilor   de   echilibru.
                                                                    
Însinele   Spiritului
Tot   mai   în   sine   se   resoarbe
Lăsând   ruine-n   urma   lui  --- 
Istorii   putrede   şi   oarbe,
Iar   Norul   Cosmic   se   întoarce
Epuizat,   în   Absolut,
Cu   Spirit   proaspăt   să   se-ncarce
Şi   să   o   ia   de   la-nceput.

Implozie   în   maxim   spasm-----
E   APARENŢA   reprimată...

Ca   în   finalul   unui   basm
Vom   spune   că  .......  A   fost   odată,

              În   arealul   a   real---  
              Bal   visceral.
              Val   contra   val.
----------------------------------             
                    ZERO   TOTAL.

STĂPÂN   E   GOLUL   MUT ,   ŞI   NICI

MĂCAR   O   UNDĂ-NTÂRZIATĂ

ŞI   RĂTĂCITĂ,   NU   ARATĂ

C-A   FOST   CEVA,   CÂNDVA,   PE-AICI.

.......................

Î N    S P I R I T     P U R

E     O  R A     E R Ă

C A    O    H I M E R Ă

F Ă R Ă     C O N T U R.
.......................

Încerc   cu   regrete   

Să   caut   un   rost

Pe-un   cer   de   schelete

De   lumi,  
                    care-au   fost.

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

În   reversibilul   şuvoi,
Secundele-nscriu  curbilinii,

Se-mpotrivesc   superluminii
Şi-o   iau   la   goană   înapoi.

Aceasta   e   maneta   care
Întoarce   sensu-ntregii   legi.

Newtonianul   Măr,   se   pare
Că   va   sări   din   nou   pe   crengi.
......................................................

DIVIN. CREAŢIE. TĂCERE.                                       ............................................................................      

DIN   VISUL   VEŞNICEI   HIMERE  --

DE   A   MIMA   JOCUL   DE-A   FI,

PĂMÂNTURI   NOI   VOR   RĂSĂRI.

URMEAZĂ-N   SPIRIT,   ALTE   ERE.

DEZECHILIBRE   VOR   TOT    FI.

SISIFUL   SPIRIT   STĂ   SĂ   SPERE,

CĂ   BOLOVANUL   LUMII   VII,

VA   EVITA   ALTĂ   CĂDERE...

IAR    LUMILE   CE   VOR   VENI

VOR   FI   SCUTITE   DE   DURERE.

              ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,      
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Dispar,   privind  --- de   unde   oare  ?
Şi   Aparenţă   şi  Esenţă
Şi   singură   Gândirea,   pare
Adevărata   Existenţă.

Spirala   Marelui   Nucleu
De   drojdii   oarbe,   uşurată
Cu   raza   tot   mai   prescurtată
S-a   reîntors   în   Dumnezeu.

Atins   acum   e   Idealul
Spiritual,   acum   sunt   Chip
Şi-Oglindă,   în   acelaşi   timp,
Identic   cu   Originalul.
          .................

Am   satisfacţia   răsplăţii
De   punct   ochit   şi   punct   lovit,
Când   un   poem   desăvârşit
Dă   sensuri   noi   eternităţii.

E   conştiinţa   împlinirii
Marii   Coincidenţe,   sau,
Când   TRUP   şi   SPIRIT   mâna-şi   dau
În   armistiţiu-mpăciuirii,
Din   macroscopicul   gigantic  --
În   Inima   Creaţiei,
Acolo-n   Ideonuclei
În   Dumnezeul   Subcuantic.

Trecând   de   Marele   Examen
Al   dezlegării   de   păcat
Prin   jertfe   ne-am   transhumanat
Căci   nu   puteam   rămâne   oameni.

De   Timp   şi   Loc   eliberat
Cu   zeii   poţi   să   te   asameni.

În   Regăsitul  Lumii   Crâng
Este   mai   pace   ca   oriunde.
Aici  durerea   nu   pătrunde
Şi   n-am   motive   să   mai   plâng.

PE   UN   PĂMÂNT   AERISIT
Nu   fum   de   coşuri   de   uzine.

--RESPIRĂ  SPIRITUL  PRIN  MINE
-----------------------------------------------
UNU   SUNTEM,  NE-AM   REGĂSIT
------------------------------------------------
CA  REUNIŢI   TÂRZIU  ŞI  GREU                  
---------------------------------------------
ÎN   DUREROASĂ   AŞTEPTARE     
--------------------------------------------
ÎNTR-O   IDEE   DE   NUCLEU
----------------------------------------
PENTRU   PREZENTURI   VIITOARE  --
-------------------------------------------------
ASEMENI   M I E,    DUMNEZEU.                                  
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Subtimp,   subspaţiu,   subcunoaşteri...  
Duminică   în   ABSOLUT  --
Răstimpul   dintre   două   naşteri.

În   epicentrul   subcuantic
Subsunet   surd   şi   subteran  --
Protovezuviu   subatlantic
Spre-un   ALT   SUBVIITOR   VULCAN.

Aici   Nucleul   Hipergreu
În   Hiperspaţiul   Dumnezeu  --

Un   flux – reflux   transcendental --

Un   veşnic   val   şi   inter – val -

Un   foc   bengal  --  aprins   şi   stins -

Un   arc   spiral  --  întins -destins -

Aici   Nucleul   Hipergreu

Spre-un alt   BIG–BANG  ÎN  DUMNEZEU, .

Căci   în   BIG-BANGUL   repetat
Prin   care   se   succedă     A   N   I   I
                                        --------------  
Văd   VREREA   CELUI   PREA   ÎNALT
Şi-al   SPIRITULUI   SĂU   STRĂDANII
Dintru   ÎNALT   SPRE   MAI   ÎNALT.      

                   ---------
E-un   fel   de   om   şi   Dumnezeu --  
Perfecţiunea-i   prea   adâncă ...
La   orice   tur   trece   PE   LÂNGĂ
DE   ACEEA   CAUTĂ   MEREU.

-------------------------------------------------

ÎN   S  P I  R  I  T,      1     I  A  N  U  A  R .

,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

NIMIC.  NU  LOC,  NU  TIMP.   T Ă C E R E
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

ÎN -ANI-CE  SE  SUCCED  DE-A  RÂNDUL

VEDEM   UN   DUMNEZEU  --  SISIF,

AL  LUMII   BOLOVAN,   URCÂNDU-L

PE – O   PIRAMIDĂ   DE   NISIP,

CĂCI   ANUL   COSMIC   ESTE   BUCLA

DIN   CERCUL   VEŞNIC   NE-MPLINIT

IAR   ANII  LUAŢI   ÎN  PARTE   DUC   LA

U N    M I C     S  F    R  Ş  I  T   ÎN   NE --
              ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
             
              S   F      R   Ş   I   T
              ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,...,,,,,
                

SUB    LOGOSUL    DE    DIAMANT
UN AN  DE  FUM.
                          NE  AN.
              N      E      A       N       T. 

             

              POST   SCRIBTUM 
                  
PENTRU   CA   RĂUL   SĂ   TRIUMFE,  
ESTE   DE   AJUNS  CA   OAMENII   BUNI  
SĂ   NU   FACĂ   NIMIC.
                                   
                                                          EDMUND   BURKE.

UN   CANCER    MACINĂ     LUMINA..                                                               

CA SĂ SUPRIMI SUPREMUL RĂU                                                                          

NU   E    DE-AJUNS    UN     FIERĂSTRĂU

E            NECESARĂ          GHILOTINA,

FIINDCĂ   CREAŢIA   DIVINĂ                                                      

N-A   DĂRUIT    MINUNI    SUB    CER

GORILELOR   CU   CARABINĂ

ŞI   TIGRILOR   CU   REVOLVER  .!...-
                                                                     
                                           AUTORUL...